Analiza Geopolitical Futures cu privire la rescrierea hărții parteneriatelor în această regiune marcată de instabilitate.

<< Relațiile cu Orientul Mijlociu, așa cum au fost ele cunoscute timp de zeci de ani, au luat sfârșit. Pe măsură ce state ambițioase încearcă să-și extindă influența în întreaga regiune, interesele, nu ideologia, sunt cele care conduc la crearea de noi alianțe. Chiar și mișcările ultra-religioase dau semne de pragmatism. În Israel, o mică facțiune islamistă din Knesset, denumită Lista Arabă Unită, s-a alăturat unei coaliții conduse de ultra-naționalistul Naftali Bennett, ajutându-l să-și asigure funcția de prim-ministru. În ciuda faptului că a primit critici pentru cooperarea cu un politician care a susținut anexarea majorității Cisiordaniei, liderul Listei Arabe Unite a insistat că această mișcare va îmbunătăți condițiile sociale ale arabilor israelieni. Într-adevăr, arabilor din alte părți ale regiunii le este din ce în ce mai ușor să colaboreze cu Israelul și Turcia decât cu alte țări arabe. Lăsând deoparte ostilitățile bazate pe ideologie, ei văd aici ocazia de a-și promova propriile interese.

Rivalități regionale

În Orientul Mijlociu, există o teamă din ce în ce mai mare cu privire la deteriorarea relațiilor dintre foștii aliați apropiați. Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, de exemplu, sunt într-o rivalitate profundă pentru statutul de lider al Orientului Mijlociu. Riadul a făcut deja câteva mutări pentru a încerca să limiteze influența Abu Dhabi. În iulie, și-a schimbat regulile privind importurile din alte state membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului, excluzând bunurile fabricate în zonele libere sau cu zonele israeliene din lista sa de tarife preferențiale – o mișcare care a vizat în mod special Emiratele Arabe Unite. Săptămâna trecută, Arabia Saudită a încercat (dar nu a reușit) să blocheze un acord energetic care implică Iordania, Israelul și Emiratele Arabe Unite. Planul prevede ca o companie din Emirate să construiască o instalație de energie solară în Iordania, care i-ar asigura Israelului 2% din necesarul său de energie. Riadul se teme că afacerea cu energie curată dezvoltată de Abu Dhabi i-ar putea submina propria Middle East Green Initiative.

Egiptul are, de asemenea, o relație controversată atât cu Arabia Saudită, cât și cu Emiratele Arabe Unite. În 2017, Egiptul s-a alăturat blocadei conduse de Arabia Saudită asupra Qatarului, crezând că obiectivele sale – inclusiv închiderea rețelei de știri al-Jazeera și oprirea finanțării Frăției Musulmane – ar fi de folos Egiptului. Dar în ianuarie 2021, regele saudit, Salman, a ridicat blocada, deși Qatarul nu îndeplinise niciuna dintre diferitele condiții prealabile. În 2020, Abu Dhabi a semnat un tratat de pace cu Israelul fără a fi avertizat în prealabil Egiptul, care fusese prima țară arabă care a încheiat pace cu Israelul. De asemenea, Emiratele Arabe Unite nu s-au alăturat Egiptului în conflictul cu Etiopia privind Marele Baraj al Renașterii Etiopiene, au refuzat să finanțeze construirea noii capitale administrative a Egiptului și au înlocuit Cairo, ca putere străină dominantă în politica sudaneză.

Între timp, Egipt și Turcia sunt și ele în dezacord. Deși Turcia are în vedere vânzarea de drone Etiopiei, este dispusă să rezilieze acordul dacă Egiptul se distanțează de Grecia, cu care Ankara are o dispută în curs privind drepturile asupra resurselor din estul Mediteranei. Totuși, Cairo pare să nu vrea să negocieze. De asemenea, a refuzat să convină cu Turcia delimitarea zonele lor economice exclusive maritime. Pentru președintele egiptean, Abdel-Fattah el-Sissi, securitatea regimului este prioritară și refuză să permită Turciei să își extindă rolul în regiune.

Noi alianțe

În același timp în care relațiile dintre aceste țări se deteriorează, încep să se formeze noi alianțe. De exemplu, relațiile EAU cu Turcia se încălzesc după ani de ostilitate. Cele două țări avuseser relații cordiale până la izbucnirea revoltelor arabe, pe care președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, le-a susținut, în timp ce prințul moștenitor din Abu Dhabi, șeicul Mohammed bin Zayed (mai cunoscut drept MBZ), a căutat să le înfrângă. Deși nu au probleme politice care să blocheze cooperarea, părți terțe precum Libia, Siria și Egiptul au contribuit la crearea tensiunilor între ele, mai ales după înlăturarea președintelui egiptean Mohammed Morsi, în 2013. Înfrângerea cu succes a revoltelor a zdrobit speranțele lui Erdogan de a deveni liderul lumii sunnite, deși Ankara a rămas o putere regională critică, cu o armată puternică și o economie considerabilă. Erdogan vrea acum să restabilească relațiile Turciei în regiune, aducându-le înapoi în poziția în care fuseseră anterior revoltelor.

