Sâmbătă, Moscova și autoritățile-marionetă din Crimeea temporar ocupată au anunțat respingerea unui atac ucrainean concertat asupra peninsulei și asupra prețiosului pod al lui Putin, întins 19 kilometri peste strâmtoarea Kerci.

Potrivit rușilor, sâmbătă a plouat cu drone și chiar cu racheta S-200, dar, iată, „bureții” sistemelor lor defensive au absorbit totul, evitând unul sau mai multe dezastre.

Totuși, situația creată sâmbătă a fost suficient de grea încât să atragă închiderea temporară a traficului pe Podul Crimeea. Totodată, episodul a lezat o dată în plus imaginea Rusiei așa-zis intangibile și stăpână pe situație și cu siguranță a fost de natură să amplifice paranoia și teama regimului Putin în privința capacității sale reale de a păstra la infinit legătura terestră cu peninsula ilegal anexată.

Faptul că, sâmbătă, frica Moscovei a fost uriașă și va rămâne așa pe termen nedefinit a fost evidențiat și de reacțiile cu pronunțată tușă emoțională ale guvernatorului de carton, Serghei Aksionov, și purtătoarei de cuvânt a MAE rus, Maria Zaharova.

Aksionov a închinat o odă siropoasă „forţelor noastre de apărare aeriană pentru nivelul ridicat de profesionalism şi vigilenţă”. Zaharova a intervenit isteric, bombănind că „nu poate exista nicio justificare pentru astfel de acţiuni barbare şi nu vor rămâne fără răspuns”.

Aksionov a fost nespecific de „cald” cu militarii ruși, în condițiile în care, în mod obișnuit (inclusiv în acest război), militarul rus e tratat de superiorii săi ca un animal de povară dispensabil și simplă carne de tun. Iar Zaharova s-a arătat mai sentimentală cu podul decât a fost vreodată atunci când a fost vorba de victimele nevinovate (copii, bătrâni, femei, în general civili) ale atrocităților comise de armata rusă, în numele senilității geopolitice a dictatorului rus.

Nici nu era nevoie ca ucrainenii (care în general păstrează o tăcere strategică în astfel de situații) să se laude în târg cu anvergura reală a operațiunii de sâmbătă. Aksionov și Zaharova au limpezit suficient de mult apele, trădând cât de mare a fost miza și cât de mult a crescut riscul, tocmai prin modul atipic în care au reacționat.

De altfel, episodul de sâmbătă are toate datele de a fi unul relevant pentru decriptarea imaginii de ansamblu care se cristalizează în contextul contraofensivei ucrainene.

Deși avansează lent din cauza puternicelor și stratificatelor sisteme defensive pe care rușii au avut timp să le planteze în estul și sudul ucrainean, în lunile marcate de ezitările occidentale cu privire la gradul optim de îndrăzneală pe care Vestul și-l poate permite (sub aspectul tipului de arme livrate Ucrainei și a ritmului în care să fie expediată marfa), în realitate contraofensiva ucraineană a crescut masiv presiunea pe Crimeea. Și, cel mai probabil, tendința aceasta se va accentua.

Iar Moscova, oricât de chioară s-a dovedit a fi pe o sumedenie de paliere ale acestui război, vede totuși destul de bine ce e pe cale să i se întâmple, măcar pe ceea ce ține de frontul crimeean. Sâmbătă, Aksionov și Zaharova au făcut evident faptul că Rusia vede și înțelege mult mai mult decât ceea ce ar putea lăsa să se întrevadă uralele pentru victoria de moment a defensivei ruse din peninsulă și din jurul podului lui Putin.

Nu e nici hazardat și nici deplasat să conchidem că, în culise, rușii se tem azi, ca niciodată, de o surpriză ucraineană de proporții în zona Crimeea.

Se tem și au toate motivele să o facă, ținând cont de cel puțin doi factori pe care îi putem vedea la lucru deja de ceva vreme, iar asta fără a avea acces din interior la planurile de război ultra-secrete ale ucrainenilor: reprezentanți de nivel înalt ai Kievului, până la președintele, vorbesc tot mai apăsat de prioritatea recuperării Crimeei; Occidentul nu mai vede un tabu în asta; loviturile ucrainene asupra peninsulei și, din nou sâmbătă, asupra podului ultra-sensibil, se întețesc. Stilul și ritmul în care se petrec lucrurile angajează deja două promisiuni: că nu mai e mult până departe, că la un moment dat „nivelul ridicat de profesionalism şi vigilenţă” rusesc vor fi surmontate de „nivelul ridicat de profesionalism şi vigilenţă” ucrainean.

Știm prea bine din atât de repetabila istorie că pierderea sau câștigarea unui război nu au stat niciodată într-un singur rând de chei. Din contră, a fost mereu vorba de joncțiunea mai multor rânduri.

Regula nu are fundamente să se schimbe nici pentru războiul ruso-ucrainean la care asistăm hipnotizați de un an și jumătate. Crimeea e, în acest caz, una dintre cheile critice.

Nu va da rezultate finale doar răsucirea ei, dar răsucirea acestei chei va ușura masiv folosirea celorlalte rânduri de chei critice.

Putin pare perfect conștient de asta, reacțiile de sâmbătă ale lui Aksionov și Zaharovei fiind o probă incontestabilă în acest sens.