Gen. Hodges | Marea Neagră poate fi folosită pentru a reduce inițiativa Rusiei

Kremlinul este mereu într-o dispoziție de război, din punct de vedere al stării sale de spirit, iar Vestul trebuie să schimbe atitudinea, dintr-un actor care doar reacționează, într-unul care are inițiativa, în relația cu Rusia, consideră fostul comandant suprem al forțelor SUA în Europa, gen. Ben Hodges.

Într-un interviu acordat lui Octavian Manea și publicat de Brussels School of Governance, gen. Hodges atrage atenția asupra situației de la Marea Neagră, argumentând de ce și explicând în ce fel NATO și SUA trebuie să consolideze regiunea.

  • Caracterul războiului s-a schimbat cel mai semnificativ în ceea ce privește viteza cu care se întâmplă lucrurile. (…) O schimbare în ceea ce privește viteza armelor, viteza informațiilor și evenimentelor, precum și ascensiunea sistemelor fără pilot. În următorii 10 ani, această schimbare va exploda din cauza capacităților precum AI, calculul cuantic, învățării automate, big data, care vor accelera într-un mod exponențial viteza despre care vorbesc și vor oferi noi moduri de a duce războiul.

Ce implică această transformare a războiului pentru securitatea europeană și pentru NATO în sens mai larg?

  • Primul lucru este voința de a recunoaște că de fapt există o amenințare din partea Kremlinului, precum și din partea Partidului Comunist Chinez. Știm din istorie, din mii de ani de istorie umană, că dacă doar încerci să potolești setea sau să eviți escaladarea, e garantat că va continua să fie ceva cu care vei avea de-a face. Știm asta și totuși aceasta pare să fie abordarea diplomatică predominantă. Dacă vrem să fim serioși cu privire la descurajare, la protejarea cetățenilor și a intereselor noastre, e nevoie de o capacitate puternică, nu doar militară, ci în toate domeniile – inclusiv o economie puternică, o reziliență societală puternică, cu oameni care au încredere în guvernul lor și în instituţiile liberal-democrate. Pentru mine, aceasta este problema numărul unu cu care se confruntă Europa și de aceea cartea noastră a fost un apel la arme către aliații noștri europeni, să înțeleagă că nu este vorba doar de aproximativ 2%, ci de a avea capacități reale și de a face investițiile necesare.
  • Al doilea aspect este recunoașterea faptului că Kremlinul este întotdeauna într-o stare de spirit de război. Asta nu înseamnă că este întotdeauna cinetic. Dar va folosi totul, de la amenințarea războiului nuclear, la plasarea a 100.000 de soldați la granița ta, folosirea forței, schimbarea granițelor, dezinformare, până la amenințarea că vă opri gazul. În cele din urmă, acesta este război rusesc. Ei au folosit întotdeauna toate elementele puterii. Ei nu gândesc în termeni de a fi la război – a nu fi la război. Este un tip constant de presiune pe care încearcă să o creeze și să exploateze fisuri, goluri, vulnerabilități, fie prin cibernetică, amenințarea cu lovituri nucleare, exerciții uriașe, arestarea de nave, dezinformare, utilizarea energiei ca pârghie. Pentru ei este un continuum. Înțelegerea acestei mentalități conform căreia Kremlinul este întotdeauna într-o stare de spirit de război va ajuta Europa să fie mai bine pregătită pentru a descuraja și proteja mai bine infrastructura de transport, dar și pentru a avea apărare antiaeriană și antirachetă, pentru a proteja aeroporturile cheie ale Europei de loviturile cu rachete.

Ce este războiul 5D?

