Descentrarea economică dintre Ucraina și Rusia. Războiul care a desfigurat Moscova – Laurențiu Mihu

Economia Rusiei este pe cale să se contracte cu peste 10% în 2022, aceasta fiind cea mai mare scădere a PIB de la prăbușirea URSS, în 1991, declara, marți, fostul ministru de finanțe Alexei Kudrin (care a deținut acest post în primii 11 ani ai președinției lui Vladimir Putin). Dacă suspectează cineva vreo malițiozitate a lui Kudrin la adresa fostului său șef, o sursă Reuters, apropiată Guvernului de la Moscova, spulberă scenariul. Ministerul rus al Economiei, spune respectiva sursă, prognozează el însuși o contracție între 10 și 15%. În fine, pariul Băncii Mondiale indică o prăbușire de 11,2%. Iar toate astea vin, după ce, anterior invaziei din Ucraina, proiecțiile Guvernului Rusiei mizau pe o creștere de 3%, în 2022, după un 4,7% realizat în anul precedent.

Oricum ai întoarce-o – fie că ești Vladimir Putin, propagandist de-al lui, idiot util din Rusia sau de peste mări și țări – agresiunea militară începută de Kremlin în 24 februarie vorbește pe toate vocile de aceleași două lucruri: sărăcire și sărăcie. Dar nici măcar asta nu e adevărata problemă pentru rușii care, în majoritatea lor, încă se mai înfoaie precum curcanii ignoranți în jurul fermierului care i-a contractat la abator. Teribil, pentru acest popor cu o istorie teribilă, este faptul că răul abia a început. Pe măsură ce se prelungește războiul din Ucraina, tot mai multe sfere ale finanțelor și economiei vor fi împăiate. Pe măsură ce ostilitățile continuă, se împuținează și puținele șanse teoretice care i-au mai rămas Kremlinului pentru o victorie. Iar dacă victorie nu va fi (și nu mai are cum să fie), apoi, pentru ruși, nimic nu va mai fi ca înainte. Nu le fusese chiar bine nici până atunci, în ciuda percepției locale îndopate cu propagandă, dar puțini își pot imagina ce stă să vină peste ei.

Așadar, ce vine peste ei? Ei bine, o perspectivă larg acceptată, la care personal ader fără rezerve, este că se apropie cel puțin două avalanșe. Una, pe partea de securitate – o lărgire NATO de facto și de jure, cu o amprentă militară aferentă mai mare și mult mai aproape de frontierele Rusiei decât s-ar fi putut visa înainte de 24 februarie 2022. A doua, pe partea economică, cu certe ecouri geopolitice – tradusă printr-o probabilă descentrare economică post-belică, între Ucraina și Rusia, una fără precedent.

În mod distinct, aș nota aici și o a treia avalanșă, pe marginea căreia am scris în mai multe rânduri, în contextul războiului ruso-ucrainean: riscurile colosale la care Putin a expus Rusia, din perspectiva integrității teritoriale a țării lui și a izbucnirii unor forme de război civil care să o marcheze ireversibil; două scenarii tot mai plauzibile, cu pedigree inclusiv în istoria rusă a ultimului secol și, important de reținut, cu propriile dinamici sociale, politice și economice, pe care le vor injecta.

Dar cum deja am mai argumentat și pe marginea primei, și pe marginea celei de-a treia, dedic rândurile care urmează avalanșei din mijloc: cea a descentrării economice fără precedent, care se va instala între Ucraina și Rusia de după invazie.

Raționamentul e simplu, nu necesită abilități de economist demn de bancă națională. Iar datele care stau pe post de premise există.

