Filosoful, cărturarul, profesorul, doctorul, Doctorul Honoris Causa, rectorul, ministrul Educației, ministrul Externelor, figura publică… În ziua în care Andrei Marga a deschis gura, pe tema războiului odios al lui Putin, în cadrul „celest” al unui festival de carte, probabil că nu puțini dintre „oamenii de rând” care i-au auzit vorbele, prin grația difuzării lor în mass-media, au avut un mai scurt sau mai lung, reversibil sau ireversibil moment de rătăcire. Și dacă, oare, acest distins devorator a hectare de biblioteci e coarda vocală prin care grăiește însuși Adevărul? Dacă, oare, Putin chiar are dreptate, din moment ce la fel ca el grăiește, pe românește, iată, nu pe rusește, chiar marele profesor universitar?

De demolarea geopolitică a spuselor sale s-au ocupat deja alții, așa că nu mai insist. Dar Marga, dacă tot a deschis gura, precum un lup inteligent doar până la un punct, ce se grăbește să sfârtece o poză cu oi, miei și capre, merită și o demolare morală.

Fost turnător la Securitate, și nu doar filosof, cărturar, profesor, etc., Andrei Marga s-a folosit de aura-i intelectuală cu cinismul zmeilor provinciali care se cred dealeri autorizați ai culturii universale. Știa prea bine, încă dinaintea rostirii primelor silabe, că atenția publică va fi hipnotizată de CV-ul selectiv cu ajutorul căruia s-a bălăcit în spațiul public și pe culoarele întortocheate ale politicii precare și ale vremelnicei puteri.

Adevărul spus de Marga, despre războiul din Ucraina, trădează pe undeva șmecheria turnătorului care a tăcut până când s-a aflat, iar după ce s-a aflat nu a mai tăcut, ci a amăgit, s-a văicărit, victimizat și s-a re-proiectat.

Acest scurt text se adresează cu precădere celor care, derutați, se simt complexați să-i dea „colosului” o replică onestă și celor care, în forul interior, se simt parșiv de mici în comparație cu titratul. Nu le pot zice decât atât celor seduși de aură: e mare Marga, dar și mic.

E mare, până la un punct, căci a citit, e drept, cât mulți nu o vom face, trei vieți de-am mai avea. Dar e și mic, căci dacă acesta e nivelul de înțelegere asupra lumii al unui ins așa de cultivat, vai de viața și opera onorabilului! E mare, până la un punct, căci a adunat titluri care nu ne sunt la îndemână multora, nici în viața asta, nici în aia de apoi, dar e și mic. E mic, mic de tot, căci n-are minima capacitate de a distinge între tipurile de război care se duc în lume. E mare, până la un punct, căci, vorba lui, a schimbat câteva silabe cu Putin, dar e microscopic pentru că nu a intuit satrapul din interlocutor nici măcar după șase luni de crime oribile în masă, comise de odiosul dictator.

Și e mic, mic cât un purice nemâncat, căci pozează în ceva exagerat de mare. E profesor și cărturar Andrei Marga, dar opera lui de filosof și gânditor e mare pe lângă a multora dintre noi, dar aproape inexistentă comparativ cu a celor care au produs un minimum de originalitate in domeniu.

Absența unei brume de smerenie e ceea ce i-a lipsit lui Andrei Marga și atunci când a deschis gura despre războiul din Ucraina și atunci când pozează în intelectualul infinit.

Nu vă simțiți complexați în fața lui! E, până la urmă, un cultivat „comentator”, dar nu și autor. În domeniul lui, la fel ca în decriptarea războiului lui Putin, Andrei Marga a rămas în urma a nenumărați. În viață, oricât de sus ajungi, mereu există un și mai sus de care nu ești vrednic. Lucru valabil chiar și pentru Andrei Marga.