  • Deoarece caracterul războiului s-a schimbat și modul în care rușii folosesc atât de multe combinații și secvențe diferite ale capacităților lor pentru a-și atinge rezultatul, ei nu gândesc în termeni de a fi la război – a nu fi la război. Ne este greu să punem în categorii ca să putem înțelege. De aceea auzi despre doctrina Gerasimov. Cred că generalul Gerasimov s-ar bucura să știe că i s-a acordat credit pentru asta, deși nu este doctrina lui. Și, desigur, oamenii o numesc zona gri pentru că nu este destul de evidentă, precum tipul de acțiune care corespunde articolului 5, dar este mai mult decât dezinformare. Unii numesc asta faptul de a fi sub linie, ceva situat chiar înainte de a zona articolului 5. Deci, acest lucru reflectă eforturile Occidentului de a încerca și de a înțelege, astfel încât să recunoaștem și să descurajăm și, dacă este necesar, să putem învinge.
  • Despre asta este 5D, sau orice alt dispozitiv creat pentru a înțelege acest lucru. Pentru mine, aceasta este un soi de dezbatere sănătoasă, deoarece cheia descurajării de succes din punctul meu de vedere este recunoașterea, viteza recunoașterii. Gândiți-vă la ce fac fiecare capitală europeană și SUA în acest moment. Cu toții încercăm să ne dăm seama, ce face Kremlinul? Ce face de fapt? Care le sunt intențiile? Există atât de multe relatări contradictorii în sursele deschise și o incertitudine pe care Kremlinul o iubește, încât nu suntem foarte siguri ce vor face (rușii) cu adevărat sau unde vor lovi, dacă vor lovi – și din cauza acestei neguri majoritatea capitalelor sunt paralizate, pentru că nu vor să facă ceva care să ducă la escaladare, nu vor să fie văzute ca provocatoare, ceea ce este ridicol. Ceea ce provoacă Kremlinul este inacțiunea, ceea ce provoacă Kremlinul este slăbiciunea, asta îi oferă oportunitate. 5D este despre înțelegerea a cine este, recunoaștere suficient de rapidă, astfel încât să poți avea viteza de decizie de a face orice este necesar și viteza de asamblare pentru a muta capacitatea și a transmite mesajul că vedem ce faceți.
  • Această viteză de recunoaștere este mai mult decât faptul de a realiza că există doar dezinformare, perturbare și toate activitățile asociate, dar necesită schimbări reale de politică, astfel încât să putem împărtăși informații și intelligence. Marina Română va ști ce se întâmplă în Marea Neagră mult mai repede decât Marina SUA. România este în  NATO, dar nu este în Five Eyes. Avem politicile care să permită un schimb bun de informații între România, SUA, Ucraina și Georgia, astfel încât să putem avea o privire clară asupra a ceea ce se întâmplă în și în jurul Mării Negre?

Cum ar trebui să răspundă SUA și Europa la presiunile făcute de Rusia pe mai multe domenii? Una dintre ideile principale aflate la baza politicilor de apărare ale SUA este aceea de „descurajare integrată”.

  • Sunt de acord cu administrația Biden că ar trebui să conducem cu o putere diplomatică susținută de o putere militară și economică puternică. Și cel mai eficient este atunci când SUA și toți membrii UE lucrează împreună. Puterea diplomatică și economică combinată este uriașă. Problema care se pune: când se uită peste masă, Kremlinul ne vede împreună? Sau își spune: „Nu cred că nemții vorbesc serios” ? Dacă puterea soft este unificată și susținută de amenințări credibile (inclusiv aceste sancțiuni despre care tot auzim) și dacă rușii cred cu adevărat asta, cred că i-ar putea da înapoi sau cel puțin i-ar opri. Dar dacă ei cred că aici e doar SUA și, chiar și atunci, e numai vorbărie, vor continua să se miște.
  • Kremlinul s-a pus într-o situație care presupune o desfășurare de trupe și echipamente foarte costisitoare. Nu le poți lăsa în teren și să nu faci nimic fără să obții ceva de arătat. Fie trebuie să obțină niște concesii semnificative din partea Occidentului, pentru declara victoria și a-și duce trupele înapoi, fie va trebui să facă ceva pentru a justifica pasul. Declarația Kremlinului, cum că ceea ce se întâmplă în Donbas arată ca un genocid, mă îngrijorează. Acesta este Kremlinul clasic: stabilirea condițiilor pentru a justifica intervenția trupelor ruse în misiuni umanitare pentru a proteja cetățenii ruși care trăiesc în Donbas. Când tu vorbești despre puterea soft, iar el vede dezbinare sau crede că nu există cu adevărat hotărâre, asta invită la mai multă agresiune.
  • De asemenea, aș dori să văd găsim o modalitate de a lua inițiativa. De ce mereu reacționăm la ceea ce face sau spune Kremlinul, în loc să-l punem noi pe el să ne răspundă? De exemplu, ar putea fi ceva la fel de tactic precum oferirea unei noi capacități de arme sau o vizită a navei în jurul Ucrainei; sau ar putea fi desfășurarea în România sau Polonia a unor capacități suplimentare cu rază mare de acțiune care ar putea lovi Marina Rusă, flota Mării Negre și Sevastopol. Acestea sunt lucruri care i-ar face pe ruși să creadă că SUA sau NATO au pus într-adevăr în poziție capacități care ar putea dăuna. Ceva mai interesant pentru mine este să ofere Ucrainei capacități care să îi permită să ajungă la Sevastopol cu ​​rachete antinavă, de exemplu. Acesta trebuie să fie ceva care ar trebui să afecteze calculele comandantului flotei Mării Negre.
  • Totuși, cea mai interesantă pentru mine este Convenția de la Montreux. Dar asta ne va cere să reparăm relația cu Turcia. În general, Turcia face o treabă foarte bună în implementarea și aplicarea Convenției de la Montreux. Dar se știe și că submarinele rusești o încalcă tot timpul. Dacă Turcia ar fi încrezătoare că Occidentul o va sprijini, atunci ar putea începe să strângă puțin strâmtorile și să pedepsească Kremlinul de fiecare dată când o navă rusă încalcă Convenția. Asta ar începe să atragă atenția. Aceasta este o zonă în care am putea face presiune. Trebuie să existe câteva modalități creative de a face lucruri în care să avem inițiativa, în loc ca, mereu, să răspundem la ceea ce fac ei.

