Pe 24 martie, Pavel Cikov, avocatul grupului internațional pentru drepturile omului, Agora, a declarat că 12 polițiști anti-revoltă ai Gărzii Ruse din Krasnodar, care se aflau la exerciții în Crimeea, au refuzat să urmeze ordinul comandantului și nu au intrat în războiul din Ucraina. Ulterior, au fost demiși. Totuși, polițiștii au decis să conteste decizia și să ceară repunerea lor în drept, prin intermediul instanței judecătorești. Interesele lor sunt reprezentate de avocatul Mihail Benaș, din Krasnodar. Site-ul Meduza.io a discutat cu avocatul Benaș despre cazul propriu-zis și implicațiile sale.

Declarațiile avocatului, mai jos:

• „Pe 25 februarie, clienții mei urmau să fie trimiși pe teritoriul Ucrainei, dar au refuzat să părăsească teritoriul Crimeei. Au început controalele. Pe 1 martie a fost primită o comandă de reziliere a contractului din cauza neexecutării ordinului. S-au gândit și au decis să se adreseze instanței. În general, sunt mai multe disponibilizări, dar până acum ne-au contactat 12 persoane.
• În caz de conflict armat, cu introducerea stării  de urgență sau a legii marțiale, termenii contractului puteau fi modificați fără acordul acestora timp de șase luni. Dar nu avem deloc un conflict armat sau un război acolo, ci pur și simplu o „operație specială”. Legea nu spune nimic despre ea. Poți merge acolo, dar numai dacă ești de acord.
• Autoritățile însele nu l-au numit conflict armat. Deci, e nevoie de consimțământul tuturor celor care merg acolo, și nu ar trebui să amenințați. Apoi, dacă acesta ar fi conflict armat, imediat apare întrebarea numărul doi: cine a început? Hopa! Nimeni nu vrea să răspundă la această întrebare, pentru că există o calificare complet diferită a acțiunilor – și nu [acțiunilor] unui războinic. Prin urmare, ceea ce se derulează nu va fi recunoscut drept conflict armat.
• Publicitatea pune mai multă presiune pe ei, suferă mult din cauza asta. Oamenii aceștia au purtat măști și căști toată viața, iar acum li se dau numele și prenumele. Este foarte traumatizant pentru ei. În ciuda faptului că au făcut un act aprobat de o parte a societății, o altă parte a societății îi otrăvește”.

Întrebat dacă o eventuală victorie în instanță a clienților săi poate fi un precedent în baza căruia și alți militari contractuali să refuze să lupte în Ucraina, avocatul a fost tranșant: „Deja refuză în masă. Se temeau deja dinainte că era ceva ilegal, iar acum vor ști că există temeiuri legale pentru asta”.

„M-am gândit că va fi zarvă spus [la nivel local]. Dar rezultatul pe mine m-a surprins, iar pe ei i-a șocat”, a mai spus apărătorul, întrebat cum a perceptu mediatizarea cazului și reacția superiorilor. „În cazul nostru, publicitatea a fost folosită pe post de sperietoare. Iar resursa administrativă pune presiune pe restul luptătorilor din alte orașe. Politicieni, departament special. Le este frică de trădarea patriei. Asta-i tot: muncă doar de frică”.

Se poate estima amploarea refuzurilor de a lupta în Ucraina, în rândul militarilor contractuali? „Îmi scriu în toată țara, din Siberia până în Caucazul de Nord”, a fost răspunsul lui Mihail Benaș. Potrivit acestuia, oamenii în cauză i se adresează lui întrucât „ei îl caută pe avocatul care a dus cazul în sala de judecată. El înțelege ce este posibil și ce nu”. Ceea ce înseamnă, potrivit deducției Meduza.io și confirmării acesteia de către avocatul celor 12, că în urma cazului lor s-a ridicat un val de alte refuzuri similare.

În ce număr ar fi ele, după estimarea apărătorului din Krasnodar? „În jurul a două sute. De regulă, ne contactează o persoană dintr-o echipă. Ea întreabă dacă pot fi reintroduși în serviciu. Răspund: din punct de vedere al legii, ar trebui. Din punct de vedere a ceea ce se întâmplă în Rusia… vom vedea”.

Ce îi împinge pe acești militari contractuali să respingă ordinele de plecare pe frontul ucrainean?

• „E foarte simplu. Oamenii nu vor să omoare și să fie uciși. Când au făcut rost de slujbă, fusese vorba puțin despre alte lucruri. În plus, OMON are o funcționalitate diferită. Ei nu știu să tragă cu sisteme sol-aer, nu conduc tancuri. Iar acolo ar trebui să lupte împotriva armatei regulate. Și cu ce – cu un baston și un scut? Treaba lor este să împrăștie mulțimile și au făcut o treabă excelentă, dar asta este altceva.
• Vreau ca alți luptători să știe că refuzul de a ucide oameni nu este o crimă. Nu este ceva rușinos. Este în regulă. Dacă o persoană spune nu unui ordin care o obligă să ucidă, se poate baza pe protecția noastră. Eu și avocații Agora le-o vom oferi”.

Nu vă este teamă că vor începe presiuni asupra dumneavoastră?, l-a întrebat reporterul Meduza.io, pe Mihail Baneș. „Ce, nu am avut de-a face cu presiunea? Ușa mea a fost vandalizata acum două săptămâni. Ar fi trebuit să vedeți ce s-a ales de ea. Ca și cum ar fi mestecat-o un hipopotam”.