John Sullivan, ambasadorul SUA în Rusia, este un reprezentant al lui Donald Trump, căruia Joe Biden i-a cerut să rămână. Acum, urmărește cum istoria americană, dar și cea familială se repetă, notează Politico.eu.

<< John Sullivan abia ieise din adolescență atunci când unchiul său, William, un ofițer al Serviciului Extern care servise ca ultimul ambasador al SUA la Teheran, a fost luat pentru scurt timp prizonier la ambasada sa, în timpul tumultului revoluționar al Iranului, din 1979.

Patru decenii mai târziu, Sullivan însuși este un ambasador american și este asediat, într-un mod diferit, dar totuși straniu. El se află în Rusia, încercând să oprească un război, în timp ce conduce o ambasadă izolată, care abia de mai are personal, sub supravegherea constantă și presiunea Kremlinului.

Dacă istoria face rime, asta se datorează, parțial, și faptului că unchiul lui Sullivan – a cărui experiență a fost surprinsă într-o copertă Newsweek pe care Sullivan o afișează cu mândrie în biroul său – i-a lăsat acestuia o impresie profundă asupra importanței serviciului public și respectului pentru diplomații Americii. Aceste convingeri sunt motivul pentru care, deși a fost numit politic de președintele Donald Trump, Sullivan a acceptat să rămână la Moscova, la cererea președintelui Joe Biden.

„Poate că este ceva depășit acum, dar am fost învățat că atunci când un președinte îi cere unui american să servească, doar cea mai convingătoare scuză poate justifica un refuz, cu mari remușcări”, a spus Sullivan, în acest weekend, în răspunsurile sale scrise la o serie de întrebări adresate de POLITICO. „Și nu aveam nicio scuză, pentru că îmi place munca mea și îmi place să lucrez cu colegii mei de la Ambasada din Moscova”.

Sullivan și echipa sa micșorată vor fi probabil împinși la limitele lor în zilele care urmează. Administrația Biden se așteaptă ca liderul rus, Vladimir Putin, să reinvadeze în curând Ucraina, după ce a adunat peste 150.000 de militari de-a lungul graniței cu Ucraina. Conflictul ar putea fi cel mai mare război terestru din Europa din ultimele decenii, iar Sullivan este un interlocutor critic la Moscova, chiar dacă Kremlinul îi îngreunează viața pe zi ce trece. El este cel pe care Ministerul rus de Externe îl convoacă atunci când dorește să transmită nemulțumiri, ale cărui calificări sunt puse sub semnul întrebării în mass-media rusă de stat sau, mai recent, căruia i se înmânează cereri scrise din partea Rusiei cu privire la ceea ce ar fi necesar pentru a preveni o nouă invazie a Ucrainei.

„Se află într-o poziție îngrozitoare”, afirmă analistul pe probleme de Rusia, Daniel Fried, care a petrecut decenii în Serviciul Extern. Sullivan este „înconjurat de mai multă ostilitate oficială” decât orice ambasador al SUA la Moscova, de la George Kennan, pe care Uniunea Sovietică l-a dat afară în 1952, spune Fried. „Desigur, amenințarea unui război agravează situația”.

„Rând după rând de cabine goale”

Sullivan, care anterior a servit ca secretar de stat adjunct sub Trump, este una dintre speciile rare de pe scena politică din SUA: un moderat care se bucură de respect din tot spectrul politic și din cadrul birocrației guvernamentale.

El a reușit să păstreze acest respect, în ciuda faptului că a trebuit să îndeplinească unele sarcini incomode, cum ar fi să-i spună diplomatului american, Marie Yovanovitch, că Trump o dă afară din funcția de ambasador al Americii în Ucraina, unul dintr-o serie de incidente care au dus la prima procedură de demitere a lui Trump, soldată cu achitarea sa ulterioară.

„Este un om foarte bun”, spune Fiona Hill, fost oficial al Consiliului de Securitate Națională, care l-a sfătuit pe Trump cu privire la Rusia, vorbele sale fiind ecoul celor avute și de alții pentru Sullivan. „Pentru ruși, este foarte important să aibă pe cineva cu care să poată vorbi. Este un tip pe care îl cunosc. Ei știu că este un trăgător direct”.

