„Sunteți pe drumul cel bun, ne place, mergeți tot înainte” – probabil că nu este departe de realitate această traducere făcută de președintele PMP, Eugen Tomac, laudelor pe care le exprimase ambasadorul Rusiei la adresa AUR.

Și, pe bună dreptate, Valeri Kuzmin are de ce să fie generos cu aprecierile la adresa partidului condus de George Simion. Mai ales după declanșarea invaziei ruse din Ucraina, formațiunea lui Simion nu a ratat să promoveze și legitimeze nici una dintre temele majore pe care ambasada lui Kuzmin, prin diplomații și acoperiții săi, are misiunea de a le dezvolta în spațiul public românesc, cu bătaie inclusiv dincolo de Prut.

Atât de prezent e interesul Moscovei în declarațiile și inițiativele AUR, indiferent de domeniul atins, încât prestația partidului intră în conflict deschis cu denumirea sa: Alianța pentru Unirea Românilor. Vorba aia: ce alianță, ce unire, ce români? Când, în practică, partidul lăudat de Kuzmin lucrează la polarizare, dezbinare și o rerusificare a opțiunilor și direcției strategice ale țării!

Am scris în repetate rânduri ce este „rusesc” în ceea ce promovează AUR și în modul în care face acest lucru. Nu mai repet ce am zis, ci voi adăuga semnalele cele mai proaspete care reconfirmă situația.

1. Dumitru Coarnă tocmai a anunțat că se alătură atât de „patrioticului” partid AUR. Individul are un parcurs publico-politic a cărui studiere necesită cantități serioase de lămâie: fost șef de sindicat al polițiștilor, trecut prin PSD, trecut și prin Ambasada Rusiei. Social-democrații l-au evacuat din rândurile lor anul trecut, după ce, în plin debut al invaziei criminale din Ucraina, Coarnă și-a dezvăluit apropierea de Rusia mergând la ambasada țării agresoare, mândru de asocierea imaginii proprii cu cea a unui regim criminal și revizionist.

Reciclându-l azi, când sunt infinit mai multe decât acum un an și atrocitățile comise de ruși în țara vecină, și amenințările proferate de ruși la adresa României și Republicii Moldova, e limpede că AUR nu se dezice de Moscova, ci se asociază o dată în plus cu aceasta; nu promovează interesele românilor de pe cele două maluri ale Prutului, ci interese adverse; iar în contextul dovezilor că Moscova încearcă lovituri de stat la Chișinău, numai de binele Basarabiei nu mai poate Simion să urle că e loc în sufletul său și pe agenda partidului.

2. Tot de dată recentă e și deschiderea lui George Simion la reevaluarea lui Călin Georgescu, un individ care trudește de ani buni la subminarea apartenenței României la NATO și UE; un individ pe care numai absența unor prestații televizate în limba rusă îl mai feresc de a nu fi confundat cu propagandistul number one al lui Putin, Vladimir Soloviov. Faptul că Simion e dispus să aducă în partid un așa rebut moral, falsificator al istoriei și manipulator fără scrupule, din nou, vorbește de la sine despre cât de patriot e însuși Simion, despre cât de onest e când vorbește de unirea cu R. Moldova, despre cât de independent este el de agenda Rusiei și de manevrele agenților și diplomaților acestei țări hulpave.

3. În interviul în care ambasadorul Kuzmin aplauda prestația „rusească” a AUR, „jurnalistul” agenției TASS se exprima la un moment dat astfel: „(…) Mulți de aici încearcă să prezinte Rusia ca pe un duşman istoric al României (…)”. Nu trebuie să fii geniu ca să deslușești faptul că, prin perversul „încearcă”, individul spune practic că acești „mulți” sunt fie proști, fie răi, fie neinstruiți, fie necinstiți; ori toate la un loc. A existat vreo reacție-fulger a celor mai „patrioți” dintre patrioți – „patrioții” AUR, „patriotul” Simion? Nu a existat, deși „patrioții” de categoria „golden” sunt destul de celebri pentru viteza de reacție, atunci când vor, atunci pot sau ambele. Poate că în acest caz au vrut, dar nu au putut. Poate că au putut, dar nu au vrut. Sau poate că nici nu au vrut și nici nu ar fi putut. Alege, Simioane, varianta câștigătoare și lămurește totuși poporul, că Ambasada Rusiei probabil nu are nelămuriri…

4. Dar poate că un biet propagandist oficial de la TASS e miză mică pentru un partid cu ambiții atâta de mari, precum „unirea românilor” de pildă. Iar în acest context, nu se coboară cu replicile atât de jos.