Pentru Emiratele Arabe Unite, Turcia este un potențial partener politic și de afaceri solid. Deși subliniază dimensiunea economică a relației lor, este în esență un parteneriat strategic. Declinul legăturilor lor politice, în ultimii ani, nu a avut un impact tangibil asupra legăturilor lor economice. Erdogan vrea ca Abu Dhabi să devină partenerul principal al Canalului de la Istanbul, care leagă Marea Marmara de Marea Neagră. Luna trecută, Emiratele Arabe Unite au donat 10 milioane de dolari pentru a ajuta Turcia să reabilitaze zonele afectate de incendii și inundații. Săptămâna trecută, MBZ a vizitat Ankara pentru a se întâlni cu Erdogan, angajându-se să investească 10 miliarde de dolari în proiecte comune cu firme turcești. Volumul comerțului fără petrol între Emiratele Arabe Unite și Turcia a crescut constant în ultimul deceniu. În 2020, a atins 8,9 miliarde de dolari, comparativ cu 7,3 miliarde de dolari în 2019, o creștere de 21%. Turcia este o cale cheie pentru expedierea mărfurilor din Emiratele Arabe Unite în Europa și, în mod similar, Dubai este o locație importantă prin care produsele turcești sunt livrate în Orientul Mijlociu, Asia de Sud și Africa.

În ceea ce privește relațiile cu Israelul, Emiratele Arabe Unite aveau mari speranțe că acordul de pace va aduce dividende. Până acum, însă, realitatea nu a împlinit așteptările. La un an de la semnarea acordului, comerțul lor a ajuns la doar 600 de milioane de dolari. Emiratele Arabe Unite speră să mărească această cifră la 1 trilion de dolari în următorul deceniu, iar cele două țări au semnat deja 60 de memorandumuri de înțelegere. Cu toate acestea, cetățenii din Emiratele Arabe Unite și companiile private sunt reticente în a vizita Israelul sau a face afaceri cu firme israeliene. În plus, piața produselor de înaltă tehnologie din Israel este mică în zonele geografice în care activează EAU. În cele din urmă, Emiratele Arabe Unite au forțat prea departe și prea repede normalizarea relațiilor cu Israelul, fără a ține seama de realitatea complexă a politicii din Orientul Mijlociu, pentru a câștiga favoarea administrației Trump.

Riad, între timp, este deschis și pentru relații mai strânse cu Ankara. Prințul moștenitor saudit, Mohammed bin Salman, se pregătește să-i succeadă tatăl său bolnav, în vârstă de 86 de ani, regele Salman, și trebuie să dezamorseze conflictele care implică Arabia Saudită în Orientul Mijlociu, inclusiv Turcia. Recent, oficialii turci s-au întâlnit cu ministrul saudit al comerțului, pentru a explora posibilitățile de cooperare pe piața alimentară halal, în creștere, în valoare de aproximativ 1 trilion de dolari. Anul trecut, Arabia Saudită a semnat un contract de 200 de milioane de dolari cu compania turcă, Vestel Savunma, pentru fabricarea locală de drone Karayel-SU.

Riad ar fi dorit, de asemenea, ajutorul Ankarei în înfrângerea rebelilor Houthi, din Yemen. Deși a trimis câteva sute de militanți sirieni să participe la luptele de acolo, este puțin probabil ca Turcia să se implice într-un mod semnificativ, văzând conflictul respectiv drept un război de neînvins, în care trupele turce s-ar putea cu ușurință împotmoli.

Parteneriate viitoare

Considerând că saudiții sunt aliați mai importanți decât Emiratele Arabe Unite, Israelul va fi atent la aprofundarea, în continuare, a relațiilor cu Abu Dhabi. De fapt, mulți israelieni încă mai cred că Turcia este cheia de bază în relațiile Israelului cu Orientul Mijlociu. Eran Etzion, un fost consilier adjunct israelian pentru securitate națională, a susținut că interesele Israelului în țările din Golf sunt temporare și că Israelul ar trebui să se concentreze în schimb pe stabilirea unei alianțe cu Iranul și Turcia.

Istoria alianțelor ad-hoc pe termen scurt, din Orientului Mijlociu, a menținut de multă vreme regiunea instabilă. Majoritatea țărilor din regiune sunt formațiuni noi și nu au profunzimea istorică pentru a aprecia semnificația relațiilor strategice. Israelul este cel mai modern stat din regiune, iar Turcia are cea mai mare economie. În timp ce arabii apreciază din ce în ce mai mult cooperarea economică și de securitate cu Israelul, le este mai ușor să comunice cu Turcia, deoarece este o țară musulmană, cu care se identifică din punct de vedere cultural și cu care împărtășesc o istorie comună. Acesta va reprezenta, probabil, cursul viitor al alianțelor din regiune. >>