Când Sullivan a preluat funcția de ambasador, atunci când Trump și-a început ultimul an de mandat, relațiile dintre Washington și Moscova erau deja într-o spirală descendentă, nu în ultimul rând din cauza interferenței Rusiei în alegerile din SUA și în ciuda eforturilor repetate ale lui Trump de a obține favoarea lui Putin.

Cele două țări au fost implicate în presiuni reciproce în privința ambasadelor, ceea ce a dus la reduceri de personal și la fluctuație de afaceri. În ultimii cinci ani, numărul angajaților de la ambasada SUA a scăzut la aproximativ 150, de la aproximativ 1.200, potrivit lui Sullivan. Funcțiile critice ale ambasadei, inclusiv procesarea vizelor, au fost în mare parte suspendate, iar unele facilități din afara Moscovei au fost închise.

„Din păcate, holurile și birourile ambasadei sunt în mare parte liniștite astăzi”, scrie Sullivan. „Există etaje întregi ale ambasadei care nu sunt ocupate – rând după rând de cabine goale și holuri lungi cu birouri întunecate de fiecare parte”.

O lovitură mare pentru funcțiile ambasadei a venit în 2021, când Rusia a forțat efectiv Statele Unite să concedieze sute de angajați ruși locali. În decembrie, s-a raportat o realizare în ceea ce privește negocierile privind personalul, dar este puțin probabil ca acel acord să readucă ambasada la putere maximă.

„Cea mai mare îngrijorare a mea este că infrastructura noastră este îmbătrânită și că sistemele importante trebuie întreținute sau înlocuite și nu putem obține vize de la guvernul rus pentru personal instruit care să facă treaba”, a scris Sullivan. „Am avut probleme cu lifturile, generatoarele, transformatoarele electrice, rezervoarele de combustibil și pompele de apă. Și nu este doar o chestiune de inconvenient. Există probleme reale de sănătate și siguranță care trebuie abordate”.

Între timp, Rusia s-a plâns de o decizie a SUA de a le interzice multor diplomați de-ai săi să rămână mai mult de trei ani în America. Oficialii ruși spun că ambasada lor suferă, subliniind că Rusia nu angajează americani pentru a lucra la misiunea sa și are nevoie de diplomați cu mai multă experiență.

Cu doar câteva zile în urmă, în ceea ce SUA au considerat o represiune pentru acea măsură, oficialul numărul 2 al ambasadei SUA, Bart Gorman, a fost expulzat, lăsându-l pe Sullivan fără un membru cheie al echipei sale. Oficialii americani, deși critică acțiunile Rusiei, spun că Rusia are încă mai mult personal la misiunea sa din Statele Unite decât are America în Rusia.

„Dacă expulzările de către guvernul rus continuă, va fi foarte dificil să funcționeze în siguranță ca ambasadă”, a scris Sullivan, pentru POLITICO.

Sullivan a slujit la Moscova fără soția sa, cunoscuta avocată Grace Rodriguez, sau copiii adulți alături de el. Pandemia de Covid-19 le-a stricat planurile de vizite regulate și nicio tensiunile geopolitice nu sunt de ajutor.

În prima jumătate a anului 2021, Sullivan – sub presiunea Moscovei – s-a întors în Statele Unite pentru câteva săptămâni pentru a se consulta cu oficialii administrației Biden. Fusese o expulzare neoficială, care venise după ce Kremlinul își rechemase ambasadorul în Statele Unite, Anatoli Antonov, timp de aproximativ trei luni. Trimișii au revenit la posturile lor după ce Biden și Putin au avut un summit la Geneva, în iunie anul trecut.

Sullivan locuiește în Spaso House, pe care a descris-o drept „o reședință frumoasă, nu departe de ambasadă”. De zeci de ani, a fost casa celui mai important trimis al Americii la Moscova.

Totuși, Sullivan și personalul său în scădere sunt întotdeauna precauți. Diplomații americani au fost uneori hărțuiți în Rusia, suportând opriri aleatorii ale poliției și chiar atacuri fizice, făcând securitatea cu atât mai importantă.

Mike Lackey, un prieten de multă vreme care a lucrat cu Sullivan la firma de avocatură Mayer Brown, a spus că ambasadorul părea că duce o viață izolată. „Îi place să facă jogging”, a spus Lackey despre Sullivan. „Are calea asta și serviciile diplomatice de securitate îl urmăresc. Este o ușurare importantă”.

