Curiosul caz al forțelor aeriene ruse, în invazia din Ucraina. De ce nu domină lupta avioanele Moscovei și ce vestește acest lucru – The Economist

<< Peste 60 de avioane noi urmează să fie livrate forțelor aeriene ruse până la sfârșitul anului, se lăuda generalul locotenent Serghei Dronov, comandantul adjunct al acesteia, vara trecută. Era vorba de avioane de luptă Su-30, Su-35 și Su-57 și bombardiere Su-34 – la fel de avansate ca orice aparat pe care îl are de oferit restul Europei. Toate au fost „testate în condiții de luptă”, în Siria, i-a asigurat el pe cititorii exigenți ai Krasnaia Zvezda, ziarul oficial al ministerului rus al apărării >>, scrie The Economist.

<< Miliarde de dolari au fost injectați în avioanele de război ale Rusiei, în ultimul deceniu. Între 2009 și 2020, forțele aeriene au obținut aproximativ 440 de aeronave noi cu aripi fixe, precum și mii de drone. La începutul războiului, analiștii și oficialii din apărare au presupus că Rusia va distruge rapid forțele aeriene ale inamicului său și va hoinări, liber, peste țară, folosindu-și superioritatea aeriană pentru a elimina forțele ucrainene, după bunul plac.

Cu toate acestea, în primele două săptămâni de luptă, forțele aeriene ruse au jucat un rol minim. Activitatea aeriană este greu de urmărit, iar atacurile aeriene rusești ar putea să fi crescut atât ca număr, cât și sub aspectul complexității, în ultimele zile. Este clar, totuși, că forțele aeriene ruse nu au recurs la toate capacitățile. „Avioanele rapide au efectuat doar ieșiri limitate în spațiul aerian ucrainean, solitar sau în perechi, întotdeauna la altitudini joase și mai ales noaptea”, notează Justin Bronk, de la Royal United Services Institute, un think-tank din Londra.
Când au început ostilitățile, Rusia a trimis o salvă de rachete de croazieră și rachete balistice către bazele aeriene ale Ucrainei în încercarea de a-i distruge la sol avioanele și sistemele de apărare aeriană și de a-i bloca radarele și rachetele antiaeriene. Demersul a eșuat. Ucraina și-a dispersat cu înțelepciune sistemele de apărare aeriană, făcându-le mai greu de găsit. Oficialii americani ai apărării spun că apărarea antiaeriană și antirachetă ucraineană „rămân, în consecință, eficace și în uz” – o afirmație care poate fi coroborată cu informații din sursă deschisă.

Un exemplu recent vine de la Harkov, situat la 30 km de granița cu Rusia. Forțele ruse nu au reușit să cucerească orașul cu un raid, în primele zile ale războiului. De atunci, l-au înconjurat și bombardat cu lovituri aeriene, artilerie și rachete. Dar Ucraina nu este lipsită de apărare.

Imaginile CCTV realizate în seara zilei de 6 martie arată două lumini care se îndreaptă spre cer – despre care se crede că sunt rachete antiaeriene. (Video, în art. orig. – n.tr)

Thomas Withington, expert în apărare aeriană, spune că prima rachetă pare să rateze ținta, focosul ei detonând. A doua, însă, este o lovitură directă.

Imaginile surprinse din alt unghi arată două avioane căzând din cer, în timp ce privitorii ucraineni urlă și aplaudă.

Interceptarea fusese, probabil, opera unei rachete sol-aer cu rază medie de acțiune precum Buk, un sistem mobil care poate trage și fugi, ieșind pentru a trage și apoi ascunzându-se din nou. Deoarece acest tip de sisteme folosesc radarul pentru a-și găsi țintele, iar radarul nu poate vedea peste curbura Pământului, o contra-măsură este ca piloții să zboare jos. Asta par să fi făcut forțele ruse.

Dar această mtodă rezolvă o problemă și crează o alta. În ultimele săptămâni, America, Letonia și Lituania au trimis Ucrainei rachete antiaeriene Stinger, mai mici, lansate de pe umăr, care se orientează după căldua degajată de motoarele fierbinți ale aeronavelor care zboară sub aproximativ 3.500 m. Arma a devenit cunoscută în timpul războiului sovieto-afgan, din anii 1980, când rachetele Stinger furnizate de CIA au fost folosite de către mujahedinii afgani pentru a doborî peste 300 de elicoptere și 100 de avioane sovietice. Imagini video postate de Ministerul Apărării al Ucrainei arată o rachetă de tip Stinger intrând într-un elicopter care zbura jos, deasupra unui câmp probabil din apropierea Kievului.

