Extrema-dreapta a fost mult timp custodele teraselor de fotbal din Ungaria, primind chiar aprobare tacită, în deceniul de putere al lui Orban. Cu sondajele care arată că partidul său, Fidesz, se va confrunta cu cel mai sever test electoral al său, în 2022, ce îi rezervă viitorul ultrsas-ului Ungariei? O analiză BIRN.

<< Când fanii unguri ai fotbalului s-au ciocnit cu poliția, în deplasare, pe stadionul Wembley, pe 12 octombrie, planase un aer de inevitabil deasupra sumbrelor evenimente. Fusese al cincilea exercițiu violent, în ultimele șapte meciuri, în care protagoniști erau fanii maghiari.

În timpul Campionatelor Europene din această vară, Ungaria a fost adusă la ordine de organul de conducere al fotbalului european, UEFA, pentru abuzuri homofobe sau rasiste în toate cele trei meciuri. Când Ungaria a găzduit Anglia, la meciul de calificare pentru Cupa Mondială, din septembrie, atât Raheem Sterling, cât și Jude Bellingham – doi jucători de culoare – au fost luați în primire de scandări.

Acest tip de comportament nu este deosebit de surprinzător pentru cei care știu câte ceva despre fenomenul fanilor din Ungaria. Aceștia din urmă sunt de multă vreme asociați cu violența și ideologia de extrema-dreaptă, violenței de la meciurile de fotbal putându-i-se lua urma în timp până săre anii 1900. În 1908, în ultimul meci al lui Manchester United din prima sa ieșire peste granițe, împotriva lui Ferencvaros, din Budapesta, jucătorii lui United au trebuit să fie escortați de pe teren de poliția călare, în timp ce pietrele zburau din tribune.

Dar abia la sfârșitul Primului Război Mondial a ajuns ideologia explicită de extrema-dreaptă în Ungaria, pe fondul umilinței asociată cu dizolvarea Imperiului Austro-Ungar și cu infamul Tratat de la Trianon, oferind terenul perfect pentru astfel de atitudini. Apoi, în urma Marii Depresiuni din anii 1930, organizațiile de extrema-dreaptp, MOVE și EME, au început să capete reală tracțiune în cercurile politice maghiare.

În mod previzibil, pe măsură ce ideologia antisemită instituționalizată s-a intensificat, aceasta și-a făcut cărare până la tribunele fotbalistice și la rivalitatea în creștere dintre cele două cluburi cele mai susținute din Ungaria, MTK Budapesta și Ferencvaros, unde au apărut pentru prima dată sentimentele de extrema-dreaptă, iar odată cu trecerea timpului au proliferat.

Astăzi, ideologia de extrema-dreaptă este sentimentul împărtășit de majoritatea covârșitoare a fanilor din Ungaria, în timp ce poziția guvernului este acum una care se aliniază îndeaproape cu a fanilor, pentru prima dată după cel de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial – cu consecințe îngrijorătoare.

Retorica ofensivă, folosită de figuri guvernamentale maghiare, este acum folosită de cei de pe terase. Și, având în vedere legăturile neoficiale care există între principalele grupări de ultrați din Ungaria și partidul de guvernământ, Fidesz, al prim-ministrului Viktor Orban, aceasta reînvie inevitabil amintiri despre legăturile liderului autoritar sârb, Slobodan Miloșevici, cu ultrașii de la Steaua Roșie din Belgrad, din anii 1990.

Apoi, ultrașii Steaua Roșie au acționat ca niște soldați credincioși ai guvernului, dar acesta nu a fost niciodată calea lui Orban, care preferă să recurgă la fascismul „soft”, prin manevre subtile, în loc de acțiuni violente. Cu toate acestea, felul în care fanii fotbalului maghiar îi imită retorica, în tribune, îi încălzește, fără îndoială, inima.

Dar având în vedere trecutul puternic anti-establishment al grupărilor ultras din Ungaria, chiar vor ele să fie privite drept pioni guvernamentali? Și oare, o eventuală schimbare de guvern, anul viitor, va aborda problema reputației pătate a fotbalului maghiar?

