Follow the money. Ce alimentează instabilitatea din Sudan. Rolul jucat de Rusia și China

„Pe 2 ianuarie, prim-ministrul Sudanului a demisionat, în disperare de cauză, după încă o zi de proteste de stradă împotriva guvernului. Abdalla Hamdok reușise să stea în funcție abia șase săptămâni”, notează The Economist.

<< A acceptat postul fără tragere de inimă, după ce fusese eliberat din detenție și repus în drepturi de către aceeași armată care îl dăduse jos inițial prin lovitura de stat din 25 octombrie. Amabilul fost economist sperase că asumarea rolului va preveni confruntarea violentă dintre propriii săi activiști, care militează pentru democrație, și insensibilul general Abdel Fattah al-Burhan. În schimb, domnul Hamdok a ajuns în cea mai rea dintre lumile posibile. Susținătorii săi de odinioară, acuzându-l că le conferă o aparență de legitimitate puciștilor, au ieșit în stradă în număr tot mai mare. Între timp, armata a ignorat demersurile sale spre moderație și i-a tăiat-o scurt. Peste 50 de protestatari au fost uciși, din octombrie.

Astfel, Sudanul se află într-un impas care îi este familiar, supus capriciilor unui regim militar brutal după o lovitură de stat. Pe un continent cu un palmares prost în acest sens, Sudanul joacă într-o ligă proprie, cu șase lovituri de stat și 10 tentative eșuate, de la independența obținută în 1956. Mai mult, agitația a crescut de când generalul Omar al-Bashir, inculpat pentru genocid, a fost răsturnat de o revoltă populară, în aprilie 2019. Armata a ripostat aproape imediat, ucigând zeci de oameni. O alianță complicată de generali și tehnocrați, condusă de domnul Hamdok, a guvernat din august 2019 până la lovitura de stat din octombrie anul trecut. Acel așa-zis guvern de tranziție trebuia să deschidă calea către alegeri. Acum, perspectiva e mai departe decât oricând.

De la independență, Sudanul a fost guvernat, cu pauze ocazionale, de o elită arabă din Khartoum, hotărâtă să pună mâna pe avuția considerabilă a țării în detrimentul poporului său. Stăpânirea lor, exercitată prin intermediul armatei, a fost învăluită în limbajul islamului; este într-adevăr o cleptocrație. Consecința este o țară afectată de războaie și conflicte între centru și periferiile neputincioase. Armata și milițiile ei aliate, în special Forțele de Sprijin Rapid, și-au folosit puterea pentru a-și apropria zone din economie, cu mult dincolo de industriile din apărare. Stăpânirea civilă, aducând transparență, precum și democrație, ar amenința acele interese financiare. Domnul Hamdok, încurajat de Occident, a fost inițial răsturnat după ce încercase să supună unui soi de audit acest vast complex militar-industrial. Cleptocrația a ripostat.

O complicație suplimentară o reprezintă sprijinul Rusiei pentru generali. Wagner, o companie de mercenari care acționează în interesul Kremlinului, a oferit pregătire și nu numai pentru miliții. De asemenea, Rusia a protejat Sudanul în fața ONU, jucându-și rolul obișnuit, de subminare a Occidentului. Investițiile extinse ale Chinei în Sudan au oferit și ele protecție armatei; China preferă stabilitatea în detrimentul bunei guvernări. Victimele deceniilor de guvernare greșită sunt sudanezii obișnuiți. Confruntându-se cu rate ale inflației, de peste 100%, aproape un sfert din populație abia se poate hrăni și milioane de oameni trăiesc în tabere de refugiați. În schimb, elitele par să se descurce. După ce a fost înlăturat, domnul al-Bashir, de pildă, a fost prins acasă cu saci de bani în valoare de 130 de milioane de dolari. Nu e de mirare că se duc lupte pentru păstrarea status quo-ului. >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s