Ajunge barilul la 200 de dolari? Ce spun șefii giganților din industrie – The Economist

<< Mohammad Barkindo, secretarul general al Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), a reflectat asupra evoluțiilor geopolitice dramatice din ultimele săptămâni, cu ocazia unui discurs rostit la Houston, săptămâna aceasta. Mii de directori de companii petroliere s-au adunat în capitala mondială a petrolului pentru CERAWeek, o conferință pe energie, organizată anual de s&p Global, un furnizor de informații financiare. El a remarcat că OPEC a cunoscut șapte cicluri dureroase de expansiune și declin în petrol, de la înființarea sa, în 1960, și s-a arătat îngrijorat că criza rusă ar putea duce la o altă astfel de „catastrofă” >>, scrie The Economist.

<< Avertizarea lui a venit într-o zi monumentală pentru istoria energiei. Ca răzbunare pentru atacul sângeros și neprovocat al lui Vladimir Putin asupra Ucrainei, pe 8 martie America a impus o interdicție totală a importurilor de petrol rusesc, iar Marea Britanie a declarat că va face un astfel de pas în câteva luni. Președintele Joe Biden a vorbit despre vizarea „principalei artere a economiei Rusiei”. Nicio țară din UE nu s-a alăturat embargoului, dar, în aceeași zi, Comisia Europeană și-a dezvăluit noua strategie energetică, menită în mod explicit să reducă dependența UE de gazul rusesc, care reprezintă aproximativ 40% din consumul total de combustibil fosil, cu două treimi anul acesta și în întregime „cu mult înainte de 2030”. Putin a ripostat cu un decret, din 8 martie, care amenința cu oprirea exporturilor de mărfuri; având în vedere rolul exagerat al Rusiei în orice, de la grâu la nichel, ar putea afecta piețele mondiale. Prețul țițeiului Brent, referința internațională, a crescut peste 130 de dolari pe baril. „Când toate astea se vortermina, indiferent se vor termina, industria petrolieră mondială va fi diferită”, rezumă Daniel Yergin, un cunoscător al domeniului energetic și vicepreședinte al s&p Global.

O consecință pe termen scurt poate fi reabilitarea Big Oil, după acuzațiile că a contribuit la alimentarea crizei climatice. Perspectiva unui șoc petrolier a determinat chiar și administrația Biden, prietenoasă cu clima, să-i îmbrățișeze pe giganții energetici, neiubiți, ai Americii. Inițial, oficialii, inclusiv John Kerry, trimisul președintelui pentru schimbările climatice, fuseseră așteptați la Houston pentru a-i critica pe petroliști cu privire la eforturile lor slabe în sfera decarbonizării. În schimb, ei și-au atenuat nemulțumirile și i-au încurajat discret pe directorii generali din lumea petrolului să scoată mai mult țiței pentru a compensa pierderea aprovizionării rusești. Dl Barkindo a invocat cu bucurie un tweet recent al lui Elon Musk, cum că „trebuie să creștem producția de petrol și gaze imediat”. Un petrolist din audiență a savurat discursurile zgomotoase de tipul: „Ți-am zis eu”. John Hess, șeful omonim al unei firme petroliere, a susținut că „avem nevoie de o industrie puternică de petrol și gaze chiar aici, acasă, în tranziția energetică”.

Rusia era văzută ca un partener de încredere. Acum, spune dl Yergin, este văzută „nu doar la fel de nesigur, ci și ca indezirabilă”. Dacă petrolul rusesc devine de neatins, speculează, agitați, directorii din domeniul petrolier, la o cafea și un cocktail, țițeiul ar putea atinge 200 de dolari pe baril, în acest an. Erau agitați întrucât, mulți șefi petrolieri se îngrijorează, în privat, de faptul că criza rusă ar putea suna ceasul morții lor. Noua strategie a UE este deja și mai hotărâtă în privința alternativelor mai ecologice. O perioadă prelungită de volatilitate și prețuri ridicate, care îi alienează pe consumatori și îi deranjează pe investitori, le poate oferi și politicienilor americani impulsul de care au nevoie pentru a accelera distanțarea de combustibilii fosili.

Vor continua să crească prețurile petrolului? Asta depinde de mai mulți factori, începând cu embargoul. America importă doar o cantitate mică de produse petroliere din Rusia, astfel că o întrerupere care poate fi gestionată cu ușurință. Helen Currie, economistul șef al companiei petroliere americane ConocoPhillips, consideră că interdicția americană nu va avea un impact prea mare, deoarece rafinăriile americane găseau deja modalități de a „optimiza” pierderea acestor importuri. La conferință, companiile energetice canadiene au susținut că ar putea crește „mâine” producția, pentru a înlocui o treime din importurile pierdute din Rusia.

Acest lucru s-ar putea schimba dacă America adună lumea în jurul unui embargo global. Cu toate acestea, un astfel de rezultat pare puțin probabil. UE este reticentă, cel puțin pe termen scurt. China și India, care urăsc sancțiunile americane și care refuză să condamne invazia Rusiei, nu se vor alătura. Kenneth Medlock, de la Universitatea Rice, arată cu degetul spre un acord recent privind gazele, dintre Rusia și China, care urmează să fie încheiat în euro și nu în dolari, ca un semn că cei doi pot evita sancțiunile americane. Pot importa mai mult țiței rusesc din Urali, nu în ultimul rând și pe motiv că se tranzacționează cu o reducere față de Brent, potrivit s&p Global, posibil ca urmare a „auto-sancționării” de către unii comercianți de mărfuri, îngrijorați de contaminarea renumele petrolului rusesc.