  • Pe de o parte, avem Ucraina: țară agresată, țară în defensivă, țară supusă distrugerii – pe plan militar, civil, economic. Pe de alta, avem Rusia – țară agresor, țară care distruge fără discernământ infrastructura militară, civilă și economic a statului vecin.
  • Pe de o parte, avem Ucraina: țară în jurul căreia s-a format o largă alianță de națiuni care i-au sărit în ajutor din punct de vedere militar, umanitar și economic. Pe de alta, avem Rusia – țară împotriva căreia s-a ridicat un front internațional care îi distruge armata, o bombardează economic, o izolează politic și îi pulverizează PR-ul.
  • Pe de o parte, avem Ucraina – țară care, neîndoielnic, va pretinde, în varii forme, despăgubiri de război. Pe de alta, avem Rusia – țară care, în viitorul mai apropiat și mai îndepărtat, va avea de dat, în varii forme, socoteală, din perspectiva suportării despăgubirilor de război.
  • Pe de o parte, avem Ucraina – țară care a intrat ireversibil pe calea aderării la UE și pe care nici aliații occidentali mai vechi, nici statele vestice ezitante până acum nu o mai pot lăsa din brațe. Pe de alta, avem Rusia, țară care, pe lângă statutul de paria cu care s-a ales în lumea civilizată, se vede fie părăsită, fie ignorată de aliați care nu îi fuseseră niciodată cu adevărat aliați, lucru explicabil mai ales dacă vizităm istoria, pentru a înțelege în profunzime constrângerile respectivelor relații: Turcia, China, într-o măsură aparte și India.
  • În fine, pe de o parte avem Ucraina – țară care s-a adeverit acum că a avut dintotdeauna cel mai mult de pierdut din politica energetică a Rusiei. Iar pe de alta, avem Rusia – țară care, în sfârșit, simte cum e să te izbească în tâmplă conducta de gaz și să îți ardă fața petrolul care ți-e aruncat în ochi.

Apoi, să privim o clipă la ceea ce se discută deja, pe plan mondial, cu voce tare sau mai în șoaptă: elaborarea unei formule de plan Marshall pentru Ucraina, respectiv, elaborarea unor formule care să facă din sancțiunile economice la adresa Rusiei o pârghie viabilă care să domine nu doar prezentul, ci și viitorul relațiilor dintre Occident și Rusia; implicit și viitoarea relație dintre China și Rusia (căci amprenta sancțiunilor e deja foarte mare, iar globalizarea a permis ea multe excese în trecut, dar nici nu lasă marje rezonabile de manevră pentru actorii statali sau privați care ar fi tentați să le eludeze).

Mai departe, să nu uităm o secvență: da, Ucraina are acum costuri uriașe, inimaginabile, care derivă din acest război (economice și umanitare), dar nici pentru Rusia aventura în care a aruncat-o Putin nu are costuri zero. Moscova își vede armata decimată, mai ales cea terestră (de la soldați până la militari a căror formare e costisitoare și cronofagă). Moscova își vede dizolvată nu doar o parte semnificativă din trupe (pierderi de „n” ori mai mari decât în timpul invaziei sovietice din Afganistan și greu de conceput la capitolul ofițeri superiori), ci și tehnica (mai ales tancuri și blindate). La tancuri, de pildă, estimările cele mai obiective, deci nu cele ucrainene, indică pierderi de aproape 500 din 2.700, în mai puțin de două luni. Toate acestea sunt costuri directe, derivate din conflictul prezent, dar ele vor reprezenta o povară pe termen lung și, la o analiză atentă, costurile indirecte pe care le generează sunt și ele vaste și încâlcite, ca o pădure tropicală. Și toate costurile astea, directe/indirecte, pe termen scurt/termen mediu/termen lung, tot cresc, atât cât va mai dura războiul, la fiecare 24 de ore.

În continuare, e de așteptat ca viitorul economic al Moscovei să fie subminat, pentru cel puțin o generație, de două grave erori ale prezentului. Prima, datând anterior lui 24 februarie 2022, ține de precaritatea structurală a economiei ruse, o economie primitivă, pentru o mare putere, după standardele cu care operează, în secolul XXI, celelalte mari puteri – SUA, UE, China, India. A doua eroare e reprezentată de însăși invazia din Ucraina, care practic a agitat viermuiala din cangrena care se instalase deja în cele două decenii de președinție Putin. De partea cealaltă, pentru Ucraina sunt în curs de elaborare pachete financiare de sute de miliarde de euro și, aspect extrem de important, accesarea lor de către Kiev va fi cel mai probabil legată de reforme profunde și accelerate în sânul statului ucrainean și societății ucrainene.

