#1. Șoigu a ordonat ca toate trupele de „voluntari” ruși să semneze contracte cu Ministerul Apărării.

#2. Prigojin i-a retezat-o sec lui Șoigu, transmițându-i că mercenarii săi nu vor semna nimic cu Șoigu.

#3. Putin i-a retezat-o lui Prigojin, susținând că ordinul lui Șoigu e valabil pentru toată lumea și chiar ar fi de dorit ca la conformare să ajungă rapid.

#4. Prigojin i-a retezat-o lui Putin, spunând că nu fusese vorba de așa ceva atunci când țara era la ananghie și a avut nevoie de intrarea lui pe front; că zecile de mii de morți din rândurile Wagner nu mai pot semna de pe lumea cealaltă; iar pentru morți, dar și pentru cei încă în viață, el, Prigojin, obținuse oricum garanții în avans de la el, Putin, că statul rus va asigura plasa socială cuvenită pentru luptătorii Wagner și familiile lor.

Ei bine, după această succesiune rapidă de secvențe care oferă un vizor unic asupra tensiunilor pe care le-a creat, la Moscova, mersul prost al războiului rușilor, în Ucraina, se lămuresc câteva lucruri și apar noi deschideri interesante.

Ce s-a lămurit

• Că Prigojin și Putin sunt pe traiectorie de coliziune.
• Că Prigojin, într-adevăr, riscase deja mult prin abordarea conflictuală avută în ultimele luni, iar gradul de risc la care se expune își continuă trendul ascendent.
• Că Putin vede în Prigojin un challenger autentic. Și, în orice caz, unul suficient de credibil pentru a fi simțit nevoia de a lua măsuri radicale, precum cea a „extragerii” mercenarilor de pe orbita paralelă și înghesuirea lor pe orbita statului.
• Că balamaua cecenă, Ramzan Kadîrov, va fi exploatată până la epuizare de către Kremlin, în efortul de a asigura o contrapondere la Prigojin. Dar și că aceeași balama cecenă devine de interes imediat pentru Prigojin însuși, al cărui interes strategic este acum mai evident ca niciodată: fie să împingă balamaua cecenă la o mișcare în sens invers, deci să o determine să schimbe taberele sau să își asume riscul unui soi de neutralitate, fie să se implice în compromiterea ei, deopotrivă pe frontul propriu-zis al războiului și pe cel propagandistic, indiferent cu cine ar fi obligat Prigojin să colaboreze în acest sens… INDIFERENT!

Ce deschideri interesante apar

• Confruntarea Prigojin-Putin a atins un moment critic, poate chiar punctul fără de întoarcere. Din acest moment, după tot schimbul de replici, sintetizat în cele patru secvențe de mai sus, cel care va face primul un pas înapoi riscă să piardă totul, cel puțin în planul influenței. Dar, având în vedere specificul mafiot al Rusiei putiniste, pierderea influenței poate căpăta automat nuanțe dintre cele mai negre, sub aspectul pierderilor conexe.
• Cele două tabere implicate sunt cumva obligate să continue ciocnirea mai degrabă la vedere decât discret. Cel care a setat regula jocului în acești termeni a fost Prigojin însuși, prin salvele în cascadă trase asupra Kremlinului, cu ajutorul infrastructurii sale mediatice. Iar cel care garantează acum, suplimentar, faptul că bătălia intestină se va da și în public este însuși Putin, dictatorul părând să fi trecut de curând la adaptare și schimbarea propriei abordări (aspect pe care l-am semnalat recent – AICI).
• Pentru Prigojin, publicitatea nu e doar element de capitalizare politică, ci și element care îi poate asigura o relativă protecție în confruntarea totuși inegală cu puternicul stat rus și cu (încă) puternicul dictator de la Moscova.
• Pentru Putin, devine vitală recuperarea handicapului de comunicare publică și semnalare deschisă a implicării sale totale în câștigarea războiului pe care l-a declanșat, dar de care se distanțase oportunist din cauza nenumăratelor eșecuri ale armatei (aspect pe care l-am semnalat recent – AICI).

Ce ar fi de urmărit mai departe

Având în vedere toate cele de mai sus, devine tot mai ușor de intuit faptul că operațiunile contraofensive ucrainene vor juca un rol determinant și în bătăliile pentru putere de la Moscova.

Având în vedere cât de complicat și de periculos e jocul în care a intrat, Prigojin este probabil la fel de interesat ca ucrainenii și aliații lor ca această contraofensivă să meargă așa cum visează Kievul și cancelariile prietene, iar nu cum visează Moscova.

Pentru șeful Wagner, ai cărui mercenari sunt momentan trași pe dreapta, o Rusie victorioasă în această contraofensivă va însemna și faliment politic, și pericol de moarte. În Rusia lui Putin, pierzi pe toată linia fie dacă tabăra adversă câștigă, fie dacă cel ce deține/păstrează/castigă puterea reală consideră nu (mai) are nevoie reală de tine.

În proiecțiile pesimiste ale lui Prigojin cu privire la impactul contraofensivei ucrainene asupra Rusiei, probabil se amestecă două ingrediente mari și late: marea dorință din sinea lui Prigojin și buna cunoaștere pe care a dobândit-o acesta despre situația necosmetizată de pe front și situația necosmetizată a forțelor armate ruse și a competenței, coeziunii și lucidității conducerii politico-militare a țării.

Putin și Prigojin sunt – și unul, și celălalt – doi paraziți uriași. Dar unul poate supraviețui doar dacă moare Ucraina, iar celălalt doar dacă moare Rusia.