Jocul delicat al lui Erdogan în relația cu Putin – Financial Times

<< În perioada premergătoare atacului lui Vladimir Putin asupra Ucrainei, Moscova a anunțat Turcia despre intenția sa de a trimite una dintre cele mai impunătoare nave de război, încărcate cu rachete de croazieră, prin inima Istanbulului, pentru a se alătura atacului iminent >>, notează Financial Times.

<< Dar fregata amiral Kasatonov – și alte trei nave despre care se aștepta să traverseze strâmtorile Dardenele și Bosfor – nu au făcut călătoria în weekend, așa cum planificase Rusia, au declarat doi oficiali occidentali, pentru FT.

Luni, președintele Recep Tayyip Erdogan a indicat că va activa o clauză în Convenția de la Montreux din 1936 care să permită Ankarei să stopeze trecerea navelor aparținând părților în conflict. „Avem autoritatea și am decis să o folosim într-un mod care să împiedice escaladarea crizei”, a spus el.

În timp ce ministerul turc de externe nu a răspuns unei solicitări de comentarii cu privire la cele patru nave, diplomații cred că Turcia, privită de ani buni, în capitalele occidentale, ca un membru nesigur al NATO, care se apropiase prea mult de Moscova, a cerut Rusiei să nu le trimită.

Decizia de a bloca navele de război a fost o mișcare izbitoare din partea unui lider care întreținuse legături strânse cu Putin. Criticarea publică de către Ankara a invaziei ruse și sprijinul acesteia pentru Ucraina i-a determinat pe unii observatori să se întrebe dacă conflictul ar putea duce la o recalibrare a legăturilor Turciei cu Occidentul. „Ar putea fi acesta un punct de cotitură? Este ceva ce ne întrebăm”, a spus un diplomat occidental de rang înalt. „Cred că Erdogan este șocat – și poate chiar se simte trădat – de ceea ce a făcut Putin”.

Relația Turciei cu Rusia are o istorie lungă și complexă. Nenumărate războaie au fost purtate între imperiile otoman și rus începând cu secolul al XVIII-lea – multe dintre ele pentru sferele de influență din Marea Neagră și controlul asupra Bosforului și Dardanelelor. Establishment-ul de politică externă cu aspect vestic al țării adăpostește o anxietate înrădăcinată cu privire la „ursul din nord” și tendințele sale expansioniste.

Erdogan însuși a creat însă o relație strânsă cu Putin, un lider puternic care, ca și el, nutrește o profundă neîncredere față de Occident. Cei doi bărbați s-au apropiat după o tentativă de lovitură de stat din 2016, în Turcia, despre care Erdogan a crezut că fusese susținută de SUA. Președintele turc a îngrozit Washingtonul cumpărând un sistem de apărare antiaeriană S-400 de la Moscova și chiar a expus ideea de a cumpăra avioane de luptă de fabricație rusească.

Cu toate acestea, au existat și momente de mare tensiune. Putin a impus sancțiuni economice Ankarei, în 2015, după ce forțele aeriene turce au doborât un avion rusesc în apropierea graniței cu Siria, unde Turcia și Rusia susțin părțile opuse – așa cum au făcut-o pe câmpurile de luptă din Libia și Caucaz. În urmă cu doi ani, în februarie 2020, 34 de soldați turci au fost uciși în provincia siriană Idlib într-un atac despre care SUA au spus că fusese comis de avioane de război rusești.

Cu toate acestea, liderii au găsit cumva modalități de a naviga în aceste crize. „Se înțeleg și se relaxează”, a spus Selim Koru, analist la think-tank-ul Tepav, din Ankara.

Erdogan, care în trecut i-a comparat pe liderii europeni cu naziștii, iar asta pentru critici diplomatice destul de minore, a folosit un limbaj atent pentru a critica invazia declanșată de Moscova.

Chiar dacă a sugerat că va limita accesul marinei ruse la strâmtorile Turciei, el a adăugat: „Nu ne putem dispensa nici de Ucraina, nici de Rusia”. Mevlut Cavusoglu, ministrul de externe al țării, a spus că a cerut tuturor navelor de război străine – nu doar celor rusești – să nu tranziteze Turcia.

Totuși, poziția Ankarei a fost salutată de președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, care a declarat sâmbătă că poporul ucrainean „nu va uita niciodată” „sprijinul puternic” al lui Erdogan pentru țara sa. Dronele militare, fabricate de ginerele președintelui turc, au devenit o parte cheie din arsenalul forțelor sale armate.

Susținătorii unor legături mai mari dintre Turcia și Occidentul sugerează că SUA ar trebui să profite de oportunitatea ivită pentru a reporni relația. Washingtonul ar putea începe prin a convinge Congresul să aprobe cererea Turciei de cumpărare a aproximativ 40 de avioane F16 noi, a scris Rich Outzen, fost oficial al departamentului de stat, într-un articol pentru serviciul de știri de stat al Turciei TRT World la începutul acestei săptămâni. Acest lucru ar „cimenta o relație importantă care a avut și continuă să aibă o valoare geopolitică semnificativă”, a spus el.

Totuși, alții avertizează că este naiv să credem că criza din Ucraina va reafirma parteneriatul din perioada războiului rece care a fost cimentat de intrarea Turciei în NATO în 1952. „Opinia predominantă, atunci când pornești posturile de televiziune [în Turcia], chiar și posturile de opoziție, este aceea că NATO a atras Rusia în acest război”, a spus Koru.

Ankara este, de asemenea, dependentă economic de Rusia. Aproape jumătate din gazul natural al țării a fost furnizat anul trecut de Gazprom. Rosatom, companie rusă deținută de stat, construiește prima centrală nucleară din Turcia. Turiștii din Rusia și exporturile de produse proaspete reprezintă o sursă vitală de valută străină. Și, așa cum a demonstrat în mod viu atacul de la Idlib, în urmă cu doi ani, Turcia este vulnerabilă la represaliile Moscovei în Siria. „Turcia știe că anularea acestei relații [cu Moscova] în schimbul a ceva nerealist din Occident nu merită”, a spus Onur Isci, profesor asistent de relații internaționale la Universitatea Bilkent din Ankara.

Potrivit analiștilor, pentru Ankara, riscul este că încercarea sa de a menține legăturile cu Moscova ar putea deveni din ce în ce mai insuportabilă dacă violența din Ucraina continuă să escaladeze și Turcia se va confrunta cu presiuni de a-și închide spațiul aerian pentru zborurile rusești, de a adera la sancțiuni occidentale sau chiar de a fi presată să-i lase navele să treacă în Marea Neagră.

Iar Moscova ar putea încă încerca să testeze fidelitatea Ankarei. „Ce se întâmplă dacă Rusia decide să încalce condițiile de la Montreux, așa cum a făcut în trecut?”, întrebă seniorul diplomat occidental. „Ar încerca Turcia să intercepteze o navă de război rusească? Am vrea măcar să facă așa ceva?” >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s