„La sfârșitul lunii aprilie, zeci de oameni au fost uciși, sute au fost răniți și mii de civili și-au părăsit casele în timpul ciocnirilor care au avut loc la granița dintre Kârgâzstan și Tadjikistan. Nu era prima dispută terestră dintre cei doi vecini din Asia Centrală cu privire la granița lor adesea slab demarcată, dar a fost cea mai gravă din ultimii ani. De data aceasta, scânteia ar fi fost un dezacord cu privire la instalarea camerelor de securitate la punctul de distribuție a apei Golovnaia din zona de graniță dintre regiunea Sughd din Tadjikistan și regiunea Batken din Kârgâzstan. Tulburările s-au extins apoi în alte zone, unele situate la peste o sută de kilometri distanță”, notează Bellingcat.

<< Următoarea vedere panoramică arată o încrengătură de granițe și drumuri, cu punctul de distribuție Golovnaia situat în fâșia îngustă a Kârgâzstanului care separă exclava tadjikă Vorukh de restul Tadjikistanului:

Problemele de frontieră complexe și vechi, care merg în urmă până la prăbușirea URSS, precum și dinamica politică locală din Kârgâzstan și Tadjikistan, au fost evidențiate drept motive pentru ciocnirile din aprilie și răspândirea lor rapidă.

Dar o privire mai profundă asupra imaginilor satelitare dezvăluie un alt posibil motiv pentru care tensiunile au fost mari în zonă – clima sa în schimbare, care a făcut apa și terenul arabil mai prețioase. Datele indică mai puține precipitații, o temperatură mai scăzută a solului și o sănătate mai proastă a vegetației, înregistrate în anul anterior ciocnirilor.

Deși această schimbare nu sugerează că problemele legate de agricultură au fost cauza directă a crizei din aprilie, este o corelație care merită analizată serios.

Sursele deschise ne permit să examinăm această corelație pentru a contextualiza în mod corespunzător rolul pe care l-ar fi putut juca un climat în schimbare în conflictul recent dintre Kârgâzstan și Tadjikistan.

O analiză a Landsat 8, Sentinel 2 și a altor date de teledetecție arată că doar câțiva ani de perturbări ale climei la granița Kârgâz-Tadjik au redus resursele disponibile de apă, au afectat producțiile agricole și au crescut stresul plantelor.

Sezonul secetos

Cele mai multe dintre resursele de apă ale acestor zone de graniță provin din râul Isfara, o rețea de canale și din rezervorul Tortkul.

Acesta din urmă este corpul mare de apă din partea de jos a zonei noastre de interes evidențiate. Este de o importanță imensă pentru comunitățile agricole de pe ambele părți ale graniței.

Potrivit guvernului kârgâz, lacul de acumulare Tortkul nu este doar un „obiectiv de importanță strategică”, ci irigă și mii de hectare de ferme din Kârgâzstan. Între timp, fermele din partea tadjică a graniței depind, de asemenea, de apa care curge din rezervor în aval, către Tadjikistanul continental, prin râul Isfara, canale și punctul de distribuție a apei Golovnaia.

În 2020, ploile sezoniere abundente care alimentează de obicei rezervorul Tortkul s-au redus masiv. De fapt, nivelurile precipitațiilor au scăzut în 2020 la cele mai mici niveluri din 1995. Pentru a înrăutăți lucrurile, absența gravă a ploilor, din 2020, venea după o perioadă de trei ani de scădere a precipitațiilor în zonă.

Ca urmare a acestei perioade secetoase, nivelul apei din rezervorul Tortkul s-a redus semnificativ. Încă o dată, această schimbare poate fi văzută pe imaginile din satelit.

O comparație a imaginilor Sentinel 2 între iulie 2018, în vara după cea mai recentă perioadă de precipitații abundente de primăvară, și iulie 2020, în plină perioadă de secetă, arată o reducere clară a capacității rezervorului. >>

Continuarea investigației Bellingcat – AICI