Există un alt motiv pentru care piloții ruși pot fi forțați să zboare mai aproape de sol și, astfel, în raza de acțiune a rachetelor lansate de pe umăr. În războiul cu Georgia, din 2008, forțele aeriene ale Rusiei s-au limitat aproape în întregime la lansarea de bombe nedirijate sau „proaste”. Acum, posedă muniții ghidate, de precizie, care pot lovi ținte folosind navigația prin satelit și alte mijloace. Dar încă mai folosesc și armament mai vechi.

Imaginile care par să arate epava unui avion de atac Su-34, doborât deasupra Cernihivului, sugerează că fusee înarmat cu bombe nedirijate. Acest lucru este grăitor, spune dl Bronk, pentru că regimentele rusești deSu-34 sunt „cei mai pricepuți și obișnuiți utilizatori” de muniție de precizie din forțele aeriene, atunci când sunt disponibile. Imaginile difuzate de presa de stat rusă arată alte Su-34 parcate pe o pistă, înarmate cu mai multe arme nedirijate; alte imagini, din Cernihiv și Harkov, arată că bombe nedirijate au explodat în zonele urbane, inclusiv una care a aterizat într-o casă.

O teorie este aceea că stocul Rusiei de muniții ghidate cu precizie se epuizează. Mai probabil, susține Michael Kofman de la CNA, un think-tank american, este că Rusia are unele în rezervă, fie pentru mai târziu, în acest război, fie în așteptarea unuia mai mare. Oricum, folosirea bombelor nedirijate creează o dilemă. După cum notează Tim Robinson, de la Royal Aeronautical Society din Marea Britanie: piloții fie zboară la altitudine mică, pentru a vedea țintele, dar riscă să fie doborâți; fie bombardează de la altitudine mare sau medie, însă cu mai puțină precizie.

Rezultatul este acela că Rusia a pierdut un număr substanțial de avioane. Stijn Mitzer, un analist din Amsterdam, și colegii săi, de la blogul Oryx, au studiat imaginile disponibile pe site-urile de socializare pentru a stabili pierderile dovedite ale Rusiei. E vorba, în prezent, de 11 avioane cu aripă fixă, 11 elicoptere și două drone. Guvernul Ucrainei susține că a distrus cel puțin 39 de avioane și 40 de elicoptere, deși aceste cifre nu sunt verificate. Prin comparație, America a pierdut aproximativ 40 de avioane cu aripi fixe în timpul întregului război aerian de cinci săptămâni cu Irakul, în 1991.

Eșecul Rusiei de a elimina apărarea antiaeriană ucraineană „devine un obstacol serios”, spune Rob Lee, de la King’s College London. Probabil că va fi considerată una dintre „greșelile cheie” ale acestui război, consideră el. Înseamnă că avioanele rusești nu pot patrula liber cerul pentru a le îndepărta pe cele ucrainene și că avioanele de atac nu pot oferi sprijin aerian adecvat trupelor de la sol. Avioanele de supraveghere la sol și aeronavele de avertizare timpurie trebuie să stea departe de câmpul de luptă, reducând fluxul de informații.

Poate fi o lecție și pentru NATO. Eșecul inițial al Rusiei de a câștiga superioritatea aeriană ar putea fi explicat prin secretomania Kremlinului cu privire la decizia de a intra în război și prin lipsa timpului pentru planificare, spune domnul Bronk. Dar, în opinia sa, pasivitatea forțelor aeriene ar putea reflecta și lipsa de experiență sau incompetența. Forțele aeriene ruse, cu un timp de zbor mai mic pentru fiecare pilot și lipsite de simulatoare avansate și de razele extinse de antrenament disponibile forțelor aeriene occidentale, „nu are capacitatea instituțională de a planifica, scurta și pilota operațiuni aeriene complexe, la scară”. Săptămânile următoare vor lămuri dacă așa stau lucrurile. >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s