„Era vorba de el”

În semn de cât de mult apreciază administrația Biden dorința lui Sullivan de a rămâne, atât consilierul pentru securitate națională de la Casa Albă, Jake Sullivan, nicio relație, cât și secretarul de stat, Antony Blinken, au dat declarații, pentru POLITICO, în care îl laudă.

„Ne-am bazat pe înțelepciunea și îndrumarea sa cu privire la Rusia încă din prima zi a administrației Biden”, a spus Jake Sullivan. „El a jucat un rol esențial în a ajuta la realizarea priorităților timpurii, cum ar fi extinderea New START, la pregătirea întâlnirii din iunie a președintelui cu președintele Putin, pentru a face față actualei amenințări ruse la adresa Ucrainei”.

Blinken l-a descris pe Sullivan drept un „consilier de încredere” și un „lider talentat”. „Într-un mediu incredibil de provocator și pe fondul acțiunilor constante ale guvernului rus de a-i submina misiunea, ambasadorul Sullivan reprezintă Statele Unite cu cel mai mare profesionalism și pricepere”, a spus secretarul.

Majoritatea noilor președinți se așteaptă ca numiții politici din administrația anterioară – care include de obicei zeci de ambasadori – să demisioneze până în ziua inaugurării, iar acest lucru a fost valabil în cea mai mare parte pentru Biden. Sullivan, totuși, a fost o excepție rară.

„Am știut de la început că dorim ca Sullivan să rămână la Moscova”, a spus un oficial înalt al Departamentului de Stat. „Este persoana potrivită, iar postul nu este unul pe care am vrut să îl vedem vacant”. Când a fost presat, oficialul a insistat că decizia nu a avut „nimic de-a face cu alți candidați sau cu lipsa de candidați”, dar că „a fost vorba de el”.

Având în vedere eforturile unor parlamentari republicani, cum ar fi senatorul Ted Cruz din Texas, de a bloca mulți dintre nominalizații pentru posturile de securitate națională ai lui Biden să-și preia atribuțiile, decizia lui Biden de a-l menține pe Sullivan arată și mai bine în retrospectivă, arată susținătorii săi.

Războiul care se profilează cu Ucraina, care a determinat Statele Unite și pe aliații din NATO să-și consolideze propria pregătire militară, este, evident, o mare îngrijorare pentru Sullivan. Îndatoririle sale au inclus predarea răspunsurilor americane scrise la cererile de securitate ale Rusiei legate de NATO și Ucraina, pe care Rusia a mai invadat-o în 2014.

Unii observatori ai afacerilor externe subliniază că ambasada SUA în sine nu primește atât de multe titluri pe cât s-ar putea, în ciuda ostilității dintre Washington și Moscova și având în vedere înclinația presei ruse de stat pentru dezinformare.

„Aceasta are cu totul de-a face cu stilul lui John – calm, constant, ascultând, atent la echipa sa”, spune Stephen Biegun, care a preluat funcția de secretar adjunct de stat după ce Sullivan s-a îndreptat spre Moscova.

Sullivan este, de asemenea, pasionat de o problemă care primește mai puțină atenție: detenția de către Rusia a doi cetățeni americani, Paul Whelan și Trevor Reed. Whelan a fost condamnat la 16 ani pentru acuzații de spionaj și Reed la nouă ani pentru acuzații de agresiune a poliției. Statele Unite suspectează că Kremlinul ține perechea ca monedă de schimb.

Hill afirmă că Sullivan este hotărât să îi elibereze pe Reed și Whelan: „El ia asta foarte, foarte, foarte în serios”.

Cicatrici de pe urma procedurii de demitere

Sullivan, care are peste 60 de ani, a lucrat atât în ​​domeniul privat, cât și în cel public, inclusiv ca partener la firma de avocatură Mayer Brown și în roluri de top la Pentagon și Departamentul de Comerț.

Principalele sale funcții guvernamentale au fost ocupate sub președinți republicani, inclusiv în ambele administrații Bush. Dar el a prezidat un comitet consultativ guvernamental care se ocupa de Irak, în timpul administrației democrate a lui Barack Obama.

Sullivan a trebuit să meargă pe o linie deosebit de subțire în anii lui Trump, când Departamentul de Stat a fost atacat din partea președintelui și a asistenților săi, care și-au considerat diplomații ca parte a unui „stat profund”, de stânga, hotărât să le zădărnicească agenda.

