Până unde poate merge prietenia China-Rusia și ce impact are asupra ei războiul din Ucraina – The Economist

Pentru cei mai mulți dintre cei implicați în ororile Ucrainei, timpul nu joacă de partea lor, notează The Economist.

<< Fiecare oră aduce o nouă agonie pentru guvernul și poporul ucrainean. Fiecare zi care trece dezvăluie, cu mai multă claritate, calculul greșit al liderului Rusiei, Vladimir Putin, atunci când a lansat un război de alegere împotriva unei țări pe care a subestimat-o cu mult. Pentru America și aliații săi, admirația față de rezistența Ucrainei este temperată de temerile că aceasta nu poate dura la infinit, în timp ce domnul Putin intensifică uciderea.

În schimb, o mare putere, China, este un monument al răbdării. În particular, oficialii săi sunt încrezători că timpul va oferi o soluționare postbelică, care să fie foarte în avantajul Chinei. De la invazia începută în 24 februarie, China a respins cererile repetate din partea guvernelor străine de lucra mai activ la a convinge Rusia – prietenul său „solid ca piatra” – să pună capăt haosului. Nu a mers mai departe de solicitările generale la reținere din partea tuturor părților. Nerăbdarea occidentală se simte. Pe 15 martie, ministrul de externe al Spaniei i-a cerut Chinei să-și exercite „influența asupra Rusiei”.

Chinei îi place să se prezinte ca un gigant iubitor de pace, care se opune incursiunilor străine. La Beijing și la ONU, trimișii săi au fost lăsați să se zvârcolească imediat după startul invaziei, după ce anterior respinseseră avertismentele americane cu privire la izbucnirea unui război, tratându-le drept minciuni. Surprinși de inepția ulterioară a Rusiei, pe câmpul de luptă, ei i-au asaltat pe interlocutorii străini cu întrebări referitoare la lupte. Între timp, China a menținut o atitudine de pseudo-neutralitate pro-rusă, murmurând despre necesitatea păcii, în timp ce făcea ecou argumentele domnului Putin, conform cărora el apără Rusia împotriva Americii și a alianței NATO, în expansiune.

Acum, guvernele occidentale se tem că China ar fi decis să „stea pe loc și să privească dezastrul”, așa cum spune un diplomat. În analiza lor, China se așteaptă ca forța brută rusă să prevaleze în câteva săptămâni. Numai odată ce dl Putin a evitat umilirea, poate prin capturarea capitalei ucrainene, Kiev, se poate aștepta ca liderii chinezi să fie mai fermi cu privire la necesitatea unui încetări a focului. Apoi s-ar putea oferi să reconstruiască orașele distruse ale Ucrainei, în speranța că volumul economic al Chinei va obliga alte țări să uite săptămânile de indiferență chineză față de crimele rusești.

China are motive întemeiate să-și dorească un rezultat care să-l mulțumească pe domnul Putin. Umilirea liderului Rusiei – sau mai rău, răsturnarea lui – l-ar lăsa în mod personal expus pe președintele Chinei, Xi Jinping. Xi a semnat o declarație comună cu Putin cu mai puțin de o lună înainte de invazie, declarând că „prietenia dintre cele două state nu are limite”. De asemenea, și-a exprimat opoziția față de orice extindere ulterioară a NATO și față de construirea de alianțe americane în Asia. Acesta a descris propriile lor sisteme politice drept „democrație autentică” și a descris eforturile de a promova versiunea occidentală a acesteia ca pe o amenințare „serioasă” la adresa păcii globale. Este un an cu mize mari pentru domnul Xi, care speră să-și asigure un al treilea mandat ca șef al Partidului Comunist la sfârșitul anului 2022, încălcând recentele norme privind retragerea. El nu își poate permite să fie perceput ca susținând un învins.