Dar, nu-i bai, imediat mai jos, s-a avântat în raționamentul binecunoscut însuși ambasadorul, făcând o gaură chiar mai mare în tavanul adevărului istoric: „(…) Rusia nu a venit niciodată pe pământ românesc ca o cuceritoare, nu a comis niciodată crime de război, atrocități nebunești (…)”.

Ei bine, în acest punct, merită notat ca fiind o ușurare faptul că morții nu mai văd și nu mai aud. Căci altfel, generațiile bunicilor și străbunicilor noștri, deci și ale bunicilor și străbunicilor lui Simion și colegilor săi din AUR, s-ar întoarce în mormânt dacă l-ar citi sau asculta pe ambasadorul Moscovei.

Problema cu rușii, la noi și la alții în partea asta de Europă, este aceeași: că, în realitate, au venit ca niște cuceritori, că au comis atrocități din toată gama și că, făcând răul și mai rău, nu s-au mai lăsat duși timp de decenii. Au mutilat oameni și societăți, au omorât indivizi și au ucis destine. Asta e moștenirea și nu degeaba dragostea pentru ruși a fost atât de firavă la firul ierbii, în ciuda eforturilor colosale ale Moscovei de a o întreține cu tancul și cu banul.

Desigur, asta nu înseamnă că, odată cu timpul, otrava uitării nu se poate răspândi în sângele unei națiuni, dar vai de generația care uită, căci ea însăși și mai ales urmașii ei se vor trezi în aceeași situație în care au fost generațiile care azi nu mai aud și nu mai vad, prin grația morții!

George Simion și AUR-ul său arată, din acest punct de vedere, ca parul cu care Moscova te lovește în cap, sperând să accelereze amnezia. Dacă va reuși manevra, urmează retrăirea: ruseasca dragoste cu forța!

E incalificabil faptul că nici măcar la cuvintele ambasadorului Kuzmin nu s-au găsit resurse de reacție rapidă, contondentă și cu dovezi irefutabile de detașare de orice ține de agenda actuală a Rusiei – nici la nivelul lui George Simion, nici la nivelul AUR!

Dar poate că dacă în privința „jurnalistului” TASS nu s-au putut coborî atât de jos, în privința ambasadorului nici liderul AUR și nici partidul nu pot urca atât de sus pentru a combate, date fiind meandrele relației.

Pe final, merită luat notă de acest uluitor conflict de logică, semnificație și bun simț: acești autointitulați suveraniști români – de la Simion și AUR până la Coarnă, Șoșoacă și alții ușor mai necunoscuți opiniei publice – sunt mereu permeabili la interesele țării de pe continent, care neagă în modul cel mai violent cu putință și deja de peste un veac suveranitatea celorlalți – Rusia.

Cum se poate explica faptul că agenda lor politică se suprapune atât de fără echivoc cu agenda politico-militară a Moscovei?

Cum se poate explica simpatia pe care o poartă acestei țări chiar și atunci când dovezile privind atrocitățile comise în vecinătatea comună și obiectivul revizionist devin copleșitoare?

Cum poți explica faptul că „suveraniștii” Simion, Șoșoacă și alții ca ei trec, rușinos, cinic și odios, sub tăcere episoadele cele mai negre din istoria propriei țări, episoade cauzate tocmai de acțiunile țării pe care azi o ajută cu hărnicie de furnici?

Făceți-vă un mare bine: Nu uitați atunci când votați!

• P.S.: Dacă aveți stomac și un minimum de compasiune, citiți povestea acestei familii. Ne ajută pe toți să înțelegem pe cine slujesc „suveraniștii” autohtoni și ce hram poartă cei care îi aplaudă: Fiul, bolnav de cancer, condamnat pentru criticarea lui Putin și a armatei. Avea grijă, singur, de mama căzută la pat: 96 de ani, veterană de război, supraviețuitoare a Holocaustului