POLITICO a dat publicității clasamentul său al celor mai influenți europeni. Lista este împărțită în trei categorii: lideri care fac, lideri care visează, lideri perturbatori, fiecare în felul său reprezentând un tip diferit de putere. Mario Draghi a fost plasat pe primul. Pe lângă profilul liderului italian, din selecția făcută de POLITICO, noi am mai selectat trei nume relevante pentru Europa de Est: Maia Sandu, Laura Codruța Kovesi, Péter Márki-Zay. Care au fost argumentele POLITICO?

Roma – Mario Draghi

<< „Italienii nu sunt obișnuiți să-și vadă premierii rămânând mult timp în funcție, dar mulți speră că Mario Draghi se va dovedi a fi excepția. Acest lucru se datorează faptului că fostul șef al Băncii Centrale Europene a adus o mână fermă în politica națională de la Roma, ținând țara într-o stare de echilibru, în timp ce încearcă să iasă din pandemie și în timp ce își întinde aripile spre o serie de reforme economice. notează Politico.eu.

Neînregimentat în niciun partid, Draghi guvernează Italia ca un tehnocrat, împrumutând seriozitatea sa unei țări care demult coborâse sub greutatea proprie, pe arena europeană. Încă de la Brexit, Uniunea Europeană nu a avut un al treilea jucător de putere care să contracareze Parisul și Berlinul. Cu Draghi, Italia are un lider care poate trage țara în inima afacerilor europene – la fel cum plecarea cancelarului german, Angela Merkel, îi deschide un spațiu în calitate de lider de facto al UE, cel puțin în domeniul afacerilor economice. Acest lucru va fi valabil mai ales dacă Draghi va putea forja o alianță de lucru cu președintele francez, Emmanuel Macron, și cu succesorul lui Merkel, Olaf Scholz, creând un trio centrist care ar putea schimba dramatic modul în care merge Europa.

Draghi nu este străin de probleme. Și-a pierdut ambii părinți în anii adolescenței, forțându-l să se adapteze devreme la vârsta adultă. După aceea au urmat studiile ca economist, la MIT, și o perioadă la Banca Mondială. Ulterior, a lucrat la trezoreria italiană, Goldman Sachs, Banca Italiei și BCE. În vârstă de 74 de ani, nespectaculos ca imagine, cu orientare academică, el este cel mai bine cunoscut pentru stabilizarea piețelor financiare când era președinte al BCE, în 2012, declarând că va face „tot ce este necesar” pentru a salva moneda euro. Fidel cuvântului dat, s-a dovedit la înălțime. Euro a rezistat în timpul crizei financiare și a datoriilor.

Acum, Draghi este sub presiune să livreze din nou. Italia este beneficiarul celei mai mari tranșe din fondul de redresare al Comisiei Europene, NextGenerationEU. Este pe cale să primească 191,5 miliarde de euro, în granturi și împrumuturi, în schimbul realizării unei serii de reforme cu privire la care Bruxelles-ul speră că vor pune țara pe calea creșterii. Dacă Draghi poate livra acolo unde atât de mulți premieri s-au poticnit, el ar putea fi amintit drept cel care a găsit în sfârșit rețeta de a scoate țara din peste 20 de ani de criză economică. La fel de important, el va fi dovedit eficacitatea deciziei UE de a emite datorii comune pentru a ajuta țările să se recupereze din criza coronavirusului.

Succesul lui nu este nicidecum garantat. Statutul de outsider politic al lui Draghi este și un dezavantaj. Fără un grup politic al său, el se află în afara marilor familii politice europene și este exclus de la abordările lor înainte de summit. „Este un general fantastic, dar un general fără trupe”, spunea un diplomat UE de la Bruxelles. Primele sale luni de mandat, ca prim-ministru, au scos la iveală și o naivitate când vine vorba de gestionarea geopoliticii. I-a luat câteva luni să repare o disputa cu președintele recalcitrant al Turciei, Recep Tayyip Erdogan, o figură centrală în conflictul din Libia, după ce l-a numit „dictator”. A ajuns, de asemenea, în mijlocul politicii de mare putere, după ce a convocat un summit G20, doar pentru ca China și Rusia să nu-și trimită liderii.

Apoi mai este faptul că lucrează contra cronometru. Italia trebuie să organizeze alegeri generale până în 2023, o competiție la care Draghi aproape sigur nu ar candida – și, ca om fără partid, oricum s-ar chinui oricum să câștige. Între timp, extrema dreaptă italiană urcă în sondaje, amenințând să-i anuleze agenda. Numele său a fost prezentat și ca posibil candidat la președinte, un rol în mare parte ceremonial, care servește în primul rând drept a garant al stabilității politice și al ordinii constituționale. Acest post, care are un mandat de șapte ani, trebuie ocupat în ianuarie. Adică, parlamentul italian ar putea fi obligat să aleagă dacă Draghi va conduce țara Draghi în următoarele câteva luni sau a o va ghida de sus pentru restul deceniului. >>

Chișinău – Maia Sandu

<< Ca președinte al Moldovei, provocarea Maiei Sandu va fi echilibrarea Estului cu Vestul, în timp ce navighează cu cea mai săracă țară a Europei prin apele tulburi în care a fost blocată de la sfârșitul Războiului Rece. Liderul cel mai sincer reformist al țării de când s-a separat de Uniunea Sovietică, în urmă cu trei decenii, Sandu are acum spațiul politic pentru a începe să-și promoveze agenda de reforme interne. Aceasta include angajamente de a pune capăt fărădelegii și de a elimina corupția, ridicând în același timp nivelul de trai și dând un impuls unei economii naționale sclerotice.

