Ce a lăsat în urmă asediul de la Capitoliu – Foreign Affairs 

La un an după ce o mulțime furioasă a luat cu asalt Capitoliul SUA, evenimentele din 6 ianuarie 2021 par nu mai puțin relevante. Pentru a înțelege dacă acea același tip de violență politică persistă și astăzi este esențial să știm cine a participat, ce i-a motivat să ia parte la așa ceva și ce sa întâmplat cu ei de atunci, notează Foreign Affairs.

<< Nu se va ști niciodată cu exactitate câți oameni au luat parte la asalt, dar până la jumătatea lunii decembrie, 727 de persoane au fost arestate pentru acțiunile lor din acea zi. Peste 150 au pledat deja vinovați. Cea mai mare parte a revoltaților arestați nu avuseseră anterior legături cunoscute cu ideologiile sau mișcările extremiste tradiționale. Mai degrabă, aceștia pot fi considerați susținători radicalizați ai președintelui Donald Trump, oameni care au aderat la cultul personalității care îl înconjoară pe fostul președinte și i-au acceptat teoriile conspiraționiste despre alegeri. O minoritate substanțială dintre sutele de arestați avea, totuși, o istorie anterioară de extremism de dreapta, variind de la Proud Boys și adepții suprematismului alb până la conspiraționiștii QAnon.

Cel mai mare contingent extremist implicat în atac a provenit probabil din mișcarea de miliție, o coaliție de dreapta, antiguvernamentală, care a apărut la începutul anilor 1990, după o serie de conflicte majore cu guvernul federal. Zeci de adepți ai miliției – inclusiv Three Percenters și Oath Keepers, ambele fiind elemente proeminente în cadrul mișcării – au fost la Washington, D.C., în ianuarie anul trecut. Oath Keepers, o organizație înființată în 2009 pentru a răspândi ideologia mișcării miliției în rândul foștilor polițiști, militari și profesioniști din sistemul de intervenție rapidă, a fost deosebit de vizibilă. Numai de la Oath Keepers sunt peste 20 de inculpați pentru acțiunile lor din 6 ianuarie, la fel ca mai mulți asociați care nu erau membri și din punct de vedere formal. Mai mult decât atât, mulți dintre membrii Oath Keepers au fost acuzați de unele dintre cele mai grave infracțiuni comise în acea zi – inclusiv conspirație, ceea ce înseamnă că și-au coordonat acțiunile pentru a încerca să perturbe certificarea de către Congres a rezultatelor alegerilor din 2020.

În urma zilei de 6 ianuarie, mișcarea miliției a suferit o serie de reculuri, variind de la privarea de o platformă până la sporirea atenției forțelor de ordine. Totuși, mișcarea miliției continuă să reprezinte o amenințare periculoasă, mai ales că spiritul antiguvernamental este mai puțin complicat pentru aceste grupuri acum că un democrat este din nou la Casa Albă.

Demult în afaceri

Având în vedere ideologia sa antiguvernamentală, participarea mișcării miliției la asaltarea Capitoliului nu a fost surprinzătoare; te-ai putea chiar întreba de ce nu s-a mai întâmplat așa ceva înainte. Mișcarea de miliție a apărut în jurul anului 1993, fiind plină de ostilitate față de guvernul federal. A fost o reacție la alegerea lui Bill Clinton, după 12 ani de președinți republicani, la măsurile federale de control al armelor și la conflictele letale dintre guvernul federal și figuri marginale din Ruby Ridge, Idaho, în 1992, și Waco, Texas, în 1993.

Ideologia mișcării miliției s-a bazat pe premisa că cea mai mare parte a lumii se afla sub controlul unei conspirații tiranice, globaliste – ceea ce membrii numeau „Noua Ordine Mondială” – și că guvernul SUA a colaborat cu aceasta pentru a-i priva pe americani de armele lor și a-i arunca în ghearele ei. Flatându-se singuri prin prezentarea drept americani patrioți, după modelul Minutemen of the American Revolution, adepții miliției au susținut că trebuie să pună mâna pe arme pentru a se proteja de această soartă îngrozitoare.

Mișcarea de miliție a fost puternică de-a lungul anilor 1990 – și responsabilă pentru o serie de comploturi teroriste și incidente violente – dar a dat înapoi brusc, în deceniul următor, dezumflată de:

  • anii în care avuseseră loc numeroase arestări;
  • non-evenimentul Y2K, „bug milenium”, din anul 2000, în care investiseră atât de multă energie conspirativă;
  • și ciclul natural de viață al vârfurilor de creștere a activității extremiste.

În jurul anilor 2008-2009, însă, mișcarea a cunoscut o renaștere, susținută de candidatura și alegerea lui Barack Obama, precum și de același val de sentiment antiguvernamental de dreapta care crease mișcarea Tea Party. De data aceasta, site-urile de socializare au contribuit la ascensiunea ei, inclusiv la răspândirea conceptului Three Percenters, o versiune simplificată a ideologiei miliției, care a contribuit la atragerea multor adepți noi și a ajutat la formarea a numeroase grupuri noi.