Ce trebuie făcut pentru a avea cu adevărat o postură de descurajare credibilă?

  • Din 2014, Alianța a făcut o treabă bună și chiar de la summitul NATO de la Varșovia, pentru a îmbunătăți capacitatea, pentru a îmbunătăți nivelul de pregătire. Acum suntem mult mai buni decât cu șapte ani în urmă. Nu există nicio îndoială în acest sens. De asemenea, ar trebui să avem grijă să nu supraestimăm capacitățile pe care le au rușii. Ei chiar au mii de arme nucleare, au resurse naturale nelimitate, dar nu sunt teribil de impresionat de capacitatea lor de a conduce operațiuni susținute pe termen lung. Ei pot muta o mulțime de lucruri foarte repede, au o capacitate foarte bună de război electronic și continuă să-și îmbunătățească capacitățile de lovitură la distanță lungă. Dar când adaugi cele 30 de națiuni ale NATO, plus partenerii, din punct de vedere al populației, economiei, forței militare, banilor, depășește ceea ce au ei. Deci una dintre chei este să acționăm împreună.
  • Din punct de vedere strategic, trebuie să continuăm să avem o descurajare nucleară puternică. Asta înseamnă că trebuie să fii modernizat, trebuie să faci practică și să exersezi luarea deciziilor, asigurându-te că acordurile de partajare nucleară, precum cele cu Germania, rămân în vigoare. Este un aspect crucial al descurajării nucleare. De asemenea, trebuie să ne reducem vulnerabilitatea față de zonele în care rușii au un avantaj, care este, desigur, energia. Tot ceea ce putem face pentru a ne reduce dependența energetică față de Rusia contribuie la capacitatea noastră de descurajare.
  • Mai precis pentru NATO, există patru din cinci lucruri în care trebuie să ne îmbunătățim, iar UE și Alianța laolaltă vor trebui să lucreze împreună pentru a le îmbunătăți pe majoritatea.
  • În primul rând este vorba de partajarea informațiilor, pentru a recunoaște ceea ce se întâmplă suficient de repede astfel încât să fie luate deciziile necesare pentru a preveni declanșarea crizei. Deci, să avem politica, tehnologia corectă și să ne asigurăm că avem un ochi care nu clipește, pentru a vedea totul. NATO doar o limitează, așa că trebuie să ne dăm seama.
  • Trebuie să ne îmbunătățim apărarea antiaeriană și antirachetă. Dacă Kremlinul este dispus să folosească forța împotriva unei țări NATO, atunci a luat deja decizia că va lovi porturile maritime, aeroporturile și infrastructura de transport. Ei trebuie să facă asta pentru că știe că puterea noastră reală vine din consolidarea și activarea AOR al SACEUR. Asta înseamnă că porturile maritime, aeroporturile, calea ferată, podurile sunt esențiale. În acest moment, nu ne putem proteja infrastructura critică și pe cetățenii europeni de un atac cu rachete rusești. Nu va fi vorba de o rachetă, ci de un baraj, de atacuri în mai multe puncte ale Europei și roiuri de drone care merg după fiecare senzor, așa că cu siguranță nu suntem pregătiți pentru asta.