Dar indiferent de modul în care se va desfășura războiul, China își va trata relația cu Kremlinul ca pe un mijloc de a stimula puterea chineză, nu pe cea a Rusiei. Se pare că America a împărtășit informații cu guvernele aliate, arătând că Rusia a cerut Chinei drone, rachete sol-aer și alt tip de ajutor militar. Ministerul de Externe al Chinei a numit rapoartele „dezinformare”. Domnul Xi nu dorește să fie atins de vina pentru războiul lui Putin, „cel mai bun prieten”, deși ar putea fi. Nici nu există semne că China se grăbește să profite de un Occident distras, atacând Taiwan, democrația insulară cu 24 de milioane de oameni pe care China o pretinde ca fiind a sa. Spre deosebire de dl Putin, care pare fericit să pună în joc provocări dramatice la adresa ordinii globale, domnul Xi pare mai precaut.

Un motiv este cel economic. Șefii companiilor de stat din China urmăresc războiul cu neliniște. Mulți au afaceri substanțiale nu doar în Rusia, ci și în Ucraina. COFCO, un gigant alimentar deținut de guvern, consideră Ucraina drept o bază importantă. China Merchants Group, o firmă de stat, deține terminale portuare în Odesa, un oraș ucrainean de pe coasta Mării Negre, aflat în alertă maximă pentru un atac rusesc. În 2020, Harkiv, un oraș din nord-estul Ucrainei, a fost de acord să cumpere 40 de rame pentru sistemul său de metrou de la grupul feroviar de stat al Chinei, CRRC. În condițiile în care stațiile de metrou din Harkiv se umplu acum de familii care se adăpostesc de atacurile rusești, contractul este în pericol.

Rusiei îi place să promoveze legăturile sale de afaceri cu China. Pe 4 februarie, în timpul unei vizite la Beijing, Putin a dezvăluit un acord de petrol și gaze în valoare de 118 miliarde de dolari de-a lungul mai multor ani, prezentându-l ca parte a unui „pivot către Est”. China denunță sancțiunile occidentale împotriva Rusiei. Dar legăturile sale economice cu Rusia vor deveni din ce în ce mai restrânse.

Petrolul și gazele domină relațiile comerciale. Rusia este al treilea furnizor de gaz al Chinei. China a cumpărat aproape o treime din exporturile rusești de țiței în 2020. Dar recentele acorduri energetice dintre cele două țări vor fi cu greu o soluție rapidă pentru nefericirea economică a Rusiei. China a importat doar 10 miliarde de metri cubi de gaze naturale din Rusia, în 2021, prin Puterea Siberiei, singura conductă care leagă cele două țări, cu mult sub cei 175 de miliarde de metri cubi importați de Europa. Chiar dacă China are apetit pentru exporturile de combustibili fosili anulate de Europa, câmpurile relevante nu sunt legate de China printr-o conductă, ceea ce face dificil ca vânzările pierdute să fie recuperate în altă parte, notează analiştii de la Gavekal, o firmă de cercetare.

Pentru majoritatea celorlalte produse rusești, cererea chineză este minusculă. Europa și America au vândut Chinei mărfuri în valoare de aproximativ 490 de miliarde de dolari anul trecut, de șase ori mai mult decât vinde Rusia în China. Armele sunt singurele produse defabricație rusească care suscită o puternică atracție în China. După prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991, o Rusie lipsită de numerar a văzut beneficii în menținerea legăturilor strânse cu China. A început să-i vândă fostului său adversar din războiul rece arme în valoare de zeci de miliarde de dolari, inclusiv avioane, submarine, elicoptere, distrugătoare și rachete.

Aceste vânzări au scăzut brusc după 2006, în parte pentru că Rusia s-a opus clonării flagrante, făcută de chinezi,și în parte pentru că China dorea mai multe arme de ultimă generație, pe care Kremlinul nu era pregătit să le vândă. Dar Rusia și-a înghițit îndoielile atunci când Occidentul a impus sancțiuni Rusiei drept pedespsă pentru anexarea Crimeei în 2014. A fost de acord să vândă Chinei echipamente de calitate superioară, inclusiv sisteme de rachete și avioane, cu condiția ca China să cumpere în vrac pentru a-i permite Rusiei să obțină un profit decent înainte ca tehnologia să fie inevitabil copiată.

China ar putea cere acum transferuri mai rapide de echipamente rusești avansate, în special de tehnologie de apărare aeriană și submarină. Ar putea profita de situația economică a Rusiei pentru a presa Kremlinul să se abțină de la a vinde astfel de arme în India și Vietnam. Ambele țări sunt rivale ale Chinei, dar până acum acest lucru nu a descurajat Rusia să le vândă arme.

