Cum văd 4 economiști ruși efectul sancțiunilor asupra Rusiei: Broasca la foc mic, boa constrictor, venituri incompatibile cu un război la aceeași scară

De șase luni, Rusia se află în fruntea listei statelor împotriva cărora au fost impuse cele mai multe sancțiuni. Imediat după începerea războiului, mulți economiști cunoscuți au spus că, în următoarele luni, restricțiile impuse ar putea duce la o criză profundă – și chiar un colaps – a economiei ruse. Un astfel de lucru nu s-a întâmplat, cel puțin nu încă. Meduza a vorbit cu câțiva experți despre ce au adus deja sancțiunile și ce îi așteaptă pe ruși în viitor.

Ruben Enikolopov, rectorul Şcoli Economice Ruse

    Sancțiunile au lovit mai tare decât încearcă să prezinte situația cei din administrația prezidențială și guvern. Multe dintre ele au un efect pe termen lung. Cred că procesul [impactul mai vizibil al sancțiunilor] va debuta la începutul anului viitor și va continua timp de [câțiva] ani.

    [Acum, în Rusia e în curs] o mare simplificare a economiei, iar calitatea scade dramatic pe toate palierele – servicii, mărfuri, producție. Nu este clar cum va fi corectat acest lucru într-un orizont de [câțiva] ani.

    [Există] speranța că importurile vor trece prin China, India și așa mai departe. Se va întâmpla și asta, desigur, dar trebuie să înțelegem că din punct de vedere al calității, acest lucru ne dă înapoi foarte mult. Cheia o reprezintă importul de produse manufacturate. Să luăm cazul unei fabrici; ea are nevoie de piese de schimb, dar este dificil să le cumperi. Acum, când problema aceasta încă nu este larg răspândită, se rezolvă. Dar când, apare uzura – iar aceasta este o situație normală – [echipamentul] începe să se defecteze în cantități mari, fără îndoială nu se va mai putea compensa. Acest lucru nu poate fi compensat de alternative chineze, deoarece sunt implicate alte tehnologii.

    Probabil cel mai strălucitor lucru despre care se discută [în acest context] sunt avioanele. Nu sunt încă demontate pentru piese, dar sunt în curs de pregătire pentru așa ceva. Problema aceasta nu e la fel de vizibilă ca lipsa iPhone-urilor, dar efectul [va fi] mult mai puternic.

    [Din această cauză] o parte din producție va fi suspendată, output-ul [de produse] va scădea. În consecință, vor exista unele probleme în ceea ce privește aprovizionarea [cu bunuri]. Și dacă vorbim de bunuri de larg consum, atunci o scădere a calității și a posibilităților de a alege este ceva ce se întâmplă deja.

    Bănuiesc că majoritatea populației nici măcar nu va înțelege acest lucru. Ca în Uniunea Sovietică: toată lumea trăia cu două-trei tipuri de cârnați și doar plecând în excursii în străinătate, și-au dat seama că pot exista 50. Totul pare a fi normal, dar dacă te uiți la ceea ce au alții, înțelegi care este norma în alte țări.

    Cu cât [ai] fost mai mult integrat în economia globală, cu atât ai suferit [deja] mai mult din cauza [sancțiunilor]. Iar aici regăsim, de fapt, cele mai avansate industrii și pe cei mai bogați cetățeni ai Rusiei. Dacă locuiești în interiorul Rusiei, cel mai probabil nu ai avut parte de aceste mărfuri importate, pentru că nu ți le puteai permite. Deci nici nu ai observat nimic – ei bine, prețurile au crescut. Dacă locuiești la Moscova sau la Sankt Petersburg, atunci ești deprins cu a avea de unde alege bine la smartphone-uri, haine, mâncare și așa mai departe – da, oamenii de aici au resimțit [efectul sancțiunilor].

    Perspectivele pentru importurile de gri [pe acest palier] sunt destul de limitate. Când vorbim de bunuri de lux, care oricum se vindeau deja în cantități mici, [înțelegem că] vor fi aduse, problema se va rezolva. Dar când vine vorba de lucruri mai de masă, este imposibil să vehiculezi importuri gri în aceleași volume ca la cele normale.

    Efectul sancțiunilor este [asemănător] încălzirii unei broaște: poate părea că totul este în regulă, dar procesul e lung. Când schimbările [au loc] încet, oamenii nu reacționează la fel de [ascuțit] la ele, deși într-un orizont mai lung vom vedea că schimbările sunt oribile și că economia rusă este fără speranță în urma țărilor conducătoare.

    [După declanșarea războiului] credeam că ne-am întâlnit cu o cobră și că economia rusă va muri repede de la otravă, dar am căzut în brațele unui boa constrictor – și ne strânge încet. Finalul este similar, dar procesul este diferit.