  • Nu cred că exersăm suficient la nivel de sofisticare și dificultate. Facem o mulțime de exerciții și se fac în continuare lucruri bune. Dar ceea ce nu vezi aproape niciodată este un exercițiu în care eșuăm. Cred în principiul „antrenează-te pentru a eșua”. Dacă nu  dăm inamicului șansa de a gândi pe cont propriu și de a-l perturba, atunci nu ajungem niciodată cu adevărat în punctul de a îmbunătăți sau de a identifica decalajele. Vorbesc despre forță contra forță, în care inamicul este un adversar care gândește liber și care poate folosi toate instrumentele.
  • Mobilitatea militară este ceva pentru care voi continua să pledez, pentru că cred că dacă nu suntem capabili să ne mișcăm la fel de repede sau mai repede decât forțele Federației Ruse (dacă ei cred că pot captura o parte a teritoriului aliat înainte ca Alianța să poată reacționa), atunci riscul ca ei să ia o decizie groaznică crește. Mobilitatea militară înseamnă oferirea de opțiuni liderilor politici, capacitatea de mișcare rapidă pentru a preveni o criză sau pentru a preveni escaladarea unei crize. Îmbunătățirea părții juridico-diplomatice, dar și îmbunătățirea infrastructurii, având suficiente poduri care să poată transporta tancuri Abrams și Leopard, tuneluri suficient de mari pentru a permite trecerea vehiculelor și, bineînțeles, având suficientă capacitate. Deutsche Bahn Cargo poate transporta doar o brigadă și jumătate de blindate simultan. Asta este complet inadecvat. Arhitectura cibernetică care permite transportul trebuie protejată. O lovitură cibernetică care elimină portul Bremerhaven este la fel de rea ca o rachetă Iskander.
  • O altă dimensiune este arhitectura de comandă. Avem atât de multe sedii și aceasta este natura alianțelor, dar dacă suntem serioși, trebuie să abordăm câteva probleme importante despre cine face ce și cine ce autoritate are. După aproape trei ani, încă nu avem clar rolul JSEC. Încă nu este clar care sunt rolurile JFC Brunssum, ale Corpului Multinațional NE din Szczecin și ale celor două divizii din limitele EFP și ale NFIU. Faptul că avem o prezență avansată îmbunătățită în nord și o prezență avansată adaptată în Marea Neagră creează vulnerabilități. Avem nevoie de un cartier general de trei stele care se trezește respirând aerul Mării Negre în fiecare dimineață – un cartier general comun pentru toate domeniile.
  • În sfârșit, rămâne vitală pentru Alianță obținerea coerenței pe Flancul Estic, astfel încât să nu avem lacune atât fizic, cât și mental. Există un decalaj mental între regiunea Mării Baltice și Marea Neagră, unde ai o prezență avansată îmbunătățită față de o prezență avansată personalizată. Dacă ai un flanc coerent, atunci gândești diferit apărarea integrată aeriană și antirachetă, care este o cerință de teatru. Gândești diferit despre mobilitatea militară, despre necesitatea de a te putea deplasa rapid din Europa de Vest în regiunea Baltică, în regiunea Vișegrad, sau în jos, în regiunea Mării Negre. Un flanc coerent îți îmbunătățește gândirea.

Să reflectăm puțin asupra consecințelor mai ample ale investiției masive a Rusiei în neutralizarea unora dintre trăsăturile tradiționale ale modului occidental de război. Există observatori care subliniază că aceasta este o evoluție orientată spre defensivă. Pe de altă parte, este acoperirea ideală pentru atingerea dominației locale de escaladare într-un efort de a domina elemente imobiliare strategice. Cum poate fi contrabalansat efectul lor?

