Vladislav Buriak, în vârstă de 16 ani, fiul lui Oleg Buriak, șeful administrației militare regionale din Zaporojie, a fost luat prizonier de Rusia la începutul lunii aprilie, notează Meduza. Băiatul a fost reținut când încerca să părăsească Melitopolul ocupat, iar trei luni mai târziu, pe 7 iulie, militarii l-au eliberat. Jurnaliștii de la publicația ucraineană Grati au discutat cu el despre cum a supraviețuit 90 de zile în captivitate.

Trupele ruse au intrat în Melitopol în primele zile ale războiului. Rudele lui Vladislav Buryak au părăsit orașul la scurt timp după aceea, dar el însuși a decis să rămână la bunicul său, care fusese diagnosticat cu cancer în stadiul patru. Bunicul a murit pe 8 aprilie și tot atunci Vladislav a fost de acord să părăsească orașul Melitopol.

La ultimul punct de control rusesc, din localitatea Vasilievka, militarilor le-a atras atenția Buriak. Unul dintre ei i-a verificat telefonul și a găsit abonări la canalele ucrainene de Telegram. „Mi-a spus să cobor din mașină, mi-a arătat acele trupe, a întrebat ce sunt. Apoi a îndreptat automatul spre mine și mi-a zis: Poate că ar trebui să te împușc acum sau să sparg telefonul?”, povestește Vladislav.

După un scurt interogatoriu, a fost urcat într-un camion militar și dus la secția de poliție din Vasilievka, unde a fost plasat într-un izolator de doi pe trei metri, cu un pat metalic și o toaletă spartă. În a treia zi, un localnic a fost adus în celula lui. Buriak susține că bărbatul fusese torturat multă vreme, iar ulterior a încercat să se sinucidă.

„L-au torturat două ore. A povestit totul în detaliu, cum a fost torturat cu curent electric. I-au dat jos pantalonii și i-au făcut șocuri electrice pe organele genitale. Ulterior, în celulă cu mine, acest bărbat și-a deschis venele cu un capac de conservă”.

Bărbatului i s-a oferit asistență medicală, dar Vladislav nu știe nimic despre ce s-a întâmplat cu el după. Din acel moment, nimeni altcineva nu a mai fost băgat în celula lui Buriak. După un timp, le-a cerut gardienilor să-i dea ceva de lucru, iar ei i-au permis să ajute la bucătărie și să facă curățenie. O dată la câteva zile, era trimis să curețe celula în care erau torturați deținuții.

„Acolo era mult sânge: tampoane cu sânge, vată cu sânge. Scoteam gunoiul, ștergeam podelele de petele de sânge”, povestește Buriak.

Armata rusă l-a eliberat pe Vladislav după negocieri cu tatăl său – l-au contactat imediat după arestare. Nu se precizează în ce condiții a fost eliberat prizonierul. Militarii l-au dus pe Vladislav la punctul de control, unde a fost urcat într-un autobuz care mergea dinspre teritoriul ocupat la Zaporojie.