Cine, cum și cât de adânc a deschis porțile spionajului rusesc în serviciile și structurile guvernamentale ale Ucrainei

<< La 17 iulie, Volodimir Zelenski l-a revocat din funcție pe șeful SBU, Ivan Bakanov. Acesta din urmă fusese considerat mai mult decât un simplu doar devotat președintelui. Erau prieteni din fragedă copilărie, au crescut în aceeași casă, au studiat la aceeași școală și universitate, au lucrat împreună la „Cvartal”, împreună și-au schimbat profilul de activitate atât de brusc încât să-l sucească de cap pe omul obișnuit. Iar când, după alegerile din 2019, showmanul de ieri l-a însărcinat pe locotenentul principal Bakanov să conducă serviciile speciale, omul de rând a găsit două explicații pentru asta: „El personal are încredere în el sută la sută” și „SBU este plin de spioni ruși – nu paria pe cadre” >>, scrie Olga Musafirova, pentru Novaia Gazeta.Europa.

<< Primul postulat este acum zdruncinat, al doilea s-a intensificat la maxim. David Arahamia, șeful fracțiunii parlamentare a formațiunii Servitorul Poporului a pus gaz pe focul suspiciunii. Într-o ediție a teletonului național, acesta a declarat: „Mulți angajați ai SBU trebuie să se pregătească, pentru că acei 28 de oameni care au fost concediați, sau câți au fost, reprezintă doar începutul. Va fi multă curățenie acolo, pentru că de-a lungul anilor, rezidenții serviciilor speciale ruse s-au înrădăcinat cumva în secret între zidurile SBU. Iar acum, Departamentul de Securitate Internă și Departamentul de Contrainformații lucrează foarte eficient. Ei fac acest lucru foarte activ, au acces la materiale care nu erau disponibile înainte. Și cred că ne rămân încă de făcut multe schimbări de personal în SBU”.

Din ce motiv rezidenții ruși nu au intrat în cele două departamente care se ocupă de expunere, Arahamia nu a explicat, ceea ce a devenit și mai tulburător. Ce se întâmplă dacă și anchetatorii sunt viciați? M-a impresionat și gradul de descompunere a organului din interior. Când apar astfel de detalii în mijlocul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, care în ultimele luni s-a transformat într-o dramă globală, se dorește imediat clarificarea unui aspect: „Toți acești ani” – câți anume?

Din ce moment sau începând cu care eveniment trebuie numărat? Și ce înseamnă „cumva” – au trecut prin pereți până la birouri, ocolind numirile oficiale?

În locul meu, omul obișnuit care se pronunță de pe poziții politice, cu siguranță ar adăuga: nu acolo se caută spioni ruși, distrăgând în mod deliberat atenția societății! Adică este necesar să cauți și acolo, dar în primul rând în Biroul Președintelui! Nu degeaba opoziția, prin „Solidaritatea Europeană”, al lui Petro Poroșenko, și câțiva prieteni străini, precum americanca din Congres și etnica ucraineană, Victoria Spartz, îl consideră pe șeful Biroului, Andri Ermak, drept rădăcina răului, ale cărui sarcini funcționale nu coincid cu activitățile reale: Sub Zelenski, Ermak joacă de facto rolul de vicepreședinte. Influența lui continuă să crească și se zvonește că Zelenski însuși are încredere absolută în șeful Biroului. Dar aici mâinile Departamentului de Securitate Internă al SBU sunt scurte…

Fără să mă iau mai mult de Arahamia și fără să generalizez, voi spune: ofițerii SBU, alături de angajați ai Ministerului Afacerilor Interne, procurori și judecători, și-au înșelat mult mai des jurământul decât alții, în 2014, atunci când a izbucnit incendiul „Primărverii ruse”, în regiunile Doneţk şi Lugansk. Alții nu doar că au trecut imediat și necondiționat de partea inamicului, dar pur și simplu nu au mai considerat necesar să se prefacă, să urmeze legenda.

Un exemplu este Alexander Hodakovski, primul ministru al securității de stat al „DPR”, comandantul batalionului, apoi brigăzii „Vostok”, originar din Donețk, care chiar de la începutul anilor ’90 a activat în regimentul 331 aeropurtat al diviziei aeriene Tula. Până în 2014, Hodakovski a condus unitatea specială Alfa a SBU, din regiunea Donețk. În timpul Maidanului, acest ofițer ucrainean și-a sfătuit colegii ca, în cazul unei invazii ruse, să nu reziste, căciforțele sunt prea inegale. Nivelul de dăruire al acestuia față de treburile departamentului, situația din regiune și planurile de apărare nu puteau fi supraestimate.

În decembrie 2015, SBU l-au reținut pe un cunoscut al lui Hodakovski (au practic împreună lupte corp la corp și lupte cu cuțitul), angajat în departamentul de comunicații speciale din regiunea Donețk, care a mărturisit că fusese recrutat cu un an înainte de un curator de la FSB. Pentru a comunica cu combatanții „DPR”, locotenent-colonelul și-a implicat mama care, în mod oficial, prin Serviciu, a primit drept de trecere pentru a intra în teritoriile ocupate și a duce acolo stick-uri de memorie USB cu informații despre activitățile SBU în zona ATO (zona de operațiuni antiteroriste – n.tr.). Autortul textului nu are nicio informație dacă locotenent-colonelul a fost sau nu singura oaie neagră parșivă. Sursele deschise nu oferă posibilitatea de a stabili al cui protejat a fost cândva Alexander Hodakovski.

