Reflecții asupra Mării Negre. Românii știau că apare ceva din Rusia. Așteptau din 2008 – George Friedman

<< În 2019, eu și soția mea am plecat în România, unde, pe lângă întâlnirea cu lideri români și cu militari, am vizitat Constanța, un oraș aproape de locul unde Dunărea se întâlnește cu Marea Neagră. Locația îi conferă importanță. Dunărea este printre cele mai navigabile cursuri din Europa, astfel că o barcă fluvială din Austria ar putea ajunge cu ușurință la Marea Neagră și porturile însoțitoare. La nord se află Odesa și Sevastopol, iar la sud se află Istanbulul – și astfel, Mediterana. Marea Neagră însăși se învecinează cu Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Georgia și Turcia, țări care intră periodic în război, între ele >>, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.  

<< În afară de faptul că acolo Dunărea intră în Marea Neagră, am vrut să văd Constanța pentru că Statele Unite îi foloseau portul pentru a staționa nave de război. Am fost norocoși că primarul m-a confundat cu cineva important și ne-a invitat să ne alăturăm lui cu elicopterul său pentru a vedea mai bine ceea ce vroiam să văd. Nu-mi plac elicopterele, întrucât saltă în moduri neașteptate. De data aceea, în loc să mă plâng soției mele, care are un „stomac de fier”, trebuia să par curajos și viteaz, lucru îngreunat de aparenta tinerețe a pilotului, care pentru mine nu părea mai mare de 12 ani. Soția mea a râs.

Când am survolat zona de ancoraj american, era prezentă o navă mică. Nu „citesc” bine navele, așa că ar fi putut fi un distrugător sau un remorcher. Sentimentul meu a fost că SUA nu ar trebui să navigheze în Marea Neagră cu o „mână” de nave. Dacă ar exploda ceva în Ucraina, Rusia, Turcia, Caucaz sau oriunde altundeva, forțele navale ar fi prinse în ceea ce este cu adevărat un corp închis de apă, cu doar o ieșire îngustă prin Bosfor.

Majoritatea românilor cu care am vorbit erau recunoscători pentru desfășurarea americană, pe care o vedeau ca o confirmare a legăturilor dintre SUA și România, pentru că erau în mod clar îngrijorați de Rusia. Îmi amintesc de unul care discuta despre cum ar putea fi gestionat un asalt amfibiu rusesc. Îmi amintesc de menționarea unor stâlpi de beton ancorați în apele puțin adânci, cu vârfurile în apropierea luciului apei. Un antreprenor american era prezent la discuție și i-a asigurat pe prietenii mei români că nu numai că avea așa ceva, erau dotați cu senzori și erau disponibili pentru 125.000 de dolari fiecare. Am făcut un faux pas atunci când, tușind, am spus că sunt cinci dolari bucata și că oricum nu conta întrucât rușii nu aveau de gând să declanșeze un asalt cu amfibiu. Momentul a fost depășit.

Morala poveștii este că românii știau că apare ceva din Rusia. Așteptau momentul inevitabil din 2008, când Rusia a invadat Georgia. Au văzut forțe americane în Georgia, pe partea de est a Mării Negre, și pe americani în România, și i-au văzut pe ruși agitați și pe americani din ce în ce mai neliniştiți, dar parcimonioși în angajamentul lor.

Am ajuns să fiu convins că Rusia va muta în Ucraina. În majoritatea țărilor în care îmi exprim această teamă, sunt considerat ceva între ațâțător de război și instabil mental. Pentru ei, războiul este obsolet. În România, așezată aproape de locul unde Dunărea intră în Marea Neagră, istoria a fost pătată de război. Diferența era că exista teama că vor veni rușii. În această zonă, dacă nu vine Rusia după tine, atunci vin turcii, iar sprijinul american vine cu cel mai scump beton din lume.

Dincolo de mare, Ucraina se află într-un impas sângeros. Acest lucru poate dura puțin timp sau poate dura pentru totdeauna. Rușii trebuie să dezvolte o strategie care să înconjoare Ucraina. Singurul flanc posibil este porțiunea de sud a Mării Negre. Războiul naval nu este punctul forte al Rusiei, dar un atac dinspre mare, la est de Odesa, ar putea rupe blocajul. Poate înfrânge Ucraina sau să fie un dezastru pentru Rusia. Și e probabil că nu se va întâmpla. Și încă nu îmi place faptul că o parte a flotei americane din Marea Mediterană este prezentă în Marea Neagră. Este definiția unei galerii de trageri. Dar războiul este arta improbabilului și a neprevăzutului. Un fel de călătorie cu elicopterul primarului. Ceea ce am învățat a fost că nu va exista nicio invazie amfibie în Marea Neagră – o concluzie care a făcut și mai probabil războiul din Ucraina și care pare să indice că, cu Marea Neagră sub potențial control american, luarea Odesei realizează puține, iar Rusia trebuie să spargă armata ucraineană și să negocieze o pace dintr-o poziție de slăbiciune. >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s