„Din punctul de vedere al unui mare număr de chinezi, țara lor nu a fost niciodată atât de impresionantă ca astăzi. Consideră de la sine înțeles ca patria lor mamă, din ce în ce mai puternică și modernă, să fie o gazdă demnă de evenimente globale înălțătoare, cum ar fi Jocurile Olimpice de iarnă, care urmează să se deschidă la Beijing, în 4 februarie”, notează The Economist.

<< În același timp, în Occident se formează un consens în direcția opusă. În multe societăți libere, conducătorii Chinei sunt din ce în ce mai mult văzuți ca niște oameni capabili, dar cruzi. Ei sunt creditați cu fapte prodigioase, indiferent dacă asta înseamnă împânzirea națiunii cu căi ferate de mare viteză sau trimiterea de rachete pe Lună. Dar sunt văzuți și ca fiind insuportabil de represivi, în special față de minoritățile etnice și religioase din regiuni precum Xinjiang. Pentru scepticii occidentali, este grotesc să fie permisă preluarea fastului olimpic de către un astfel de regim.

Această viziune are susținători la vârf. Anunțând că America nu își va trimite delegația obișnuită de figuri majore să încurajeze echipa SUA la Jocurile de iarnă, secretarul de presă al Casei Albe, Jen Psaki, a reiterat poziția administrației Biden, conform căreia controlul cu mână de exercitat de China în provincia Xinjiang, unde un milion de musulmani au trecut prin lagărele de reeducare – aduce a genocid. Drept urmare, a declarat ea, America nu ar trebui să ajute China să aibă parte de o Olimpiada triumfală. Pentru a folosi cuvintele ei: „Nu vom contribui la fanfara jocurilor”. O zi mai târziu, Australia și-a anunțat propriul boicot diplomatic al jocurilor, invocând atât istoricul Chinei în ceea ce privește drepturile omului, cât și utilizarea de către aceasta a constrângerii economice pentru a pedepsi Australia pentru infracțiuni, cum ar fi solicitarea unei anchete independente cu privire la originile pandemiei de covid-19. Alții, din Marea Britanie până în Canada și Noua Zeelandă, refuză să trimită miniștri sau oficiali de rang înalt.

China a răspuns cu dispreț, furie și cenzură. Jocurile Olimpice sunt o sărbătoare „numai pe bază de invitație”, la care politicienii americani nu au fost contactațo, a scris purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe, Hua Chunying, pe Twitter, deși, în realitate, fiecare comitet olimpic național emite propriile invitații. Adjunctul bătăios al doamnei Hua, Zhao Lijian, a mers mai departe, avertizând cu „contra-măsuri ferme” nespecificate. „Dacă e vorba de genocid”, a mârâit domnul Zhao de la pupitrul ministerului de externe, „această etichetă i se potrivește SUA mai bine decât oricui altcuiva pentru crimele malefice pe care le-au comis împotriva nativilor americani”. Online, cenzorii au blocat majoritatea discuțiilor despre boicoturi.

Unii comentatori numesc aceste schimburi de replici un război gol al cuvintelor. Ei notează că țările occidentale își trimit în continuare sportivii la jocuri și nu detectează noi sancțiuni chineze asupra Americii. Lipsa lor de preocupare reprezintă de două ori o greșeală. În primul rând, aceste boicoturi oficiale, aparent pentru cunoscători, oferă o privire asupra unei crize diplomatice din lumea reală. Guvernul Americii folosește cei mai gravi termeni, inclusiv cel de crime împotriva umanității, pentru a descrie comportamentul Chinei în Xinjiang, unde partidul și agenții săi de securitate au demolat moschei, au închis musulmani pentru infracțiuni precum deținerea unui Coran sau rugăciunea în public, i-au trimis la orfelinat pe copiii deținuților trecuți prin reeducare patriotică și au supus alte milioane de oameni unei supravegheri cu instrumente de înaltă tehnologie. Un astfel de limbaj generează propria sa logică. Doamna Psaki are cu siguranță dreptate atunci când spune că legăturile Americii cu China nu mai pot fi business as usual.

Această poziție este coerentă din punct de vedere moral. Chiar dacă documentele de politică și rapoartele de lucru ale Chinei, documentele de achiziții publice și discursurile oficiale sunt singurele dovezi luate în considerare, guvernul său comite indiscutabil orori în Xinjiang. Dar a spune acest lucru face dificil să mai existe ceva care să se apropie de relații normale, cu toate că administrația Biden insistă că nu are nimic de împărțit cu publicul chinez, în general. Într-o perioadă în care mulți chinezi de rând au fost rareori atât de mândri de țara lor, guvernele occidentale le spun că trăiesc într-o formă de stat paria.

În al doilea rând, gestionarea jocurilor de către China este probabil să ducă la o neînțelegere reciprocă între publicul din China și cel din Occident. Motivul este legat de Covid. China a petrecut aproape doi ani încercând să eradicheze virusul, cu teste și regimuri de urmărire feroce, prin blocarea a orașe întregi atunci când apar câteva cazuri și controlul strict al granițelor internaționale.

În curând, vor sosi multe mii de oameni dintr-o lume care trăiește cu covid – și nu e vorba de spectatori străini, care sunt interziși. China intenționează să gestioneze această amenințare prin sigilarea locurilor de desfășurare a jocurilor, în bule securizate. Dar este inevitabil ca unii participanți să fie depistați pozitiv sau să aibă febră la sosire. Conform regulilor din China, aceștia vor fi duși în spitale de carantină, iar colegii de echipă, aflați în contact strâns, vor fi izolați în camerele de hotel. La Beijing, ambasadele străine împărtășesc cu nerăbdare povești de la o Cupă Mondială de sanie, organizată luna trecută ca eveniment-test. Instalațiile sportive erau uimitor de avansate, dar controalele dictate de pandemie au fost un șoc, din momentul în care un zbor charter cu peste 200 de sportivi și oficiali sportivi a aterizat la Beijing.

Întrucât la sosire doi sportivi au fost semnalați ca suspecți, colegii lor de avion au fost ținuți ore în șir în autobuzele de la aeroport, forțându-i pe unii să facă pipi în sticle. Pe 16 noiembrie, relatează diplomații, un atlet german a fost luat de pe pista de sanie de către personal echipat în combinezoane speciale, după ceea ce s-a dovedit a fi un test fals pozitiv, și izolat timp de două zile înainte de a fi declarat „curat”. Un concurent polonez, rănit de o barieră defectă, pe pista de săniuș, a trebuit să aștepte un test covid negativ înainte ca medicii să se atingă de piciorul rupt.

Unele golfuri sunt prea largi pentru a construi punți

Modalitățile de control folosite de China se vor extinde și la presă. Un diplomat occidental prezice că „jurnaliştii vor fi ţinuţi ca maimuţele în cuşcă”, fiindu-le refuzat accesul liber la sportivi. Totuși, dacă străinii se plâng de o „Olimpiadă autocratică” sinistră, mulți chinezi vor fi livizi. Ei vor vedea în asta dovada că occidentalii sunt prea iresponsabili pentru a controla covid: uitați-vă la mormăielile despre cum se stă siguranță la Beijing. Cei din afară vor suna cu atât mai nerecunoscători, deoarece 100.000 de voluntari și personal chinez care lucrează în bulele olimpice vor avea de stat, la final, într-o carantină de 21 de zile, departe de casă. Două viziuni asupra lumii sunt pe cale să se ciocnească. Efectele se pot resimți mult timp după cursa finală. >>