În 2009, s-au format Oath Keepers, devenind rapid unul dintre cele mai mari grupuri din mișcarea miliției, cu scopul de a răspândi ideologia miliției printre membrii armatei, poliției și serviciilor de urgență. Deși s-au format mai puține grupuri de miliție organizate decât în ​​anii 1990, numărul total de adepți ai miliției a fost probabil mai mare, iar activitatea infracțională a miliției – de la deținerea ilegală de arme până la comploturi și acte teroriste – s-a apropiat din nou de cea din deceniul precedent.

Sursa: Wikipedia

Mișcarea miliției era încă mare în 2015, când Trump și-a lansat candidatura la președinție, iar cea mai mare parte a mișcării – care anterior susținuse doar candidați terți sau figuri marginale GOP – a devenit susținătoarea entuziastă a lui Trump. Aveau în față un outsider anti-establishment, adept al teoriei conspirației și un cruciat anti-imigranți, anti-musulmani. Când Trump a sfidat sondajele și a fost ales președinte, milițiile au fost extaziate.

Gaz pe foc

Acea victorie a pus mișcarea miliției pe drumul către Capitoliu din ianuarie 2021, dar a fost o rută ocolită. Victoria lui Trump a reprezentat o dilemă: mișcarea își extrăsese o mare parte din energie din antipatia față de guvernul federal, dar acum acel guvern era condus de Trump. Având nevoie de noi dușmani, unii membri s-au concentrat asupra imigranților, în timp ce alții au vizat antifa, o afiliere liberă a activiștilor și a grupurilor care se opun supremației albe, pe post de inamic de zi cu zi. În esență, în cea mai mare parte a președinției lui Trump, mișcarea a stagnat.

La începutul lui 2020, însă, evenimentele i-au permis mișcării să-și recapete suflul. Împușcăturile în masă au determinat multe state să ia în considerare măsuri de control al armelor, ceea ce a determinat grupurile de miliție să iasă în stradă în semn de protest. Când a izbucnit pandemia de COVID-19, extremiștii antiguvernamentali au fost printre primii care au sfidat eforturile oficialilor de a combate răspândirea virusului. Grupurile de miliție s-au aflat în fruntea opoziției la măsurile de sănătate publică, refuzând să respecte obligativitatea purtării măștilor și susținând proteste publice în care denunțau „legea marțială medicală”. Deoarece demerurile privind restricționarea armelelor și de control al pandemiei au fost făcute în primul rând la nivel de state, adepții miliției nu au trebuit să intre în conflict cu Trump. Astfel, au putut substitui animozitatea lor tradițională față de guvernul federal cu ostilitatea față de măsurile luate la nivel de state.

Vara lui 2020 a adus proteste la nivel național pentru uciderea lui George Floyd de către un ofițer de poliție din Minneapolis, iar grupurile de miliție s-au prezentat la multe dintre ele. Aparent, erau acolo pentru a proteja afaceri sau monumentele, dar adevăratul motiv pentru mulți a fost acela de a li se opune activiștilor antifa despre care presupuneau că vor fi acolo și să-i intimideze pe protestatarii Black Lives Matter – despre care adepții miliției cred că sunt controlați de marxiști sau de către miliardarul liberal George Soros.

Până în august, ciclul electoral s-a intensificat, iar evenimentele de campanie au adus mișcarea miliției în stradă – în unele cazuri, chiar oferind „securitate” candidaților care îi susțineau pe Trump. Cu mult înainte de noaptea alegerilor, Trump și surogații săi promovau teorii ale conspirației despre fraudarea alegerilor, o noțiune pe care mișcarea miliției a acceptat-o ​​fără ezitare.

Nu a fost deci surprinzător faptul că mulți adepți ai miliției au participat la asaltarea Capitoliului – și că unii și-ar fi planificat și coordonat acțiunile, potrivit rechizitoriului legat de 6 ianuarie. Încercările lor de a întoarce alegerile au eșuat, datorită în primul rând eforturilor depuse de Poliția din D.C. și de la Capitoliu, precum și datorită unui Congres zguduit și pentru moment unit în urma atacului. Inițial, mulți adepți ai miliției – atât participanți la 6 ianuarie, cât și privitori – au fost încântați de evenimentele din acea zi, dar entuziasmul lor s-a transformat rapid în consternare, deoarece năvălirea în Capitoliu a fost întâmpinată cu indignare publică.