Rivalități toxice

În 2021, MTK Budapesta rămâne unul dintre puținele cluburi mari din Ungaria a căror bază de fani este încă lipsită de sentimentele de extrema-dreaptă. De la înființare, MTK a fost văzut drept clubul burgheziei și al evreilor din clasa de mijloc.

Un contrast puternic cu rivalul său istoric, Ferencvaros, a cărui identitate a fost construită în principal în jurul opoziției la această perspectivă cosmopolită. Chiar și astăzi, principalul grup ultras al Ferencvaros, Monștrii verzi, vorbește despre faptul de a fi fidel istoriei clubului, rămânând de dreapta.

„În primul rând, a existat o rivalitate pe teren și una în afara terenului: pentru titlu, pentru diferite cupe, pentru cele mai bune însemne, pentru mai multe venituri, pentru mai mulți fani. Timp de decenii, cele două cluburi au dominat în totalitate și sunt în continuare cele două cluburi maghiare cu cel mai mare succes”, a declara, pentru BIRN, Gergely Marosi, lector de jurnalism sportiv la Universitatea Metropolitană din Budapesta.

„Cu toate acestea, a existat o diferență culturală clară, deoarece Ferencvaros a atras în mare parte fani din clasa muncitoare și din clasa de mijloc inferioară. MTK nu a fost niciodată un „club evreiesc” pur și simplu, dar a avut întotdeauna legături puternice cu comunitatea evreiască asimilată, ai cărei membri obițnuiau să îl susțină”, explică Marosi.

Pe fondul nemulțumirii sociale și a depresiei economice care au acaparat Ungaria, la începutul anilor 1930, Gyula Gombos, fostul lider al MOVE, a fost numit prim-ministru în 1932 de regentul Miklos Horthy. Acesta a fost un pas definitiv în drumul Ungariei către fascism și crearea unei comunități naționale „organice”, cu o viziune antisemită inevitabil în creștere. La alegerile generale din 1939, partidele de extrema-dreaptă au luat peste 50% din voturi.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cele două mari cluburi rivale ale Ungariei au luat-o pe căi diametral opuse. În 1942, MTK a fost desființat, după ani de presiuni din partea autorităților. În 1944, Ferencvaros, a cărui faimă nocivă de extrema-dreaptă a continuat să crească, a fost preluate de Andor Jaross, din regimul fascist al Ungariei, și organizatorul principal al deportării evreilor.

Aceste două căi au fost însă scurtcircuitate de sfârșitul războiului și venirea comuniștilor. Feriți de puterea politică a sportului, comuniștii au remodelat identitățile sociale ale cluburilor pentru a se potrivi cu noile lor intenții, în primul rând schimbând culorile lui Ferencvaros, de la verde și alb, la roșu și alb, și făcând din MTK un club al establishment-ului.

„Kispest [Honved] a fost susținut de armată, MTK a fost luat de securitatea statului, Vasas a avut întotdeauna legături puternice cu clasa muncitoare, iar Ujpest a fost susținut de poliție – acele cluburi aveau legături destul de strânse cu comuniștii de la putere”, spune Marosi.

„Ferencvaros a dus o campanie împotriva lor și clubul a fost privit cu suspiciune de către puterea de guvernământ. Nu întâmplător, între 1949 și 1963, Ferencvaros nu a câștigat niciun titlu: rivalii săi au fost întăriți, cei mai buni jucători i-au fost luați și comuniștii au fost suspicioși față de ei. Dar, de asemenea, Ferencvaros a fost și este cel mai popular club. Deci, dacă ar fi existat vreo disidență notabilă împotriva comuniștilor, probabil era să apară printre fanii Ferencvaros”.

Timp de 11 ani, regimul comunist a stăpânit fotbalul maghiar. Identitatea marilor cluburi din Ungaria s-a schimbat enorm, în timp ce violența fanilor și retorica tribunei au fost limitate de forțele de ordine agresive.

