E fix cum a spus Zelenski, iar istoria e martor: ajutorul militar pentru Ucraina e o investiție profitabilă pentru Occident – Laurențiu Mihu

Războiul lui Putin fusese sortit eșecului deja dinainte să înceapă, dacă privim lucrurile din perspectiv exhaustivă a lui cucerește+stăpânește, binom în care accentul principal vital cade nu pe prima, ci pe a doua componentă.

Printr-un fericit concurs de împrejurări pentru agresor, teoretic o țară chiar și de dimensiunile Ucrainei poate fi temporar îngenuncheată, dar menținerea ei de către ocupant sub un rezonabil control e practic imposibilă.

Nivelul de resurse care ar trebui angajat pentru un asemenea obiectiv complexează posibilitățile reale ale oricăreia dintre cele mai avansate puteri militare și economice ale momentului. Și chiar dacă, din perspectiva deplasării în teren a resurselor umane și tehnice, proximitatea geografică față de Ucraina constituia un avantaj uriaș pentru Rusia, pe care nicio altă putere comparabilă nu îl avea, problema fundamentală a Moscovei rămânea aceeași: lipsa din rastel a celorlalte trei capacități esențiale – forța economică, o armată modernă, servicii de informații care să funcționeze ireproșabil.

Precaritatea economiei ruse era deja celebră, dar declanșarea invaziei a făcut definitiv lumină asupra vulnerabilităților sistemice ale celorlalte două aspecte.

Prin urmare, la Kremlin și pe palierele secundare ale spectrului de decizie de la Moscova existau, înainte de 24 februarie 2022, suficiente date pentru a nu lua decizia începerii unui asemenea război cu Ucraina.

Nu a fost așa, războiul total a fost lansat, prin urmare rușii au acum toate motivele să se teamă că după aventura ucraineană, în loc de creșterea în dimensiuni a teritoriului lor și sporirea influenței pe arena geopolitică, mult mai probabil e să se întâmple contrariul (pe ambele planuri).

În orice caz, auspiciile sub care începe al doilea an de conflict ruso-ucrainean sunt mult mai sumbre pentru Moscova decât erau acum un trimestru, când deja deveniseră foarte sumbre comparativ cu situația din primul semestru al invaziei.

Cât de sumbre sunt aceste perspective, ei bine, o reflectă procesul de descentrare pe axa Moscova-Kiev, în plin avânt la momentul la care vorbim:

  1. Ucraina se întărește militar (tot mai dezinhibat, Occidentul direcționează armament tot mai mult și tot mai sofisticat), pe când Rusia continuă pe panta epuizării capacităților militare (cantitativ, depozitele i se golesc fără a putea fi completate în același ritm; calitativ, echipamentele de luptă disponibile coboară tot mai mult spre compatibilitatea cu standardele anilor 60′-’80).
  2. Sprijinul occidental se concentrează vizibil și accelerat pe sprijinirea dimensiunii ofensive a armatei ucrainene, pe când armata rusă este vizibil și accelerat în pierdere de inițiativă și întâmpină greutăți crescânde pe dimensiunea defensivă. Dacă la începutul războiului grosul costurilor rusești, în vieți și echipamente, era consumat de acțiunile orientate spre acapararea de noi teritorii ucrainene, acum aproape totul se consumă pentru păstrarea teritoriilor deținute, dar și pe acest palier succesul e tot mai modest.

Aceasta fiind dinamica, e deja limpede că deznodământul conflictului început anul trecut va fi înfrângerea militară clară a Rusiei, iar negocierile care se vor purta la un moment dat vor avea în centrul lor situația de pe front.

În discursul din Congresul SUA, rostit luna trecută, președintele Zelenski a asigurat contribuabilul american și pe decidenții de la Washington că vastele resurse publice injectate în Ucraina nu sunt act de binefacere, ci o profitabilă investiție. Chiar dacă o astfel de precizare avea un sens evident din perspectivă de comunicare strategică, ea reflectă mai presus de toate un adevăr incontestabil.

Iar istoria e martor. E martor imbatabil că Ucraina nu este prima țară cu astfel de nevoi și nici prima țară salvată de ajutorul extern pe care l-a primit. Și totodată, acest tip de sprijin oferit unei țări aflate într-o asemena situație a asigurat ulterior dividende colosale (politice, militare, economice) și incontestabile deopotrivă destinatarului și furnizorului.

Mai jos, câteva exemple grăitoare:

  • Coloniștii americani au fost sprijiniți de Franța lui Ludovic al XVI-lea. Armamentul – avansat și în cantități mari -, îmbrăcămintea, păturile, alimentele au fost aduse toate de peste ocean și au fost decisive la nașterea Americii.
  • În al Doilea Război Mondial, Franța însăși a beneficiat de sprijinul american, iar acest sprijin a jucat un rol existențial pentru francezi. SUA au trimis arme și oameni pentru a-i elibera teritoriul, iar ulterior Washingtonul a pus pe picioare un plan economico-politic care a stabilizat întregul continent. La acea vreme, sprijinul pentru Paris a venit și din partea fostului inamic ereditar din vremea Războiului de Independneță american, Marea Britanie – guvernul din exil al lui Charles de Gaulle a funcționat la Londra.
  • Marea Britanie s-a zbătut pentru ca SUA să intervină în al doilea război mondial și a avut parte de această implicare salvatoare.
  • Stalin nu s-ar fi descurcat niciodată împotriva lui Hitler fără uriașele resurse trimise de americani.
  • Fără intervenția SUA, peninsula Coreea ar fi fost toată o Coree de Nord, iar Asia dinamică de azi probabil ar fi rămas o iluzie.
  • În fine, fără protecție militară externă, inclusiv plasă nucleară, Germania post-belică ar fi avut parte de un cu totul alt destin, în contextul amenințării sovietice.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s