Ca om ambițios și inteligent, mai ales comparativ cu „autoritățile republicii”, nu a rămas mult timp în grații. Mai adesea acționa ca un vector cerebral, criticând deficiențele noilor colegi. Nu a uitat nici de cei vechi – cu trecerea la personalități, descrierea unor episoade de operații presupus a fi fost zădărnicite în acord cu el. A vrut să murdărească? A transmis salutări recruților? Doar fapte. Unii dintre ofițerii SBU menționați de Hodakovski au devenit, după retragere, experți într-un domeniu apropiat lor, în diferite centre analitice care studiază problemele de securitate. Rapoartele unor astfel de GO au un nivel ridicat de citare. Așa cum ar trebui să fie într-un stat democratic, cercetătorii independenți sunt ascultați în guvern, inclusiv atunci când iau decizii adecvate.

Așa lucrează agenții de influență – nu este necesar să poarte o parașută în spate.

După cum se știe, una dintre promisiunile electorale ale lui Volodimir Zelenski a fost reformarea SBU. În ianuarie 2021, Rada a adoptat în primă lectură legea cu privire la această reformă. În luna ianuarie a acestui an, cu o lună înainte de marele război, deputații din partidul Slujitorul Poporului au declarat că lucrurile sunt încă acolo, iar Biroul Președintelui și personal prim-adjunctul șefului biroului, Andrei Smirnov, au încetinit ritmul.

S-a stins și tema lustrației, prntre ale cărei scopuri se număra și îndepărtarea din servicii și ministere a celor care stătuseră la baza structurii statului în perioada pre-Maidan.

Departe de mine intenția de a înlocui investigațiile curente ale Departamentului de Securitate Internă al SBU și Departamentului de Contrainformații cu un articol de ziar. Deși sunt gata să îl ajut pe deputatul David Arahamia și să îi spun exact când a început Serviciul de Securitate al Ucrainei (și nu numai el, ci și alte instituții de stat) să încorporeze în funcții de conducere agenți de influență ai Federației Ruse.

Președintele Leonid Kucima, care se afla pe muchia dintre a se îndrepta spre Rusia și Europa, a fost „vegheat” de generalul Leonid Derkaci, acum decedat, absolvent al KGB-ului sovietic, care a fost șef al SBU între 1998 și 2001. Fiul său, Andri, deputat, se află pe lista de sancțiuni personale a SUA, cu mențiunea „agent rus cu mai mult de un deceniu de experiență”. La sfârșitul lunii iunie 2022, SBU a mai aflat despre Derkaci Jr. că a supervizat crearea câtorva companii private de securitate în regiuni pentru a folosi aceste structuri în preluarea rapidă a controlul asupra Ucrainei.

Dar cea care a deschis cu adevărat porțile agenților ruși a fost venirea la putere a lui Ianukovici. În 2010, autorul acestui articol l-a intervievat pe Valeri Horoșkovski, un oligarh ucrainean care a condus și SBU. Înainte de aceasta, sub președintele Viktor Iuşcenko, el a reușit să lucreze în Consiliul de Securitate și Apărare și să conducă Centrul Antiterorist din subordinea SBU.

„Trebuie început cu școala – suntem mai aproape de FSB-ul rusesc și KGB-ul din Belarus. Cred că voi fi criticat pentru acest adevăr evident, dar mulți dintre ofițerii noștri au absolvit instituții de învățământ specializate din Moscova, Minsk și Kiev. Cei mai mulți dintre ei au absolvit aceleași centre de formare. Ne asemănăm în modul de lucru operațional, în instrumentele de care dispunem, în metodele de analiză. Dar serviciile speciale occidentale, după cum înțelegeți, au o școală diferită”, declara Horoșkovski (Șeful SBU, Valeri Horoșkovski: „Sunt omul contractului”, Komsomolskaia Pravda v Ukraine, 29 septembrie 2010). A adăugat apoi, nu fără nostalgie: „Suntem cu toții puii unui singur cuib”. Așa am și intitulat interviul, dar nici titlul, nici replica din text nu au fost păstrate la autorizare.

Doi miniștri ai apărării de pe vremea lui Ianukovici – Dmitro Salamatin și Pavel Lebedev – aveau cetățenie rusă, cu toate circumstanțele și angajamentele aferente unor poziții atât de importante. Șeful SBU, Oleksandr Iakimenko, a „schimbat” atenția așa-numitului Prim Departament de la contracararea serviciilor secrete rusești la contracararea Statelor Unite. În această perioadă, din 2010 până în 2013, în regiuni s-au format rețele de agenți ai FSB și GRU din Rusia. Serviciul s-a transformat de fapt într-un organism care detecta gândirea liberă în rândul studenților, organiza supravegherea politicienilor și organiza provocări la mitingurile de nesupunere civilă. „Puii din același cuib” au lucrat după standardele stabilite de conducerea de la Moscova.

Cea mai mare metamorfoză a avut loc cu Oleksandr Lavrinovici, care, în anii 1990, a fost un aliat apropiat al liderului Ruh, democratul național Viaceslav Ciornovil, iar sub Ianukovici a preluat brusc funcția de ministru al Justiției, schimbându-și retorica și modul de gândire.

Nu mai era nevoie să acționezi sub acoperire? Acum este acuzat de trădare, alături de Konstantin Grișcenko, ministrul de externe din același guvern, pentru semnarea, în 2010, a așa-numitelor acorduri de la Harkov, dezavantajoase pentru Ucraina. Acest document a prelungit cu un sfert de secol staționarea bazei Flotei rusești a Mării Negre din Sevastopol, permițând Kremlinului să modernizeze flota și să se pregătească pentru anexarea Crimeei.

Precum în 2014, noua fază a războiului, care a început la 24 februarie, a scos la iveală vechi slăbiciuni. Membrii ai SBU, poliției, instanțelor de judecată și ai procuraturii din regiuni au fost mai predispuși să colaboreze cu ocupanții. >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s