Cum a ajuns un studiu despre necinste să utilizeze date falsificate

<< Dacă scrii o carte intitulată, „The Honest Truth About Dishonesty”, datele false sunt ultimul lucru cu care vrei să fii asociat. Totuși, în acest punct se află acum Dan Ariely, un economist specializat în comportament, de la Universitatea Duke, împreună cu cei patru coautori ai unui studiu influent despre minciună>>, notează The Economist.

<< În 2012, domnul Ariely, împreună cu Max Bazerman, Francesca Gino, Nina Mazar și Lisa Shu, au publicat un studiu despre cum pot fi îndemnați oamenii să fie mai sinceri. Autorii au ajuns la concluzia că este mai probabil ca oamenii să fie sinceri atunci când li se cere înainte, iar nu după să afirme că informațiile pe care le oferă sunt veridice. Rezultatele au reieșit din trei studii. Două au fost experimente de laborator, conduse de domnul Bazerman, doamna Gino și doamna Shu. Cealaltă a fost o analiză făcută de către domnul Ariely și doamna Mazar a datelor pe care domnul Ariely le obținuse de la o companie de asigurări auto.

Mai mulți cercetători au încercat, dar nu au și reușit, să reproducă rezultatele testelor de laborator. Dar studiul inspirat din asigurările auto este cel care generează cele mai serioase îndoieli. Le-a cerut asiguraților să raporteze singuri numărul de mile parcurse. Clienții au fost rugați să semneze o declarație pe formularul de raportare, care spunea: „Promit că informațiile pe care le furnizez sunt adevărate”; jumătate dintre formulare aveau această declarație în partea de sus, jumătate o aveau în partea de jos. Toți proprietarii de mașini își raportat anterior citirea kilometrajului către compania de asigurări, oferind un punct de referință pentru date (timpul scurs între citirile de referință și experiment a variat de la client la client). Domnul Ariely și doamna Mazar au descoperit că, atunci când clienților li s-a cerut să semneze declarația poziționată în partea de sus a formularului, a existat o creștere cu 10,25% a numărului de mile auto-raportate, în comparație cu milele raportate în formularele în care declarația a fost semnată în josul paginii. Cu cât o mașină parcurge mai mulți kilometri, cu atât va fi mai scumpă devine asigurarea. Cercetătorii au ajuns la concluzia că semnarea declarației de veridicitate în partea de sus a formularului i-a făcut pe oameni să fie mai sinceri (și, prin urmare, să se încadreze la prime de asigurare mai mari).

Cu peste 400 de citări pe Google Academic, aceste constatări s-au răspândit departe. Dar pe 17 august, Leif Nelson, Joe Simmons și Uri Simonsohn, care conduc un blog numit Data Colada, au publicat un articol, bazat pe munca unui grup de cercetători anonimi, care a disecat ceea ce ei consideră a fi dovezi de fraudă. Există mai multe preocupări care au generat ridicat de sprâncene, dar două ies în evidență în mod special: numărul de mile raportat de asigurați și modul în care se presupune că au fost înregistrate cifrele.

Într-un eșantion aleatoriu de mașini, ne-am aștepta ca numărul de mile parcurse de către fiecare vehicul să urmeze o curbă în formă de clopot (cum ar fi o „distribuție normală”). Unele mașini sunt conduse mult, altele sunt conduse puțin, dar majoritatea se află undeva între aceste extreme. Dar, în experimentul din 2012, numărul de mile parcurse urmează o distribuție uniformă: la fel de multe mașini au parcurs sub 10.000 de mile câte au parcurs între 40.000 și 50.000 de mile și nici o singură mașină nu a mers mai mult de 50.000 de mile. Domnii Nelson, Simmons și Simonsohn sugerează că a fost folosit un generator de numere aleatorii pentru a adăuga între zero și 50.000 la citirile originale trimise de clienți.

Teoria generatorului de numere aleatoare este susținută de a doua problemă cu datele. Mulți oameni, atunci când li se cere să noteze numere mari, rotunjesc la cele mai apropiate zece, sute sau mii. Acest lucru poate fi observat în datele pentru citirile originale ale contorului de parcurs: aproape 25% din kilometraj se termină cu zero. Dar în experiment, fiecare cifră între zero și nouă este reprezentată în mod egal în cifra finală a rapoartelor de kilometraj. Oamenii tind să rotunjească numerele, dar generatorul de numere aleatorii nu.

Toți cei cinci membri ai grupului de cercetare original admit că date din studiul lor au fost fabricate. Dar toți spun că au fost mai degrabă păcăliți decât necinstiți. „Ne-am început colaborarea de la o încredere asumată⁠ – mai degrabă decât de la o încredere câștigată”, a spus doamna Shu, pe Twitter. Cu toate acestea, ea a refuzat să comenteze și pentru The Economist.

Domnul Ariely afirmă că a fost singurul autor care a avut contact cu asigurătorul care a furnizat datele, deși nu a identificat compania. El spune că nu își amintește formatul datelor pe care le-a primit și speculează că ar fi copiat și lipit datele trimise către el în foaia de calcul Excel folosită în studiu.

Doamna Mazar a declarat, pentru The Economist, că datele de asigurare fuseseră deja colectate înainte de a începe să lucreze la proiect și indică un e-mail pe care îl primise de la domnul Ariely, în 2011. Conținea o foaie de calcul Excel, ale cărei proprietăți indică faptul că domnul Ariely era atât creatorul fișierului, cât și ultima persoană care l-a modificat. Doamna Mazar a corectat apoi o eroare de etichetare și a introdus o formulă lipsă. Această versiune corectată a fișierului, care îl listează pe dl Ariely drept creatorul său și pe doamna Mazar drept ultima persoană care l-a modificat, a fost postată online în 2020 de către un grup care include autorii lucrării. Ulterior, a fost analizat de către cercetătorii care au descoperit fabricarea datelor. Dna Mazar nu a răspuns la niciuna dintre celelalte întrebările noastre.

O posibilă explicație este că angajații asigurătorului sau unei terțe părți, care colectase datele în numele acestuia, au falsificat cifrele. Sute-ul BuzzFeed a raportat că The Hartford, o firmă mare din Connecticut, i-a furnizat datele domnului Ariely. Hartford a dat o declarație în care spune că a lucrat cu domnul Ariely la „un proiect mic”, în 2007-2008, dar nu poate „găsi date sau rezultate”. Se spune că majoritatea angajaților implicați au părăsit compania.

Niciunul dintre coautorii lui Ariely nu ne-a acordat un intervi. Iar domnul Ariely susține că a fost înșelat. „Nu am fabricat datele”, insistă el. „Sunt dispus să fac un test la detectorul de minciuni.” >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s