Nu în ultimul rând, cristalizarea soluțiilor de garantare a securității Ucrainei, prin resurse interne și externe, va cocoșa Moscova într-o manieră de care, ca rus de rând, dacă ești de pe acum conștient, ajungi să plângi în palme, iar dacă nu ești încă atât de conștient, vei face-o cu și mai multe lacrimi într-un viitor nu prea îndepărtat. Pe lângă injecțiile financiare pentru reconstrucție și dezvoltare, de care Ucraina va avea cel mai probabil parte imediat ce va înceta războiul, țara aceasta va avea șansa la consolidare militară cu minim efort financiar propriu. În același timp, pentru o Rusie învinsă, dar încă incapabilă să depășească în mod real mentalitatea putinist-stalinist-țaristă, apăsarea va fi din toate punctele: refacerea efectivelor de luptă măcar la nivelul precar la care ele s-au adeverit că erau, până la 24 februarie 2022, apoi găsirea de resurse suplimentare pentru o supra-consolidare pe măsura imperativelor dictate de o Ucraină încă și mai întărită defensiv și o forță NATO-SUA infinit mai solidă și mai în proximitate. De unde atâtea resurse, în condițiile unei economii precare structural și sărăcite circumstanțial, în condițiile unor sancțiuni pe care Vestul le va ridica cu totul numai dacă și-ar pierde mințile cu totul?

Presa rusă, atâta cât mai există, reușește, zilele astea, să expună dificultățile uriașe care își fac loc pe plan intern. Decuplată de la importurile strategice (de pildă, hardware în telecomunicații și software de toate tipurile), Rusia e incapabilă să găsească în timp util resurse interne pentru a substitui lipsa importurilor. Chiar și amenințarea lui Putin cu trecerea la rubla solidă suferă de inaniție, în condițiile în care, cu importurile scurtcircuitate, exportatorii, deși sunt obligați, nu găsesc căi prin care să convertească valuta în ruble. Și, după cum ziceam, greul este abia la început. Fiecare zi care trece, cu tanchiști ruși bombardând și violând pe teritoriul ucrainean, va adânci și mai mult probleme economice care deja azi par insurmontabile. Iar rubla, rubla pare zilele astea un soi Superman ori Rambo, care cu cât e mai lovit cu atât dă să se ridice mai sus. E apă de ploaie: rubla care încă nu s-a prăbușit de tot beneficiază de măsuri radicale și tot mai radicale pe care finanțiștii de la Moscova le iau cu prețuri inimaginabile, dar care în curând vor ajunge la fundul sacului. Iar când fundul va fi atins, micul Superman ori Rambo își va trăda ireversibil natura: ficțiune.

La cum arată deja lucrurile, viitorul previzibil va fi al unei Ucraine ajutată masiv să renască economic și motivată ca niciodată în istoria ei să co-„finanțeze” acest colosal efort internațional și imperativ geopolitic. Dar care va fi viitorul Rusiei? E previzibil și el, după cum am arătat în tot acest text: sărăcire, sărăcie, poate și o perioadă de conflict intern.

Dar chiar mai interesant de urmărit decât evoluția individuală a Ucrainei și cea individuală a Rusiei, va fi evoluția noii bilaterale, a relației în curs de formare dintre cele două țări. O Ucraină neînvinsă într-un război direct cu Rusia, dar și cu șanse ca niciodată în istoria ei la o epocă de prosperitate cu tentă occidentală, va deveni mai mult decât un egal al unei Rusii suferinde, nereformate, încă mult timp paria, împovărate financiar și cu cetățeni gârboviți fiscali.

Geografia politică și economică se va schimba accelerat în regiune și nu e hazardat să pariezi că aceia care se nasc azi vor cunoaște, la vârsta maturității, un relief geopolitic, pe axa Kiev-Moscova, dar și Rusia-Occident la care cei care azi le dau viață le-ar fi fost aproape imposibil să viseze înainte ca Putin să comită crima din 24 februarie, soldată cu o sinucidere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s