  • Poate că am supraestimat puțin ceea ce este acolo, în special Kaliningrad. Imaginea pe care o vezi mereu sunt inelele morții din jurul ei. Dar acelea nu sunt ziduri impenetrabile. Ele arată raza efectivă a unui sistem. Suntem puțin mai înțelepți acum cu privire la ceea ce este cu adevărat acolo și cum să-l neutralizăm. Și sincer, cred că Kaliningradul este probabil o datorie pentru Rusia mai mult decât un atu. Capacitatea noastră de a obține controlul mării în Marea Baltică este semnificativă. Luați în considerare doar numărul de aliați, plus Finlanda și Suedia, și cred că avem avantaj dacă ar fi nevoie. Marea Neagră este o altă poveste. Nu avem aceeași superioritate numerică; suntem restricționați de Montreux, iar capacitățile rusești din Crimeea pot atinge aproape de orice în Marea Neagră. Este o provocare diferită, dar, totuși, dacă ar trebui, o combinație de cinetică și non-cinetică ar putea să o neutralizeze – fie că vorbim de cibernetică sau de blocarea strâmtorilor. Aceasta este întotdeauna o opțiune.
  • Există un al treilea soi de bulă, cea din Siria, în Tartus; acesta este un alt loc unde cred că putem lua inițiativa de a le spune rușilor că, dacă faceți ceva, dacă vă extindeți mai mult, vă vom bloca baza din Tartus. Va fi nevoie de un real curaj, dar trebuie să găsim alte locuri pentru a-i pune să-și facă griji din cauza a ceea ce fac.

Ce v-ar plăcea să vedeți în Marea Neagră pentru a nu deveni o gaură neagră strategică? În cele din urmă, aici a început să se manifeste revizionismul rus, începând cu Georgia, încă din 2008.

  • Trebuie să creștem prioritatea regiunii Mării Negre. Trebuie să concurăm acolo în spațiul diplomatic, în spațiile informaționale și economice, nu doar militar. Trebuie să ne gândim la Marea Neagră ca la locul unde Rusia, Europa, Orientul Mijlociu și Eurasia se unesc. Dacă iei regiunea Mării Negre din partea de jos a hărții și o pui în mijlocul hărții, atunci se schimbă complet modul în care gândești strategic. În acest context, avem nevoie de trei lucruri.
  • O strategie publicată pentru regiunea Mării Negre care încorporează diplomația, informația și economia, nu doar partea militară. O strategie cuprinzătoare pentru regiune care ajută la transformarea acestui coridor economic european-eurasiatic într-un lucru real de care va beneficia orice națiune din regiune, dar și toți cei conectați prin fluviul Dunărea. Numărul doi: este cheie o relație îmbunătățită cu Turcia, în care ei să nu privească Vestul cu neîncredere și nici Vestul să nu îi privească pe ei cu neîncredere.
  • În cele din urmă, aș vrea să văd o navă marinei americane pe Marea Neagră aproape în fiecare zi, în limitele Convenției de la Montreux. Dar asta ar însemna că trebuie să aducem Marea Neagră la o prioritate atât de mare încât Marinei ar trebui să aibă resurse prioritizate pentru a merge acolo. Momentan, nu este suficient. Nu Montreux era limita. Limita era prioritatea și numărul de nave. Dacă ai o strategie, atunci obții o prioritate mai mare și mai multe nave dedicate acolo.

Ne putem confrunta cu potențiala consolidare a prezenței militare ruse în Belarus. Ce ar implica o astfel de dezvoltare pentru Polonia, Coridorul Suwalki și statele baltice, precum și pentru strategia NATO de descurajare prin consolidare? Care ar fi implicațiile strategice ale acestei noi realități militare?

  • Trupe terestre rusești cu sediul permanent în Belarus reprezintă o problemă… Coridorul Suwalki devine imediat mult mai vulnerabil la întrerupere, izolând astfel Estonia, Letonia și Lituania de restul NATO. O astfel de consolidare complică, de asemenea, provocările legate de apărare pentru Ucraina, extinzând apărarea Ucrainei în mod semnificativ mai în nord și vest.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s