Următoarea criză a Bosniei – Carl Bildt

„Rivalitățile naționaliste și corupția nărăvașă continuă să tragă înapoi Bosnia și Herțegovina. Acum, că se află într-o altă criză politică profundă, comunitatea internațională trebuie să-și reconsidere și să-și clarifice propriul rol, creând condițiile pentru ca liderii bosniaci să se așeze în sfârșit la masă și să ajungă la compromisurile necesare pentru ca țara să funcționeze”, scrie Carl Bildt, pentru Project Syndicate.

<< Amenințarea rusă la adresa Ucrainei nu este singura criză potențială din Europa de Est, în acest an. Bosnia și Herțegovina se îndreaptă către o perioadă de profunde tulburări politice, cu alegeri cheie programate pentru octombrie.

Bosnia nu a fost niciodată un loc simplu. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, a generat o criză după alta, contribuind în cele din urmă la declanșarea Primului Război Mondial. Apoi, odată cu destrămarea Iugoslaviei, la sfârșitul secolului XX, a fost locul unui război brutal între musulmanii bosniaci (bosniaci), sârbi și croați.

Acordurile de la Dayton au pus capăt conflictului, în 1995, după ce peste 100.000 de oameni fuseseră uciși – inclusiv în genocidul de la Srebrenica, din iulie – și după ce alte milioane au fost alungați din casele lor. Următorul pas a fost construirea unui stat funcțional, din acea epavă. Dar armatele celor trei grupuri erau singurele structuri funcționale rămase, iar mulți lideri locali au văzut pacea ca însemnând puțin mai mult decât continuarea războiului prin alte mijloace. Speranțele că o nouă generație de lideri non-naționaliști se vor ivi din cenușă au fost curând spulberate.

Deși ajutorul internațional a transformat țara, acoperind majoritatea urmelor războiului, politica acesteia rămâne profund disfuncțională, din cauza dominației politice continue a partidelor naționaliste. Ca urmare, perspectiva aderării Bosniei la Uniunea Europeană pare din ce în ce mai îndepărtată.

În evaluarea anuală a Bosniei din 2021, Comisia Europeană observă că „liderii politici au continuat să se angajeze într-o retorică dezbinătoare și în dispute politice neconstructive”. Practic nu s-au înregistrat progrese în îndeplinirea celor 14 criterii de referință pentru începerea discuțiilor de aderare la UE. iar „în timpul pandemiei, efectele negative ale corupției pe scară largă și semnele capturării politice au continuat să se manifeste puternic”. Nici funcționarii judiciari, nici liderii politici nu au reușit să atace aceste probleme.

Mai mult, din cauza „fenomenului generalizat de corupție” și a unui sector public „ineficient și supradimensionat”, PIB-ul pe cap de locuitor al Bosniei rămâne doar o treime din media UE. Se estimează că jumătate de milion de oameni au părăsit țara în ultimii ani, secătuind-o de tinere talente prețioase.

Bosnia ar trebui să se descurce mult mai bine decât o face, la 26 de ani de la încheierea războiului.

În schimb, se profilează o altă criză profundă. Liderul sârb bosniac, Milorad Dodik, bate toba naționalistă și face îi pârtie Republicii Srpska (una dintre cele două regiuni majoritare autonome ale țării) să-și afirme o independență și mai mare față de guvernul central. Retorica se intensifică din toate părțile, ceea ce a dus la apelurile lui Christian Schmidt, Înaltul Reprezentant al UE pentru Bosnia și Herțegovina, pentru o nouă intervenție internațională.

Dar acesta este medicamentul greșit pentru ceea ce suferă Bosnia. Un factor al crizei politice actuale este o nouă lege controversată care interzice negarea genocidului, impusă vara trecută de înaltul reprezentant internațional și care iese cu câteva zile înainte ca acesta a-și încheie mandatul. Sârbii bosniaci au răspuns imediat renunțând la funcțiile comune ale statului, iar Dodik a emis de atunci ultimatumuri stridente.