Sullivan a fost în general bine privit de acei diplomați, chiar dacă a servit ca adjunct sub doi secretari care au fost profund nepopulari.

Primul, secretarul de stat Rex Tillerson, a fost privit ca fiind distant și disprețuitor față de experții de carieră din departamentul său. Cel de-al doilea, Mike Pompeo, a devenit din ce în ce mai puțin popular de-a lungul timpului, pe măsură ce a luat măsuri pe care diplomații americani le-au considerat ca încălcând tradiția conform căreia secretarii de stat evită politica partizană. Pompeo, de exemplu, a vorbit la Convenția Națională Republicană în timpul campaniei din 2020, în timpul unei călătorii în Israel.

Sullivan nu a ieșit fără cicatrici. Uneori, el a fost cel pe care Pompeo îl trimitea să se confrunte cu diplomații de carieră și funcționarii publici supărați de acțiunile celor numiți politic, dintre care unii erau în mod deschis ostili față de personalul de carieră din departament.

Sullivan a fost cel care a informat-o pe Yovanovitch, ambasadoarea în Ucraina, că este retrasă din post pentru că Trump voia să plece. Aliații lui Trump, printre care fostul primar al orașului New York, Rudy Giuliani, o luau în derâdere pe Yovanovitch în timp ce încercau să înroleze oficiali ucraineni să-i investigheze pe Biden și pe fiul său, Hunter.

Yovanovitch le-a spus parlamentarilor că Sullivan a spus că „nu a făcut nimic rău și că acest lucru nu a fost similar cu alte situații în care a rechemat ambasadorii sub un anumit motiv”. El a recunoscut, de asemenea, că a fost victima unei campanii de defăimare.

Senatorii au discutat despre Sullivan, cu privire la acest incident, atunci când i-au revizuit nominalizarea pentru a fi ambasador în Rusia, unul dintre momentele sale cele mai incomode în ochii publicului.

Sullivan a spus implicit că Trump și aliații săi au greșit atunci când au tras de un guvern străin să investigheze un rival politic și a lăudat munca lui Yovanovitch. Dar el a mai spus că, indiferent de motiv, dacă un președinte vrea ca un ambasador să plece, așa se întâmplă.

El a fost, de asemenea, evaziv cu privire la anumite chestiuni, suficient de mult încât un senator l-a acuzat că are o anumită abordare a slujbei sale: „nu vezi răul, nu vorbești de rău, nu auzi răul”. Totuși, el a fost confirmat ca trimis în Rusia printr-un vot bipartizan de 70-22.

Întrebat cât timp intenționează să rămână la Moscova, Sullivan a scris că „va continua să servească după placul lui [Biden], atâta timp cât este mulțumit de munca pe care o fac”.

El a menționat că majoritatea ambasadorilor în Rusia servesc doi sau trei ani și că el a slujit deja doi, așa că nu ar fi ciudat ca el să plece cândva în acest an. „Dar nu am de gând să fac asta acum și nimic de anunțat astăzi”, a scris el.

Sullivan a scris că se gândește la unchiul său în fiecare zi.

William Sullivan, care a murit în 2013, a servit în Marină, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial; nava sa, USS Hambleton, a participat la invazia Normandiei. Cei 32 de ani în serviciul extern au inclus slujba de ambasador în Laos, unde a supravegheat o campanie secretă de bombardare, și de ambasador în Filipine și Iran. Se afla în Iran la sfârșitul anilor 1970, când țara a suferit o revoluție care, în cele din urmă, a dus la detronarea monarhului și i-a adus la putere clericii islamiști.

De Ziua Îndrăgostiților din 1979, Sullivan și consilierii săi au fost luați prizonieri de un grup de iranieni care au capturat Ambasada SUA la Teheran. Criza a fost rezolvată în câteva ore. Dar relațiile lui cu Casa Albă deveniseră nesigure, iar William Sullivan a plecat în lunile de după, înainte de criza mai lungă a ostaticilor din Iran, care a început în noiembrie 1979.

„Cariera lui a fost întotdeauna o inspirație pentru mine”, afirmă John Sullivan despre unchiul său. „Sunt un fricos, în comparație cu el – el este adevăratul ambasador Sullivan”. >>