    Este clar că este se poate duce existența în această stare, până la urmă chiar și Venezuela există cumva. Desigur, noi nu suntem Venezuela, suntem mai aproape de Iran. Da, mediocru și clar nu va fi la fel de bine ca înainte. Dar, desigur, poți exista – și pentru mult timp.

    Alexandr Isakov
    Economist la Bloomberg Economics pentru Rusia și Europa Centrală și de Est

    Efectul sancțiunilor s-a dovedit a fi aproximativ același ca în primul mare val de restricții – din 2014-2015 – și la fel ca în cazul sancționării financiare a altor țări, precum Africa de Sud sau Iran. Ele încetinesc creșterea structurală, dar, în principiu, pentru un stat care are un bilanț sănătos, datorii scăzute și un cont curent pozitiv, nu au un efect brusc.

    Majoritatea economiștilor cunoscuți public se așteptau la o mare criză bancară, deoarece s-au format profesional în anii 1990 și începutul anilor 2000. Ei se așteptau la o pierdere a încrederii între bănci, la o oprire a pieței interbancare și la o oprire a creditării. Principala [lor] ipoteză a fost aceea că sectorul financiar se va opri, iar pe acest fundal, restul economiei se va bloca.

    [Această ipoteză] s-a dovedit a fi greșită: curățarea sectorului bancar și ceea ce Banca Centrală numește stabilitate financiară – restricția privind creditarea cu rată variabilă pentru persoane fizice – a condus la faptul că încrederea nu a fost pierdută.

    Am făcut ceea ce trebuie în 2013-2019: în acea perioadă, jucătorii slabi au părăsit [piața bancară], precum și modelele lor de afaceri bancare. În plus, în 2018 am trecut la un sistem de cont escrow: pe măsură ce finanțarea industriei construcțiilor a devenit mai stabilă, am exclus ceea ce se întâmplă în prezent în China.

    Pentru stabilitatea sectorului bancar, acesta este un lucru foarte mare. Mai e nvoie de ceva timp pentru a restabili capitalul, dar pentru bănci cel mai rău moment a rămas în urmă.

    Evgheni Nadorșin
    Economist-șef al companiei de consultanță „PF Capital”, fost consilier al ministrului dezvoltării economice al Federației Ruse

    Sancțiunile care vizează petrolul și produsele petroliere pot fi cunoscute abia la începutul anului 2022-2023. [De aceea] nu împărtășesc comentariile optimiste ale autorităților, cum că vârful declinului consumului a fost atins și că, în general, scăderea [PIB] de anul acesta va fi de trei procente.

    Sentimentul meu este că 2023 nu va fi un an de creștere, în niciun scenariu. Și că recesiunea nu va fi modestă – dacă anul acesta va fi de minus trei la sută [din PIB], atunci este foarte probabil să fie mai mare în 2023 decât în ​​2022.

    [În acest moment] majoritatea riscurilor de concedieri din cauza plecării [întreprinderilor străine din Federația Rusă] nu s-au materializat. [De exemplu], Ericsson și Nokia plănuiesc să prelungească ieșirea până la sfârșitul anului – și nu este pe deplin clar cât de completă va fi. Aparent, impactul acestor ieșiri pe piață va fi întins. Majoritatea [angajaților companiilor care pleacă] sunt fie cu normă parțială, fie în concediu plătit.

    În plus, o parte care face ca șomajul să nu crească este legată în mod clar de voluntarii care sunt recrutați pentru „operațiunea specială”: aceștia sunt oameni contabilizați ca angajați, care încheie un contract cu drepturi depline [cu Ministerul Apărării]. Nu a dispărut nici mortalitatea cauzată de Covid. Unii dintre acești oameni fac parte din plaja de populație aptă de muncă, iar acest lucru reduce și șomajul, pentru că până la urmă se angajează altcineva în locul lor.

    Văd o deteriorare a situației cu exportul de mărfuri, atât din știri, cât și din indicatori – de exemplu, din logistica de transport. Importurile se redresează mai rău decât era de așteptat și există probleme cu sortimentul de mărfuri de pe piața internă. Există prețuri locale nerezonabil de mari.

    Al doilea punct este că dacă în [produs] există componente pe care el [cumpărătorul] nu le produce el însuși și nu știe să le manipuleze și nimeni nu a dat garanție, pot apărea probleme. Ceva eșuează, dar nu înțelegi ce și din ce motiv.

    [În ceea ce privește înlocuirea importurilor], la un moment dat, din câte îmi amintesc, Banca Centrală a descris progresul pe această linie. Într-un material din 2015 sau 2016, exista o frază pe care o reproduc din memorie: nu se poate spune că înlocuirea importurilor nu are loc, dar nu se poate spune că afectează semnificativ activitatea comercială din economia rusă.

    Având în vedere că majoritatea proiectelor [de substituție a importurilor] nici nu se mișcau tremurând, nici nu rulau – asta în caz că și exista așa ceva – mi se pare că a fost nerealist. Nu cunosc niciun proiect de succes de substituire a importurilor în această perioadă și mă îndoiesc că s-ar putea ajunge la o semnificativă producție locală completă.

