Știința din spatele primului transplant de inimă de la porc la om

<< Pe 7 ianuarie, David Bennett a devenit prima persoană căreia i s-a transplantat cu succes o inimă de la un porc. În materialul de presă publicat la trei zile după operație, Universitatea din Maryland a confirmat că domnul Bennett se descurca bine și că era capabil să respire singur. În timp ce el continuă să se bazeze pe suport artificial pentru a pompa sânge în jurul corpului său, echipa din spatele operației, condusă de Bartley Griffith, plănuiește să reducă treptat utilizarea acestuia. Această operație este o piatră de hotar pentru xenotransplant – transferul de organe de la alte specii la pacienți umani >>, notează The Economist.

<< Reușita vine pe urmele alteia, care a avut loc în octombrie, atunci când rinichiul unui porc a fost atașat cu succes, timp de trei zile, unui pacient aflat în moarte cerebrală, la un spital din New York. Cu acea ocazie, obiectivul fusese simplul succes chirurgical. Dar echipa doctorului Griffith speră să salveze o viață.

Operația în sine a primit o autorizație excepțională de la Administrația pentru Alimente și Medicamente din America, în temeiul unei prevederi care permite medicilor să utilizeze tratamente experimentale ca ultimă soluție. Înainte de operație, domnul Bennett a fost diagnosticat cu boală de inimă terminală, dar a fost considerat prea bolnav pentru a se califica pentru un transplant uman. După ce petrecuse câteva luni pe pat de spital fără nicio îmbunătățire a stării sale, și-a dat acordul pentru operație.

Recenta înflorire a acestui câmp are rădăcini vechi. De zeci de ani, cercetătorii au încercat să abordeze problema fundamentală a xenotransplantului. Problema este că organismul uman, atunci când recunoaște țesutul străin, are tendința de a se întoarce împotriva lui. În cazul porcilor, cel mai important marker care-l diferențiază este o moleculă de zahăr numită galactoză-alfa-1,3-galactoză (alfa-Gal), care se găsește pe suprafețele celulelor lor. Deși această moleculă nu există la om, anticorpii care o suprimă există. În consecință, niciun transplant de la un porc cu alfa-Gal nu ar rezista mai mult de câteva minute într-un corp uman.

În 2003 au fost produși porcii cu un genom modificat astfel încât să suprime enzima responsabilă de producere a alfa-Gal. Acesta a fost un pas în direcția corectă, dar în locul lui au apărut și alte bariere. Deoarece fiecare dintre acestea necesită ani de muncă pentru a fi înlăturate, mulți cercetători – și multă finanțare pentru cercetare – au abandonat domeniul.

O colaborare care a supraviețuit a fost cea dintre Universitatea din Maryland și Revivicor, o companie de medicină regenerativă din Blacksburg, Virginia. Revivicor a fost cea care a furnizat porcul modificat genetic pentru operația de vineri. Animalul în cauză avea un genom modificat în zece moduri, pentru a optimiza șansele de reușită. Trei gene au fost îndepărtate, fiecare pentru a reduce riscul ca un anticorp uman să respingă organul donator. Au fost adăugate și șase gene umane, pentru a înlesni acceptarea. Iar o genă de creștere specifică porcilor a fost eliminată, pentru a se asigura că inima nu se mărește după transplant.

Pe lângă riscurile obișnuite din jurul oricărui transplant de inimă, există o serie de domenii de îngrijorare pe care vor sta cu ochii dr. Griffith și colegii săi. Una ține de posibilitatea apariției vreunui mecanism de respingere necunoscut până acum. Alta ține de posibilitatea ca organul să transfere virusuri porcine la noua sa gazdă. Porcul în cauză a fost crescut într-un mediu steril pentru a reduce acest risc, dar rămâne o posibilitate.

Susținătorii xenotransplantului cred că potențialul său de a îmbunătăți viața este uriaș. Numai în America, peste 100.000 de oameni așteaptă transplanturi (deși marea majoritate au nevoie de un rinichi mai degrabă decât de o inimă). În 2020, afost disponibil doar o treime din numărul necesar de organe.

În teorie, porcii pot fi crescuți pentru a le oferi oamenilor orice organ solid, deși la unele organe gradul de complexitate este mai ridicat decât la altele. O mare parte a funcției inimii este mecanică, dar alte organe au sarcini chimice care vor fi mai greu de replicat. În plus, chiar și presupunând că aceste bariere pot fi înlăturate și pot fi dezvoltate proceduri chirurgicale de succes, majoritatea cercetătorilor recunosc că extinderea xenotransplantului pentru a satisface cererea mondială de organe mai poate dura zeci de ani. După această veste însă, șansele ca lucrul acesta să devină realitate au crescut. >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s