Sancțiunile occidentale face dificil pentru Rusia să cumpere tehnologie. Dar este îndoielnic dacă China va compensa deficitul. Luați, de exemplu, industria aviației: Rusia are nevoie disperată de echipament pentru a menține funcționarea. Numai America a vândut Rusiei avioane, motoare și piese în valoare de peste 880 de milioane de dolari, în 2021. Speranțele de la Moscova, cum că China va interveni pe acest palier, au fost spulberate pe 10 martie, când un oficial rus din aviație a declarat presei locale că firmele chineze refuză acum să vândă piese de avioane către țara sa. Oficialul a fost ulterior concediat pentru că a făcut dezvăluirea.

Decizia firmelor chineze de a evita Rusia sugerează o teamă de sancțiunile pe care America le-ar putea impune în cazul în care ar face afaceri cu firme sau persoane ruse care sunt vizate de sancțiunile occidentale. Industria aviației din China se bazează aproape în totalitate pe tehnologia americană pentru a produce piese, spune Richard Aboulafia, de la Teal, o firmă de consultanță aerospațială. E probabil ca și alți potențiali furnizori de tehnologie din China să împărtășească această anxietate cu privire la posibilul răspuns al Americii.

Rusia ar putea spera la o implicare mai mare a Chinei în industria sa petrolieră, ca urmare a deciziei Shell și BP, două mari mari petroliere occidentale, de a se retrage din cauza invaziei. Firmele chineze ar aduce un sprijin financiar puternic, dar nu ar putea egala expertiza tehnologică a firmelor occidentale, spune Ben Cahill, de la Centre for Strategic and International Studies, un think-tank din Washington. Iar faptul ca Rusia să se bizuie pe companiile chineze ar oferi Chinei „o mare putere de pârghie asupra Rusiei”, spune domnul Cahill. „Probabil vor face o afacere grea.”

Presa de stat din China a promovat plecarea multinaționalelor occidentale din Rusia drept o oportunitate de afaceri pentru firmele chineze. Pentru unele, poate că este. O companie chineză, Xiaomi, deține deja o cotă de aproape 40% din piața smartphone-urilor din Rusia. Probabil că va beneficia de pe urma opririi operațiunilor Apple acolo. Dar vânzările Xiaomi în această țară au o pondere de doar 3% din vânzările sale globale. Starea defavorabilă a economiei Rusiei ar putea descuraja-o să facă noi investiții.

Se spune că grupurile de stat se uită la posibile achiziții în Rusia, pe măsură ce prețurile activelor rusești scad. Băncile chineze ar putea întări finanțarea comerțului în yuani cu Rusia folosind CIPS, sistemul de plăți transfrontaliere din China. Dar firmele chineze sunt conștiente de riscul pentru reputația lor pe alte piețe, mai importante, în cazul în care ar intra în Rusia. Iar creditorii chinezi riscă să fie loviți de sancțiuni.

Chiar și așa, Partidul Comunist Chinez vede beneficii politice pe plan intern, de pe urma războiului: a contribuit la alimentarea sentimentului naționalist de tipul celui care este pe placul partidului. Oficialii chinezi au întreținut acest fenomen cu retorică anti-americană și susținând afirmațiile domnului Putin, că Ucraina este o marionetă a Occidentului, infestată de naziști. Mass-media oficială și site-urile naționaliste descriu Rusia ca fiind o victimă a aceleiași agresiuni occidentale pe care China a îndurat-o de mult. Televiziunea de stat și Ministerul de Externe al Chinei au repetat și amplificat dezinformarea rusă, în special din jurul laboratoarelor ucrainene presupuse a fi centre sinistre controlate de Pentagon pentru cercetarea armelor biologice. În online, manifestările de simpatie pentru Ucraina sunt adesea șterse de cenzori. Printre ele s-a numărat un interviu prietenos cu sportivii ucraineni, la Jocurile Paralimpice de la Beijing, care a dispărut după ce a atras prea multe vizualizări.