    Ceva însă știm. De exemplu, s-a trâmbițat că Universitatea Bauman a reușit să pună pe picioare producția de gaz neon, a cărui livrare fusese oprită din cauza „operațiunii speciale” care a distrus pur și simplu lanțurile [de logistică și producție]. [În general] Nu cred că pentru soluții complexe, chiar și cele de tehnologie medie, se poate ajusta ceva în șase luni.

    Chiar dacă a avut loc un fel de înlocuire a importurilor de către producători locali, în lipsa creșterii pieței acest lucru doar a atenuat căderea.

    Oleg Ițhoki
    profesor de economie la UCLA

    Din păcate, s-a dovedit a fi mai ușor [să i se acorde] asistență militară [Ucrainei] decât să [se impună] sancțiuni economice reale. Statele Unite au decis să nu pună prea multă presiune asupra Europei, precum refuzarea [imediată] a petrolului și gazului – s-au temut că prețul petrolului va crește la 200 de dolari pe baril dacă ar refuza să cumpere petrol rusesc. SUA nu au vrut să apară cataclisme în economia europeană.

    Din punctul de vedere al economiștilor, aceasta este o mare greșeală. Printre economiștii în primul rând francezi și germani, a existat o părere mai mult sau mai puțin unanimă că sancțiunile pentru petrol și gaze ar fi trebuit aplicate imediat – în martie. Acest lucru ar fi schimbat radical situația economică din Rusia.

    [Impunerea sancțiunilor energetice în martie] ar fi avut un cost pentru țările europene, dar economiștii spun că costul este substanțial mai mic decât costul unui război întinse pe mai mult de șase luni. Dar lobby-ul industrial din Europa s-a dovedit a fi mai puternic decât opinia economiștilor. Prin urmare, s-a dovedit că nu au existat sancțiuni economice cu drepturi depline – dimpotrivă, în martie-aprilie Rusia a obținut venituri record din exporturile de petrol și gaze. Acest lucru a creat o pernă financiară pentru buget, în ciuda [faptului că] rezervele de aur și valută au fost înghețate.

    În stadiul actual, sensul sancțiunilor este de a face din finanțarea războiului o problemă serioasă pentru bugetul de stat [al Rusiei]. Se preconizează deja un deficit bugetar pentru anul în curs, care va fi acoperit din Fondul Național pentru Bunăstare, dar nu este complet clară amploarea acestui deficit și în ce măsură este deja utilizat FNB.

    Între timp, veniturile nominale [ale populației], s-ar putea spune, au stagnat, au scăzut cu 1%. Nu este mult, dar costul vieții a crescut cu 14%. Și în acest sens, chiar și ținând cont de faptul că scăderea economiei în prima jumătate a anului s-a ridicat la puțin sub 5%, scăderea nivelului de trai a fost mult mai mare – aproximativ 14-15%.

    Creșterea din ultimii 10 ani a economiei [ruse] s-a pierdut în șase luni. Există două scenarii posibile aici. [Primul] este că [Rusia] are resurse în viitorul previzibil, iar atunci va fi bifat scenariul stagnării. Al doilea – resursele sunt semnificativ mai limitate decât am văzut în primele șase luni [de război]. Și atunci, apare întrebarea: dacă statul nu sprijină economia, va duce asta la o oarecare criză a creșterii șomajului?

    Nimeni nu se așteaptă că va exista o criză acută unică, în viitorul apropiat – sancțiunile funcționează acum diferit. Chiar dacă Europa refuză să cumpere petrol și gaze rusești, Rusia le va vinde Indiei, Chinei și Indoneziei. Probabil, asta va veni la schimb cu pierderi în ceea ce privește volumele de aprovizionare, dar în multe privințe va avea loc înlocuirea.

    Scopul Trezoreriei SUA nu a fost acela de a vedea o scădere bruscă a livrărilor pe piețele mondiale – iar [energia] a fost cumpărată de alți clienți din alte părți ale lumii – ci să vadă mari discount-uri [lucru care ar fi mai puțin benefic pentru Rusia]. India, de exemplu, cumpără petrol rusesc cu dicount de aproximativ 25-30 de dolari la baril. Principala întrebare este cât de semnificative vor fi reducerile în raport cu prețul mondial.

    Potrivit experților, o zi de război a costat 500 de milioane de dolari, adică aproximativ aceeași sumă pe care a primit-o Rusia din exporturile de energie către Europa în această perioadă [pe zi]. De fapt, se dovedește că Europa a acoperit cheltuielile Rusiei pentru război. Evident, acest lucru nu se va întâmpla din nou – aceste venituri sunt în scădere și pur și simplu va fi imposibilă finanțarea un război la aceeași scară.

    Lasă un răspuns

    Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

    Logo WordPress.com

    Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

    Poză Twitter

    Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

    Fotografie Facebook

    Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

    Conectare la %s