„Știm din documente că a existat posibilitatea ca fanii fotbalului să fie urmăriți”, continuă Marosi. „Uneori securitatea statului se afla în mulțime. Ferencvaros poate fi catalogat ca fiind persecutat de comuniști între 1950-56”.

Apoi a urmat Revoluția maghiară, devastator de sângeroasă, din 1956, care a dat peste cap societatea maghiară. Ceea ce a urmat revoluției, zdrobite de forțele sovietice, a fost un tip mai blând de comunism, Janos Kadar realizând că un regim dogmatic pe față, autocratic nu ar putea funcționa în Ungaria și l-a înlocuit cu unul mai îclinat spre autonomia individuală.

Fotbalul maghiar a cunoscut și el schimbări radicale. Curând, Kadar și-a dat seama că nu poate profita politic de fotbal și acesta a început să-și piardă aproape toată semnificația politică. Modul în care sovieticii schimbaserî cluburile de fotbal din Budapesta a fost curând abandonat, iar acestea au fost readuse laceea ce fuseseră înainte de război. Ferencvaros a îmbrăca din nou celebrele sale dungi verzi și albe, în timp ce acțiunile poliției în ceea ce privește comportamentul fanilor au devenit mult mai puțin agresive.

„Probabil Kadar și regimul sovietic pe care l-a susținut și urmat, au procesat ceea ce s-a întâmplat după ce echipa națională a Ungariei a pierdut finala Cupei Mondiale de fotbal din 1954 în fața Germaniei de Vest și modul în care aceasta a avut efect asupra fanilor fotbalului maghiar”, a declarat, pentru BIRN, Gyozo Molnar, profesor de sociologie sportivă la Universitatea din Worcester și autor al maimultor lucrări despre sportul maghiar. „Cred că ar fi putut lega înfrângerea fotbalistică de revolta din 1956 și a vrut să evite o continuare”.

„Atitudinea lui [Kadar] față de sport și, mai precis, față de fotbal a fost rezultatul înțelegerii faptului că controlul social prin fotbal era o sabie cu două tăișuri. În schimb, cluburilor de fotbal li s-a oferit mai multă libertate, prin care își puteau reaprinde identitățile locale pre-comuniste, iar ca urmare bazele lor de fani s-au extins”, spune el.

Această libertate a dus la revenirea sentimentului naționalist în tribune. Într-adevăr, această perspectivă nu a dispărut niciodată în anii durului regim comunist, dar a fost doborâtă agresiv ori de câte ori reapărea. Ferencvaros a fost chiar suspendat din ligă, pentru o scurtă perioadă de timp, în 1948, după ce o parte dintre suporterii lor au fost auziți cântând cântece antisemite.

La întoarcere, abuzul a fost aproape întotdeauna îndreptat către MTK. La începutul anilor 1960, fanii Ferencvaros scandau „am învins Israelul” și ardeau ziare în fața unui colegiu rabinic după ce își învingeau rivalul istoric, în timp ce cântecele cu trimitere la camerele de gazare erau obișnuite pe stadioanele din Ujpest, Vasas și Honved, atunci când MTK era în opoziție.

În eseul său din 2000, despre „Fotbalul și identitatea socială maghiară”, Miklos Hadan spunea că această renaștere a antisemitismului are patru motive: în primul rând, libertatea post-revoluție; în al doilea rând, un cod pentru „noi” vs „ei”; în al treilea rând, identificarea ca fani; și în al patrulea rând, un imaginar al Ungariei postbelice în care evreii fuseseră îndepărtați.

Pe măsură ce MTK a început să aibă mai mult succes pe teren, la sfârșitul anilor 1980, sentimentul pro-nazist și antisemit din tribune a crescut. Până atunci, fotbalul se deteriorase din cauza lipsei de investiții de stat și a absenței unui sector privat, iar baza de fani tineri era formată dintr-o generație care nu trăise ororile din 1956 și, ca urmare, membrii aveau mai multă încredere să se revolte deschis decât părinții lor.