Rănită, dar nu fatal

În anul care a trecut de la acel eșec, mișcarea miliției s-a luptat cu consecințele atacului asupra Capitoliului. Oath Keepers, în special, au primit mai multă atenție pentru participarea lor decât orice alt grup, în afară de Proud Boys. Chiar înainte de 6 ianuarie, publicitatea negativă asupra activităților miliției afectase deja capacitatea grupurilor de miliție de a opera. În iunie 2020, Facebook a destructurat brusc mișcarea, eliminând sute de pagini și grupuri legate de miliție. Ani buni, Facebook fusese principala platformă online a mișcării de miliție – pentru recrutare, propagandă, organizare și chiar pentru a pune la cale ocazionalul act de terorism. Scoaterea de pe platforma de socializare a fost o lovitură uriașă. Înrăutățind lucrurile, alte câteva platforme au eliminat diferite grade de conținut legat de miliție. Grupurile de miliție au fost nevoite să se chinuie pentru a restabili comunicarea cu propriii lor membri.

Asalarea Capitoliului a atras și mai multă atenție asupra mișcării miliției. Nu numai că mulți adepți ai miliției au fost inculpați, dar și alții – inclusiv fondatorul Oath Keepers, Stewart Rhodes – s-au tot întrebat dacă vor fi următorii puși sub acuzare. Oath Keepers și alți adepți ai miliției s-au numărat, de asemenea, printre cei afectați de acțiuni civile legate de 6 ianuarie, inclusiv un proces important intentat de procurorul general din Washington, D.C., în decembrie. Un astfel de proces are potențialul de a-i distruge pe Oath Keepers ca grup organizat, băgând gruparea în faliment. Deși, în anumite privințe, mișcarea a beneficiat de pe urma zilei de 6 ianuarie în anumite privințe – datele piratate de la Oath Keepers, de exemplu, sugerează că numărul de membri ai grupului a crescut, cel puțin pe termen scurt – în cea mai mare parte, mișcarea miliției a avut de suferit. Cu președintele Joe Biden în funcție, a reușit să revină la ostilitatea tradițională, conspirativă, față de guvernul federal. Dar mișcarea nu a atins niciun prag apropiat de revenirea pe care a cunoscut-o ​​când Obama a preluat mandatul. Deși este prea devreme pentru a ști cu siguranță, este posibil ca această combinație dintre privarea de platformă și consecințele zilei de 6 ianuarie să fi prevenit sau cel puțin să întârzie ori să slăbească un alt val serios al miliției.

Totuși, mișcarea miliției rămâne periculoasă. În octombrie 2020, autoritățile federale și de stat din Michigan au anunțat arestarea a 14 persoane asociate cu un grup de miliție, Wolverine Watchmen, sub acuzații legate de un presupus complot de răpire a guvernatorului democrat, Gretchen Whitmer, responsabilul care a coordonat demersurile statului de reducere a răspândirii COVID-19. De la atacul asupra Capitoliului, au existat mai multe arestări legate de miliție. La sfârșitul lunii ianuarie 2021, FBI l-a arestat pe Ian Benjamin Rogers, sub acuzația de deținere de arme și explozibili legate de un presupus complot de atacare a sediulului de stat din California al Partidului Democrat, din Sacramento, în încercarea de a-l menține pe Trump în funcție; în iulie, o a doua persoană, Jarrod Copeland, a fost de asemenea arestată pentru implicare. În aprilie, agenții FBI l-au arestat pe Seth Aaron Pendley, un participant la atacul asupra Capitoliului, pentru un complot separat, legat de atacarea centrelor de date Amazon. Pendley, care de atunci a pledat vinovat, a sperat că o reacție exagerată a guvernului la un astfel de atac îi va determina pe americani să se ridice împotriva lui. Pe măsură ce forțele de ordine aruncă un ochi interesat asupra mișcării, în viitor este posibil să apară mai multe astfel de arestări.

În același timp, au apărut și alte grupuri armate, de dreapta. Acestea, cum ar fi United American Defence Force, FEC United și altele, nu sunt direct legate de mișcarea miliției și ocupă un spațiu care face legătura între zona mainstream și cea extremistă. Pentru cei care se alătură acestor grupuri doar pentru a le considera insuficient de radicale, asemenea spații pot fi căi care duc la extremism. Astfel, ar putea servi drept sursă de recruți pentru mișcarea de miliție. Alternativ, grupurile ar putea deveni mai radicale. Ciclul electoral din 2024, care-și intră în drepturi prea curând, are un potențial considerabil de a deveni un punct de aprindere care să agite aceste noi grupuri, precum și grupurile mișcării miliției propriu-zise.

Se poate spera că judecarea cu succes a cazurilor din 6 ianuarie legate de miliție – și sentințe suficient de puternice pentru a trimite un semnal – îi vor descuraja pe unii potențiali extremiști să apuce din nou armele. Dar mai degrabă forțele de ordine vor fi vigilente împotriva unei amenințări al cărei pericol a fost demonstrat atât de clar, în urmă cu un an. >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s