Dodik cere ocazional Republicii Srpska să se desprindă complet de Bosnia. Această retorică îi aduce titluri, dar nu trebuie luată în serios. La urma urmei, atât Serbia, cât și Rusia au cerut în mod clar ca integritatea teritorială a Bosniei să fie respectată.

Dar criza a adâncit diviziunile naționaliste în Bosnia și a evidențiat confuzia din centrul presupusului rol al comunității internaționale în țară. Se presupune că Bosnia este un protectorat, unde comunitatea internațională poate concepe, impune și implementa decizii după bunul plac? Sau este o țară cu adevărat suverană care ar trebui să-și rezolve propriile probleme?

Într-un fel, oficiul de Înalt Reprezentant internațional – post pe care am fost primul pe care l-am ocupat după război – a trecut de la a fi parte a soluției la a fi o parte a problemei. Din perspectivă bosniacă, prezența sa invită la solicitări constante de acțiune internațională împotriva sârbilor bosniaci sau croaților bosniaci reticenți, în timp ce aceștia din urmă se tem că o astfel de acțiune va fi într-adevăr luată. Rezultatul este paralizia și neîncrederea, deoarece niciuna dintre părți nu simte nevoia să se așeze și să facă acele compromisuri, dar grele necesare pentru ca țara să funcționeze.

Un factor major în criza actuală sunt alegerile generale din Bosnia, de la sfârșitul acestui an. La alegerile locale din 2020, partidele de opoziție au obținut victorii impresionante împotriva forțelor naționaliste dominante din Saraievo și din centrul sârbilor bosniaci, Banja Luka. Temându-se de noi pierderi, liderii naționaliști din toate zonele sunt dornici să creeze o nouă criză care să-i sperie și să-i mobilizeze baza.

Este esențial ca alegerile generale să aibă loc conform calendarului. Dar, ulterior, comunitatea internațională ar trebui să-și reconsidere abordarea față de Bosnia. Dacă nu este pregătită să-și asume puterile de protectorat deplin, ar trebui să ia distanță și să-i lase pe liderii țării să rezolve singuri lucrurile. Acest proces va fi lent și dificil; dar trebuie să se întâmple mai devreme sau mai târziu dacă Bosnia dorește să aibă vreo șansă de a funcționa ca țară suverană.

Făcând un pas înapoi, comunitatea internațională ar trebui să stabilească două condiții grele: integritatea teritorială a Bosniei trebuie menținută; iar mica misiune militară a UE în țară ar trebui să rămână, pentru că are capacitatea de a apela la întăriri rapide NATO, dacă este necesar.

Anul acesta va fi, fără îndoială, tumultuos din punct de vedere politic pentru Bosnia. Naționaliștii sârbi bosniaci vor dori să le fie conferită mai multă putere, iar Dodik – în ciuda noilor sancțiuni americane împotriva lui – s-ar putea foarte bine să se angajeze într-o mai mare măsură în a-și strânge susținătorii. În același timp, naționaliștii bosniaci vor cere ca mai multă putere să fie centralizată la Saraievo și vor căuta ajutorul comunității internaționale pentru a impune acest lucru. La rândul lor, naționaliștii croați bosniaci vor rămâne profund nemulțumiți (nu în mod nerezonabil) de o lege electorală care le interzice efectiv reprezentarea în cel mai înalt organism decizional al țării.

Această criză politică nu este cu siguranță prima din Bosnia și nu va fi nici ultima. Cererile pentru o altă intervenție internațională masivă nu sunt surprinzătoare, dar sunt necugetate. Bosnia nu ar trebui să mai fie tratată ca un protectorat. În timp ce UE și Statele Unite rămân pregătite și dispuse să ajute, bosniacii trebuie, în cele din urmă, să își asume responsabilitatea pentru Bosnia. >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s