Rugați să descrie obiectivul strategic al Chinei, diplomații din peste o duzină de ambasade din Beijing sunt aproape unanimi. Ei spun că China vrea o ordine mondială construită în jurul sferelor de influență, China controlând Asia, Rusia exercitând un drept de veto asupra aranjamentelor de securitate din Europa și America împinsă înapoi pe propriile țărmuri. Dacă războiul din Ucraina ajută la crearea unei astfel de ordini, atunci așa să fie. Dar interesul covârșitor al Chinei ține de propria sa ascensiune și dacă va fi blocată de America. După cum văd ei, principala competiție globală este între o Chină în creștere și o Americă în declin, care este prea rasistă și vicioasă pentru a permite unui gigant asiatic să-i devină egal.

Oficialii de la Beijing răspund ororii străine față de poziția Chinei în chestiunea Ucraina printr-un amestec de împăunare și lingușiri. Referirile la America fac obiectul împăunării, universitari și consilieri guvernamentali declarând că războiul a scos la iveală slăbiciunea președintelui Joe Biden și teama lui de arsenalul nuclear al lui Putin. Ei prevăd că sancțiunile nu vor reuși să curme voința Rusiei – un punct de mare interes pentru China, care știe că s-ar confrunta cu o pedeapsă similară dacă ar invada Taiwanul.

În schimb, guvernele europene, cu piețe și tehnologii la care China dorește acces, în special Germania și Franța, sunt vizate cu o ofensivă de farmec. Europenilor li se spune că America vrea să profite de pe urma războiului, în timp ce Europa plătește prețul creșterii prețurilor la petrol și gaze și un potop de refugiați ucraineni. Este timpul ca europenii să caute mai multă autonomie față de America și să aprofundeze legăturile cu China, sună mesajul oficialilor și universitarilor chinezi.

În realitate, China are de câștigat mai mult decât orice altă țară din izolarea Rusiei. Poate că domnii Xi și Putin împărtășesc o legătură, ca lideri puternici naționaliști, care se simt amândoi sub asediul Americii. Ambii sunt obsedați de amenințarea mișcărilor democratice de opoziție, denunțând protestele din Hong Kong și Moscova drept revoluții colorate, controlate de americani. Dar nu a trecut atât de mult timp de când liderii ruși erau intens îngrijorați de a deveni dependenți de China, un vecin cu o economie și o populație de zece ori mai mare decât cea a Rusiei.

În ultimii 20 de ani, Alexei Venediktov, fondatorul Ecoul Moscovei, un post de radio independent, recent închis de autoritățile ruse, a realizat un sondaj informal, dar informativ. De fiecare dată când îl vedea pe dl Putin, sau pe unul dintre consilierii săi de securitate, el numea trei amenințări — China, terorismul islamic și NATO — și le cerea să le pună în ordine. În primele două mandate prezidențiale ale lui Putin, din 2000 până în 2008, terorismul islamic a ajuns în frunte, urmat de China, apoi de NATO. După 2008, ordinea s-a schimbat: China era văzută ca cea mai mare amenințare, urmată de NATO, apoi terorismul islamic. După anexarea Crimeei de către Rusia și pivotul către China, ordinea s-a schimbat din nou: NATO, apoi terorismul islamic, apoi China. Pentru domnul Putin, invazia Ucrainei nu este doar o încercare de a recâștiga teritoriul istoric al Rusiei. Este un război împotriva Occidentului, iar China este cel mai puternic partener pe care îl poate vedea Rusia.

Dacă domnul Putin este dispus să consolideze China ca luptător împotriva Americii, experții chinezi văd oportunități. „Înainte, rușii doar vorbeau și vorbeau despre cooperare” în locuri precum fostele republici sovietice din Asia Centrală, spune Wang Yiwei, de la Universitatea Renmin. Rusia domină în continuare această regiune, inclusiv printr-o zonă comercială controlată de la Moscova, Uniunea Economică Eurasiatică. Dar poate, spune domnul Wang, Rusia „va trebui să se gândească acum să privească spre est și să nu-și facă prea multe griji cu privire la influența chineză”.