Sandu a câștigat pentru funcția în 2020, dar formațiunea sa, Partidul Acțiune și Solidaritate, a obținut victoria la alegerile parlamentare de la începutul acestui an, dând echipei Maiei Sandu controlul asupra pârghiilor critice ale puterii executive. Lucrurile au început de atunci să se miște mai repede. Au fost numiți noi procurori șefi și au fost declanșate anchete asupra celor dinainte, în timp ce mulți din elita ex-oligarhică a țării au fugit.

Sandu – un fost oficial al Băncii Mondiale, în vârstă de 49 de ani, educat la Harvard, care se pare că se bucură de o relație caldă cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen – este nesfârșit pro-UE. Cu toate acestea, ea a avut grijă să mențină Moscova pe poziție, nedorind aderarea la NATO și promovând aderarea la UE ca pe o aspirație pe termen lung, în loc de a o prezenta ca pe o prioritate politică. În loc să declanșeze un cutremur geopolitic, ea spune că visul ei este de „a construi Europa acasă”.

Acest mers pe sârmă este deosebit de important pentru securitatea energetică a micuței țări, Moldova încheind simultan un nou acord de furnizare de gaze cu Rusia, în timp ce a găsit alternative și prin Ucraina, plătite cu granturi UE. O problemă mult mai greu de echilibrat este cea a disputei asupra Transnistriei, o republică separatistă sprijinită de trupele ruse. Deși a cerut ca trupele să plece, încă nu există nicio perspectivă de a rezolva unul dintre conflictele înghețate ale Europei. >>

Luxemburg – Laura Codruța Kovesi

<< Laura Codruța Kövesi are misiunea de a curăți Europa. În calitate de prim procuror-șef al Uniunii Europene, ea are mandatul de a elimina frauda care implică fonduri UE și crima organizată, o premieră pentru bloc, exact când acesta începe să transfere miliarde de euro în numerar spre capitale. Aceasta îi conferă o mare putere, chiar dacă încă se bazează pe instanțele naționale pentru a pune în operă procese reale.

În condițiile în care statul de drept urcă în fruntea agendei UE, toți ochii sunt asupra modului în care folosește un birou despre care spune că este „unul dintre cele mai importante locuri de muncă din UE”. Kövesi este deja un nume important în România natală (anterior, ea și-a mai câștigat locil într-un POLITICO 28, pentru munca depusă în acuzarea politicienilor corupți, când era șefa Direcției Naționale Anticorupție).

Și la noul ei loc de muncă, ea a început rapid. În primele patru luni ale mandatului său, care a debutat în această vară, echipa Parchetului European (EPPO) s-a ocupat de peste 2.000 de sesizări de infracțiuni și 350 de investigații, însumând un uriaș 4,6 miliarde de euro în cheltuieli bugetare ale UE. „Nu există o țară curată”, a spus ea, pentru POLITICO. „Avem infractori în Europa de Est și de Vest. Avem crima organizată peste tot în Europa. Rolul meu este să mă asigur că legea este egală pentru toată lumea.”

Deja se confruntă cu limitele biroului ei. Până acum, doar 22 din cele 27 de țări ale UE s-au pus sub jurisdicția ei, iar Slovenia a început să respingă, refuzând să numească procurorii pe care Kövesi ar avea nevoie pentru a efectua investigații în țară. Ea dorește, de asemenea, ca UE să aprobe angajarea a încă 120 de persoane pentru sediul EPPO din Luxemburg. Totuși, Kövesi se așteaptă ca primul ei rechizitoriu să vină înainte de sfârșitul anului, deoarece încearcă să demonstreze că sistemul instituit de UE poate funcționa. „Vom lupta cu oameni puternici, vom investiga oameni puternici”, a spus Kövesi. >>

Budapesta – Péter Márki-Zay

<< Péter Márki-Zay vrea să-l învingă pe Viktor Orbán. În octombrie, primarul orașului Hódmezővásárhely, din sudul Ungariei, a fost ales de alegători pentru a-l contesta pe prim-ministrul Ungariei la alegerile generale de anul viitor, ca șef al unei coaliții diverse de partide de opoziție. Faptul că chiar are o șansă se datorează atât biografiei sale, cât și naturii ascensiunii sale: conservator de multă vreme, bărbatul de 49 de ani a fost învingătorul neașteptat al unor primare care au marcat primul moment în care opoziția fracturată a Ungariei a decis să se unească sub un singur purtător de stindard, în speranța de a-l da jos pe Orbán din funcție.

În ciuda unei mass-media naționale prietenoase cu guvernul, alianța liberă din spatele lui Márki-Zay – compusă în mare parte din partea de centru-stânga, dar și din partea de dreapta, Jobbik – a fost în sondaje umăr la umăr cu Fidesz, partidul prim-ministrului. Acest lucru l-a catapultat pe Márki-Zay în poziția de a deveni improbabila, dar totuși marea speranță pentru eurocrații obosiți să-l privească pe Orbán cum le calcă în picioare agenda.

Într-adevăr, în multe privințe, Márki-Zay oferă Bruxelles-ului o alternativă mai prietenoasă față de Orbán. Este ferm pro-UE, vorbește fluent engleza, franceză și germană și are un doctorat în istorie economică.

Cu primarele în sac, jocul de echilibru al lui Márki-Zay abia acum începe. Pentru a câștiga alegerile generale, va trebui să-și mențină coaliția, în mare parte de stânga, fără a-i aliena pe acei alegători mai conservatori care ar putea fi tentați să se îndepărteze de Fidesz. „Sunt un conservator de mai mult timp decât Fidesz”, a afirmat el, pentru POLITICO. Dar, de fapt, guvernarea îi va cere să jongleze cu interesele concurente ale alianței sale – și viziuni asupra lumii – în timp ce Orbán trage de pe margine. >>