Să ținem minte zilele de 27 și 28 februarie. Dronele ucrainene nu au lovit teritoriul rus la întâmplare – Laurențiu Mihu

Recent, Novaia Gazeta.Europa a făcut un bilanț al loviturilor încasate de Rusia, pe teritoriul propriu, de la începerea războiului în Ucraina.

Până în prezent, materialul respectiv oferă una dintre cele mai elocvente imagini ale manifestării războiului în spațiul țării agresoare.

E limpede că localnicii nu trăiesc cea mai bună perioadă a vieții lor și e de bănuit că anumite aspecte ale vieții cotidiene în zonele ruse de graniță sunt chiar mai negre decât par, având în vedere dificultățile cu care pot fi strânse informații relevante, în contextul barajului informațional ridicat de regimul dictatorial de la Moscova. Și având în vedere teama oamenilor locului de a expune realitatea, căci riscă represalii nemiloase din partea autorităților, în baza modificărilor draconice aduse legislației.

Dar seara de luni, noaptea dintre luni și marți și ziua de marți propriu-zisă (27/28 februarie) dau semne că reprezintă un punct de inflexiune major – în cotidianul rușilor care trăiesc aproape de Ucraina, în cotidianul trupelor ruse de dincoace și de dincolo de graniță, în cotidianul autorităților regionale și în cotidianul puterii centrale.

Luni seară, luni noapte și pe parcursul zilei de marți, confortul relativ al tuturor a fost pus la grea încercare de concentrarea în doar 12 ore a unor atacuri care, chiar dacă nu au făcut victime umane la sol, le-au transmis rușilor probabil cel mai puternic mesaj de până acum:

Spații tot mai vaste din teritoriul Rusiei au devenit vulnerabile ca niciodată la dimensiunea orizontală a războiului.
Viața devine tot mai grea, iar spectrul morții tot mai amenințător.
Capacitatea ofensivei ruse (prin trupele dislocate în Ucraina) și a defensivei ruse (prin forțele aflate de pază pe propriul teritoriu) de a apăra oamenii și infrastructura din Rusia e orice numai imbatabilă nu.
Kremlinul seamănă tot mai zdravăn cu un uriaș cu picioare de lut nu doar pe frontul din țara vecin, ci și pe cel tot mai probabil a se lărgi în propria țară. De altfel, nimic nu e mai elocvent decât faptul că aeroportul din orașul natal al lui Putin a fost ținut în șah ore bune, iar o dronă inamică a ajuns la doar puțin peste 100 de kilometri de Moscova, acolo unde merge dictatorul „la serviciu”. Ambele în aceeași zi!

Lucrurile sunt chiar mai grave, pentru ruși, dacă episoadele „zburătoare” de luni și marți au fost doar un test și o fază premergătoare unor operațiuni de o mai mare anvergură.

Și nu e deloc exclus ca realitatea să fie tocmai asta, iar adevăratele lovituri să fie abia pe drum. Săptămânile următoare ne vor lămuri pe deplin.

Până atunci, 27/28 februarie trebuie încercuite cu roșu în calendarul ostilităților:

Loviturile au avut o dimensiune concertată.
Au avut o dimensiune simbolică (au făcut să pară vulnerabile tocmai Sankt Petersburg și Moscova).
Par să se înscrie în logica ucraineană pe care am mai văzut-o până acum la lucru, mai ales între august și octombrie: distragerea atenției „vânatului” înaintea unor operațiuni de amploare; alergarea lui pe spații lărgi, pentru a-l obosi, enerva și scoate din ritm.
Momentul la care au avut loc corespunde aproape milimetric unui calendar deopotrivă ucrainean și occidental. De exemplu, la început de ianuarie, într-un interviu pentru ABC News în care a afișat o postură tip Rambo, șeful informațiilor militare ucrainene, Kirilo Budanov, a recunoscut tacit că existaseră incursiuni pe teritoriul rus, a asigurat că vor urma unele tot mai în adâncime, a evocat luna martie ca start al unei contraofensive a Kievului, a admis că în vedere e eliberarea tuturor teritoriilor ocupate, inclusiv a Crimeei anexate ilegal de ruși în 2014. Tot acum câteva săptămâni, președintele Macron a vorbit despre negocieri cu Rusia dar numai după ce Ucraina își va fi creat spațiu propice pentru a se așeza a masă, cu orizont de timp până la vară. Bineînțeles, semnale într-o linie similară au venit ulterior și din alte direcții (fie ucrainene, fie occidentale).

Începând să vizeze sistematic și de o manieră „creativă” teritoriul Federației Ruse, Ucraina nu încearcă, bineînțeles, să anexeze anesteziata țară a lui Putin, nici să îi terorizeze în mod gratuit și sălbatic populația, ci pur și simplu încearcă să își elibereze propriul teritoriu. Dar fără a-l amenința pe dictatorul de la Moscova în propriul bârlog e infinit mai dificilă atingerea obiectivului final.

Lucru care a fost evident de la bun început și care a fost anticipat încă de la jumătatea anului trecut în acest spațiu editorial.