„În următorii câțiva ani, covid-19 se va instala probabil ca o boală sezonieră, o amenințare letală pentru persoanele în vârstă și pentru cei cu sănătatea precară, și, în mare parte, o pacoste pentru toți ceilalți. Totuși, așa cum descoperă Europa, drumul până acolo e periculos”, notează The Economist.

<< Uniunea Europeană înregistrează aproape un sfert de milion de cazuri pe zi, mai mult decât oricând în timpul pandemiei. La 11 luni de la startul vaccinării, secțiile de terapie intensivă din unele regiuni sunt aproape pline. Organizația Mondială a Sănătății a avertizat săptămâna aceasta că încă 700.000 de europeni ar putea muri până în martie.

Pe fondul unei alerte tot mai mari, guvernele recurg din nou la lockdown. Austria a devenit prima țară bogată care a cerut ca toți cetățenii săi să fie vaccinați sau să fie amendați; ar putea urma Germania. Manifestanții ies în stradă pentru a protesta împotriva noilor restricții, inclusiv în Țările de Jos, Belgia și Italia. Pe măsură ce boala se răspândește, domnește confuzia cu privire la ce fel de măsuri s-ar justifica în campania dusă pentru încetinire acesteia.

Confruntarea cu al patrulea val începe prin a înțelege care e cauza lui. Covid este în creștere în Europa, deoarece vremea de iarnă trimite oamenii în interior, unde virusul se răspândește ușor. În UE, puțin peste 60% din populația de peste 12 ani este complet vaccinată. Asta înseamnă că aproximativ 150 de milioane de oameni sunt neprotejați, cu excepția cazului în care au dobândit deja imunitate urmare trecerii printr-o infecție – așa cum au pățit mulți în Marea Britanie. Este un avertisment pentru locuri precum China, cu populații mari, naive din punct de vedere imunologic.

În același timp, imunitatea începe să scadă de la aproximativ zece săptămâni după a doua doză. Injecțiile de rapel sunt vitale, dar UE a întârziat să le administreze. În Germania, infecțiile se dublează la fiecare 12 zile. Un motiv este că, chiar și acum, doar 8% au primit o a treia doză, comparativ cu 23% în Marea Britanie.

La fel ca de atâtea ori în pandemie, guvernele au fost surprinse de creșterea exponențială a cazurilor. Pentru că acţionează târziu, trebuie să recurgă la măsuri mai extreme. Protestatarii spun că libertățile le sunt călcate în picioare. Mulți dintre cei care resping vaccinarea susțin că statul nu are dreptul să-i constrângă.

Aceste argumente sunt viciate. După doi ani de pandemie, este clar că comportamentul tău este cu adevărat treaba vecinilor tăi. Un motiv este că e mai probabil să infectezi alte persoane dacă nu ești vaccinat. Chiar dacă sunt protejați, unii dintre ei se vor îmbolnăvi grav și vor muri – deși într-o proporție mică. De asemenea, în cazul în care statul nu face nimic, cei nevaccinați vor copleși sistemul de sănătate, provocând o mulțime de decese, inclusiv multe care nu au nicio legătură cu covid. Și mai multe libertăți sunt în joc. Dacă guvernele trebuie să recurgă la lockdown-uri pentru a încetini răspândirea bolii, anti-vaxxerii îi privează astfel de libertate pe cei vaccinați

Ceea ce îngreunează intervenția guvernamentală nu este chestiunea de principiu, ci partea practică, faptul de a acționa eficient și proporțional: de a ști ce funcționează, cu ce preț și cum variază acest lucru de la o țară la alta. Scopul nu este eradicarea covid – asta ar fi imposibil – ci de a încetini răspândirea acestuia, astfel încât cazurile să fie gestionate. Aplatizarea în acest fel a curbei salvează vieți, protejând sistemele de sănătate și câștigând timp pentru a administra vaccinuri și a procura noi medicamente puternice împotriva covid, cum ar fi molnupiravir.

Pașii simpli sunt promovarea spălării mâinilor și a purtării măștilor în spațiile publice închise. Ambele reduc răspândirea bolilor, dar niciuna nu afectează în mare măsură libertatea nimănui. Urmează accelerarea dozelor booster, care protejează indivizii și societatea în general, prin restabilirea rapidă a capacității parțiale de a bloca transmisia. Acest lucru ar trebui să fie simplu, deoarece ezitarea la vaccin nu ar trebui să fie un factor pentru cei care au fost deja afectați. De asemenea, țările pot aplica măsurile existente, cum ar fi solicitarea vaccinării sau a unui test negativ pentru accesul la locurile publice.

S-ar putea să nu fie suficient pentru a opri creșterea numărului de cazuri în locuri precum Germania și Austria, unde majoritatea acestor măsuri au fost în vigoare chiar dacă boala s-a răspândit. În principiu, nu este nimic greșit în a cere vaccinarea universală. În practică, totuși, prezintă suficiente dezavantaje. Schemei cu două doze îi va lua câteva săptămâni pentru a deveni pe deplin eficientă, iar asta chiar dacă anti-vaxxerii se conformează. Austria nu cere vaccinarea (tuturor) până în februarie, când valul probabil se va diminua. În plus, dacă ești printre cei care cred că vaccinarea este o conspirație a statului, constrângerea nu face decât să îți confirme suspiciunile și să atrag bani și oameni către campaniile anti-vax. Politica ar putea submina încrederea în toate vaccinurile, pentru anii următori. Când, ca în unele țări europene, politicile guvernamentale au eșuat, singura frână de urgență este nefericita cale a mai multor blocaje. >>