De asemenea, Rusia ar putea fi nevoită să acorde mai multă libertate Chinei din Arctica, sugerează un diplomat din Beijing. China vede acea regiune ca pe o nouă frontieră strategică. Vrea acces la resursele naturale de acolo, inclusiv la zonele de pescuit. Ar dori să pună cabluri digitale peste el pentru a conecta Asia și Europa. Ar putea exista oportunități pentru firmele chineze de a construi porturi de-a lungul coastelor de nord ale Rusiei, deoarece schimbările climatice deschid noi căi maritime. „O Rusie slăbită va fi mai maleabilă”, prezice diplomatul.

China va păstra legături militare strânse cu Rusia. Acestea au fost esențiale pentru relația lor în epoca post-sovietică, cele două țări organizând adesea exerciții militare împreună. Spre consternarea unor țări NATO, marinele lor au efectuat manevre în Marea Mediterană și în Marea Baltică. Un exercițiu care a implicat aproximativ 10.000 de soldați ruși și chinezi, în nord-vestul Chinei, anul trecut, a fost primul care a prezentat un centru comun de comandă și control și trupe ruse care folosesc arme chineze.

Dar, pe măsură ce echilibrul de putere se schimbă din ce în ce mai mult în favoarea Chinei, mulți analiști se așteaptă ca schimburile militare să devină din ce în ce mai adaptate la nevoile Chinei. America și aliații săi se îngrijorează că Rusia ar putea ajuta China să-și modernizeze și să-și extindă arsenalul nuclear și să construiască un sistem combinat de avertizare timpurie care să acopere ambele țări. „Armele nucleare sunt un domeniu în care China crede că Rusia încă mai deține capacități superioare în anumite zone și are o experiență operațională și de instruire mai bogată”, spune Zhao Tong, de la Carnegie Endowment for International Peace din Beijing.

Totuși, cele două părți sunt departe de a stabili tipul de interoperabilitate pe care America și aliații săi l-au construit de-a lungul deceniilor. Sistemele lor de arme nu sunt compatibile pe scară largă. Bariera lingvistică reprezintă și ea un obstacol: puțini, de ambele părți, vorbesc atât chineză, cât și rusă. Nu au un tratat de apărare reciprocă. Rusia susține poziția Chinei față de Taiwan, dar probabil că ar privi în altă parte dacă va ataca. Niciuna dintre țări nu vrea să se implice în conflictele celeilalte. Nici nu sunt pregătiți din punct de vedere operațional pentru mai mult decât o misiune comună de combatere a terorismului, umanitară sau de evacuare.

O întrebare cu care se confruntă acum liderii chinezi este dacă beneficiile unor astfel de exerciții merită costurile politice, nu doar în Occident, ci și în țările în curs de dezvoltare, dintre care multe exercită și cu China, dar au denunțat invadarea Ucrainei de către Rusia. China ar putea prefera să amâne sau să reducă exercițiile comune cu Rusia decât să le suspende complet. Preocuparea Rusiei față de Ucraina poate oferi o pauză convenabilă. Pe baza orarului din ultimii ani, următorul mare exercițiu combinat ar trebui să aibă loc în această vară sau toamnă. Nu este clar dacă va exista unul.

În timp ce plouă cu rachete asupra orașelor ucrainene, diplomații chinezi au fost ocupați cu gestionarea opticii lor complicate – de expectativă și în stilul văzând și făcând – a războiului lui Putin. Pe 16 martie, ambasadorul chinez în America, Qin Gang, a scris, în Washington Post, că: „Conflictul dintre Rusia și Ucraina nu face bine Chinei. Dacă China ar fi știut despre criza iminentă, am fi făcut tot posibilul să o prevenim.”

Din păcate, notează diplomații, nu există semne că asemenea cuvinte evlavioase ar fi egalate de acțiunile chineze, care ar trebui să presupună o presiune reală asupra domnului Putin pentru a opri crima. Sălbăticia rusă poate fi incomodă pentru China, dar un sfârșit umilitor al invaziei domnului Putin ar fi și mai puțin binevenit dacă va legitima America și Occidentul. Între timp, China a început să facă lobby împotriva sancțiunilor menite să-l facă pe Putin să plătească pentru crima sa, mai ales dacă ele ar putea atinge companii chineze. „Nici războiul și nici sancțiunile nu pot asigura pacea”, a susținut domnul Qin. În timp ce mare parte din lume caută să pună capăt urgent agoniei Ucrainei, China așteaptă și se gândește la viitor. >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s