Antoine Halff, de la Kayrros, o firmă franceză de analiză a datelor, confirmă faptul că cumpărătorii europeni, japonezi și sud-coreeni „nu se ating de țițeiul rusesc”. Dar aude șoptindu-se că unele case comerciale mari ar putea primi livrări, discret. Monitorizarea făcută de Kayrros dezvăluie o creștere uriașă a țițeiului în tranzit, în ultimele două săptămâni, despre care domnul Halff consideră că reprezintă încărcături petroliere rusești respinse de la destinația lor inițială și aflate în căutarea de noi cumpărători. În total, crede el, 3 milioane de barili pe zi (bpd) de țiței rusesc ar putea fi blocați pe piață, dintr-un total de aproximativ 4,5 milioane de barili pe zi înainte de război.

Locul evident pentru a căuta acele butoaie este OPEC. Dl Barkindo a turnat apă rece peste asemenea idei, afirmând, la Houston, că „nimeni nu poate înlocui” posibila pierdere a producției ruse, pe care a stabilit-o la aproximativ 8 milioane bpd, inclusiv produsele petroliere: „Lumea nu are atât de multă capacitate”. O mare parte din puținul care există, poate 2 milioane bpd, este în Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Departe de a se grăbi să se alăture Americii, liderii acestor țări – nemulțumiți de politica SUAîn Orientul Mijlociu – au refuzat chiar și să preia apelurile telefonice ale domnului Biden. (Dl Barkindo a precizat, de asemenea, că Rusia nu va fi exclusă din acordul OPEC+ cu non-membri, din cauza invaziei din Ucraina, menționând că acest cartel a rămas neutru chiar și pe fondul războiului dintre membrii săi – Iran și Irak în anii 1980, respectiv Irak și Kuweit în 1990-1991.)

Dacă nu șeicii arabi, atunci cum rămâne cu petrolul de șist american? Companiile din această zonă pot aduce petrol pe piață mult mai repede decât colegii care forează în nisipurile petroliere sau offshore. După un colaps, cu câțiva ani în urmă, producția americană de șist este de așteptat să crească anul acesta cu, poate, 750.000 bpd. Dar nici măcar creșterea producției în continuare nu ar fi suficientă pentru a compensa pierderea țițeiului rusesc. Scott Sheffield, șeful Pioneer Natural Resources, o firmă petrolieră americană cu exploatații mari de șist, spune că industria ar putea crește producția cu 1,5 milioane bpd în decurs de 18 luni – dar numai dacă va exista „o schimbare în filosofia administrației Biden privind combustibilii fosili, în această țară”. El spune că va necesita, de asemenea, să-i convingă pe investitorii îndelung răbdători, care au pierdut miliarde în trecut, pariind pe firme de șist, că prețurile mai mari ale petrolului justifică urmărirea creșterii producției. Și atât domnul Sheffield, cât și Vicki Hollub, directorul executiv al Occidental Petroleum, o firmă americană, indică probleme în lanțul de aprovizionare pentru orice, de la oțel și nisip de fracturare până la șoferi de camioane.

Asta lasă în urmă rezerve strategice. Săptămâna trecută, Agenția Internațională pentru Energie (IEA) a anunțat că va elibera aproximativ 60 de milioane de barili de petrol deținuți de membrii săi, echivalentul a 4% din rezervele lor totale. Pe 9 martie, IEA a anunțat că este gata să dea drumul la mai mult. Deși astfel de stocuri nu pot compensa o pierdere permanentă a producției rusești, ele ar putea face o mare diferență pentru câteva luni, până când criza se va răci sau vor intra în joc surse alternative de aprovizionare. Domnul Halff, el însuși un fost insider al IEA, subliniază că creșterea prețului petrolului la vestea despre lansarea inițială a 60 de milioane de barili sugerează că acesta a fost „lamentabil prea mică”, dar că o livrare mai mare de 120 de milioane de barili este fezabilă din punct de vedere tehnic, la o rată de 2 milioane bpd sau mai mult. Dl Hess pledează pentru o eliberare imediată a 120 de milioane de barili, luna aceasta, alți 120 de milioane de barili luna viitoare și mai mulți mai târziu, dacă este necesar.

S-ar putea atunci ca prețurile petrolului să nu explodeze din nou, pe termen scurt. Prețul Brent a scăzut cu peste 5% pe 9 martie, deoarece industria a digerat astfel de considerații. Dar chiar dacă criza din Rusia se rezolvă destul de curând – un mare dacă – lumea poate rămâne blocată cu o piață a petrolului echilibrată, profund dezarticulată și volatilă, în anii următori. Prețurile ar putea crește din nou. Dacă depășesc 150 de dolari pe baril și rămân ridicate, consideră doamna Hollub, aceasta ar distruge cererea – o perspectivă care, spune ea, generează „multă teamă și multă neliniște”.

Această teamă a fost palpabilă în Houston în rândul patronilor din sectorul petrolier, care preferă ca atât oferta, cât și prețul petrolului să fie relativ stabile. „Nu am văzut niciodată un grup mai pesimist”, spune Bob Dudley, fostul șef al BP, care acum conduce Oil and Gas Climate Initiative, care reunește firme energetice aparent preocupate de emisiile de gaze cu efect de seră. După cum Jack Fusco, șeful Cheniere, cel mai mare exportator de gaze naturale lichefiate din America, le-a spus greilor din energie, săptămâna aceasta: „Turbulența tocmai a început”. >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s