Ferencvaros era din nou liderul haitei, iar până atunci sistemul sovietic slăbise atât de mult, iar tribunele fuseseră atât de mult ignorate de guvern, încât fascismul a devenit norma. La fel și violența, care nu este foarte străină pentru fanii MTK.

Odată ce fanii cluburilor rivale din Ungaria au intrat în raza atacurilor fanilor Ferencvaros, mișcarea a pus stăpânire pe toată țara, iar sovieticii s-au străduit să țină sub control brutalitatea.

Când sistemul comunist s-a prăbușit, fanii din Ungaria au intrat în revoltă deschisă. Violența fanilor, în timpul meciurilor, a devenit atât de comună încât uneori s-a răspândit chiar și pe terenul de joc.

Închiderea ochilor

În acest moment, majoritatea celor câțiva fani care participau regulat la meciuri, dar neinteresați de violență a plecat. În 1955, prezența a fost în medie de aproximativ 17.000, în prima divizie a Ungariei; când comunismul s-a prăbușit, în 1989, acesta a scăzut la 7.000. Astăzi, sunt sub 3.000.

„Fotbalul maghiar a început să scadă încet, de la revoluție”, spune Molnar. „A fost un declin treptat și astfel semnele nu au fost imediate și evidente. Declinul a fost o combinație de politică, finanțare, infrastructură și dezvoltare la nivel de bază”.

Pe măsură ce au trecut anii, fanii care au rămas au dobândit mai multă putere, deoarece Federația Maghiară de Fotbal, proprietarii de club și guvernul au fost fericiți să-i îndepărteze pe cei câțiva fani rămași. Acest lucru este dovedit în mare parte de inconfundabilul colectiv de ultras al echipei naționale a Ungariei, cu cămăși negre, Brigada Carpatică, susținută de stat.

În ciuda multelor probleme de la meciurile recente din Ungaria, care decurg din această colecție formată din fani ai Ferencvaros, Honved, Ujpest, Debrețen și Fehervar, autoritățile și mass-media din Ungaria nu critică, de teamă să nu piardă un aliat vital în războiul cultural aflat în desfășurare inima societății maghiare actuale.

Astăzi, Brigada Carpatică primește în mod continuu sprijin public din partea presei și a guvernului. În urma violențelor văzute la Wembley, cotidianul pro-guvernamental Magyar Nemzet a scris un editorial în care îi acuză pe fanii Angliei că au aprins scânteia fluierând în timpul imnului național al Ungariei și că au aruncat în aer presa engleză pentru că „s-au bucurat cu poftă de comportamentul fanilor maghiari”. Ministrul maghiar de externe, Peter Szijjarto, a declarat că „după părerea mea, nimeni nu poate lua în serios faptul că englezii ne vorbesc despre huliganismul fotbalistic”.

Răspunsul a urmat un model similar. Atunci când fanii maghiari i-au huiduit pe jucătorii care au îngenuncheat, în meciul cu Irlqanda din iunie, premierul Orban s-a grăbit să apere acțiunile compatrioților săi. Când UEFA a impus Ungariei o interdicție de prezență pe stadion, în urma abuzului fanilor din timpul Campionatelor Europene, Szijjarto a scris pe Facebook că UEFA „ar trebui să se rușineze de ea însăși”.

Reacția guvernului amintește de ceea ce Miklos Hadas a scris despre fanii lui Ferencvaros, în eseul său din 2000, referitor la mentalitatea „noi vs ei”, pe care Orban o amintește ca dovadă a „agendei liberale” pe care el susține că Occidentul amenință să o impună populației maghiare.

Partidul Fidesz, al lui Orban, este unul care se bazează tot mai mult pe aprinderea flăcărilor războiului cultural pentru popularitate, iar fotbalul a fost o componentă vitală a unui astfel de război cultural, de-a lungul istoriei sale, în Ungaria. Victoria electorală zdrobitoare a Fidesz, din 2010, a fost obținută, parțial, prin invocarea suveranității naționale, iar partidul s-a folosit strategic de fanii de fotbal din Ungaria pentru a ajuta la transmiterea acestei strategii generale către mase.

