De ce unii oameni nu au avut și nici nu vor avea niciodată Covid – Le Figaro

În cazul unora dintre oameni este mult mai puțin probabil decât în cazul altora să fie contractat coronavirusul, iar asta datorită unei combinații de factori foarte specifici, notează Le Figaro.

<< Acești oameni devin din ce în ce mai rari. La fel ca Héloïse*, nu au avut niciodată Covid și chiar și lor le este greu să creadă că s-au strecurat prin plasa acestuia. „Mai ales că am fost în contact de multe ori”, spune, surprinsă, tânăra de 25 de ani. „Vara trecută, iubitul meu a avut infecția și nu am fost deloc atenți”, spune ea. În familia sa, există doi „supraviețuitori”, ea și tatăl ei. Acesta din urmă a locuit în aceeași casă cu soția sa și cu doi dintre copiii săi infectați. „Am făcut amândoi teste, regulat, iar în iulie anul trecut un test serologic care s-a dovedit negativ, apoi ne-am vaccinat, suntem atenți, dar nimic mai mult”, spune Héloïse, care pe de o parte se străduiește să înțeleagă, dar pe de alta este totuși încântată de aceastră rezistență.

Pe măsură ce valul Omicron continuă să crească, cu niveluri de infecție care se apropie de jumătate de milion de cazuri pozitive, înregistrate în 24 de ore, revine întrebarea de ce unii oameni nu au avut niciodată Covid-ul și nici nu îl vor avea? Pentru coronavirusul de la originea pandemiei, ca și pentru alte boli, există factori de risc în dezvoltarea bolii, dar și factori de reducere a riscului. „Există studii epidemiologice în care ne uităm la caracteristicile biologice și morfologice pentru a vedea dacă aceste elemente sunt asociate cu persoane care nu au avut niciodată infecția”, explică, pentru Le Figaro, Philippe Amouyel, profesor de sănătate publică.

Grupa de sânge este unul dintre aceste elemente. În acest caz, persoanele din grupa O ar avea un risc mai mic de a fi infectate cu Sars-CoV-2. „În mod incontestabil apare un consens, și anume că oamenii din grupa O ar avea un risc cu aproximativ 20% mai mic de a contracta virusul, iar cei din grupele A și AB un risc destul de mai mare”, nota, cu altă ocazie, în Le Figaro, Jacques Le Pendu, director de cercetare la Inserm-Universitatea din Nantes, care a întocmit câteva zeci de studii în această direcție, de la începutul pandemiei. Grupele de sânge ar juca un rol și la alte niveluri, de pildă în vulnerabilitatea la Covid-19 – s-a observat p rezistență mai bună a grupei O la severitatea Covid-19.

Răceala, o parte a soluției?

Un alt factor de reducere a riscului de a fi infectat este cel al eficacității sistemului imunitar, care diferă în funcție de persoană. „Oamenii ar putea face mai puțin Covid datorită imunității preexistente”, raportează Philippe Amouyel. Un studiu recent, condus de cercetătorii de la Imperial College, merge într-adevăr în această direcție. Autorii arată că infecția la grupa A de coronavirusuri care duce la o răceală poate conferi imunitate împotriva infecției la grupa B, cea a Covid-19. „Studiul notează că persoanele care au fost expuse la virusul A printr-o răceală nu s-au îmbolnăvit niciodată când au fost expuse la Covid-19 cu cazuri de contact cu familia”, explică Philippe Amouyel. Cercetătorii au concluzionat, în acel studiu, că infecția cu o răceală poate permite organismului să producă celule T capabile să reacționeze mult mai rapid la Sars-coV-2.

Această descoperire importantă ar putea sta și la baza unui nou vaccin. Limfocitele T oferă într-adevăr un răspuns mai durabil decât anticorpii și, mai presus de toate, vizează componentele interne ale Sars-CoV-2, spre deosebire de vaccinurile actuale, care atacă proteina spike, proteina ancoră a coronavirusului care tinde să se mute mai ușor și, prin urmare, să contracareze vaccinul actual. În schimb, „proteinele interne vizate de celulele T protectoare pe care le-am identificat se mută mult mai puțin și, prin urmare, sunt foarte conservate între diferitele coronavirusuri și variantele acestora”, a arătat profesorul Ajit Lalvani, autorul principal al studiului, cu ocazia publicării.

Factori genetici

Un marker final al reducerii riscului de infecție se găsește pe dimensiunea genetică. Pe de altă parte, dacă mai multe studii au arătat că genetica joacă un rol puternic în probabilitatea dezvoltării unei forme severe de Covid, este mai dificil să demonstrăm acest lucru în ceea ce privește infecția. „Există numeroase motive să credem că putem fi mai mult sau mai puțin sensibili la infecție, întrucât este vorba de întâlnirea dintre un virus și un receptor (ACE2 la om)”, explică Jean-François Deleuze, directorul Centrului Național de Cercetare în Genomica Umană al CEA. La nivel genetic, „s-ar putea imagina variații foarte specifice în recunoașterea virusului, care ar putea împiedica pătrunderea acestuia”.

Din nefericire, realizarea unui studiu care să facă lumină asupra acestor specificități ar necesita reunirea unui grup de persoane care nu au fost niciodată infectate, pentru a le expune la coronavirus, și apoi măsurarea nivelurilor lor de anticorpi, pentru a analiza, la persoanele care nu au dezvoltat boala, orice posibile variații genetice. Cu toate acestea, este deja foarte greu de știut astăzi dacă o persoană a fost sau nu infectată cu virusul, vaccinarea conferă anticorpi unei mari majorități a populației și este, de asemenea, greu de imaginat expunerea voluntară a unor oameni la Covid-19. Factorul genetic este totuși clar o posibilitate, iar coroborat cu factorii biologici, „sunt oameni care rezistă coronavirusului”, conchide Philippe Amouyel, „chiar dacă este foarte greu de detectat”. >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s