„Pentru Viktor Orban, fotbalul este mândria națiunii, iar echipa națională este forța de coeziune a Ungariei”, a declarat, pentru BIRN, Adam Feko, jurnalist la site-ul maghiar independent Azonnali.

„Din motive istorice, extrema-dreaptă este puterea principală a scenei huliganilor din fotbalul maghiar, iar pentru că Fidesz s-a mutat mai mult spre dreapta, comunicarea lor a devenit similară cu cea a huliganilor”, explică el.

La multe dintre jocurile recente din Ungaria, au fost prezente bannere împotriva „îngenuncherii împotriva rasismului”. La Campionatele Europene, bannere anti-LGBT au fost văzute în urma adoptării de către guvernul maghiar a unei legi controversate împotriva homosexualilor. La meciul Ungariei împotriva Angliei, de pe Wembley, a fost văzut un banner pe care scria „Noi îngenunchem doar în fața lui Dumnezeu”, făcând referire la cuvinte pe care Orban le folosise după un meci împotriva Irlandei, în iunie.

Pentru fanii maghiari care acționează în prezent ca purtători de cuvânt ai guvernului în exercițiu, este un moment ciudat. Timp de peste un secol, establishment a încercat aproape întotdeauna să țină sub capac elementul naționalist care pătrunde pe tribunele fotbalului maghiar, deși în 2021, sub Orban, naționalismul este o parte cheie a politicii guvernamentale.

Cu toate acestea, în ciuda confortului cu Fidesz, grupările ultras maghiare nu au jurat oficial credință vreunui partid. Iar în comunicarea lor publică, sporadică, s-au distanțat întotdeauna de politică la modul general, în ciuda înclinațiilor lor auto-mărturisite de extremă dreaptă. În privat, au puțin timp pentru Fidesz.

„Lucrul amuzant este că Fidesz a luat cele mai multe decizii împotriva fanilor de fotbal față de orice alt guvern maghiar: a introdus legitimații de suporteri, bilete înregistrate la meci și a interzis pirotehnica”, subliniază Feko.

Atunci când Ferencvaros s-a mutat în noul stadion, finanțat de stat, ultrașii l-au boicotat timp de peste trei ani după ce proprietarul lor și deputat Fidesz, Gabor Kubatov, a introdus scanere la porți. Premierul a fost chiar huiduit la inaugurarea stadionului.

În cele din urmă, Kubvatov a cedat, urmând un model similar care mai fusese văzut de-a lungul deceniului la putere al Fidesz. La meciurile echipei naționale a Ungariei, zeci de ultrași au interdicție de a participa, dar din când în când oficialii guvernamentali fac o întoarcere cu 180 de grade, permițându-le să se întoarcă la meciuri.

Întrebarea care se pune este dacă, având în vedere sprijinul continuu din mass-media și concesiile neîncetate făcute celor mai puternici fani ai fotbalului din Ungaria, ultrașii Ungariei vor da dovadă, în contrapartidă, de loialitate în timpul alegerilor parlamentare de anul viitor?

„Cred că fanii vor fi fani; au fost aici înainte de Orban și vor fi aici și după Orban. Cea mai mare diferență constă în comentariile politicienilor despre ei, dar adevăraților fani ai fotbalului nu le pasă de comentariile politicienilor”, susține Feko.

Odată anti-establishment, mereu anti-establishment. Ultrașii din Ungaria își croiesc propriul drum, într-un fel sau altul, de zeci de ani și nu este surprinzător că în acest moment se simt mai încurajați decât oricând în a-și duce cu ei problemele dincolo de granițe.

În schimb, partidul de guvernământ, Fidesz, crede că are fanii alături în lupta sa continuă din războiul cultural al țării. S-ar putea să aibă partea sa de câștig în tribune cu indulgența sa, dar chiar pune muzica? >>