Prețiosul criminal Prigojin

Practic, zilele astea asistăm la Cannes-ul inimaginabilului.
E un adevărat festival ostilitatea cu care mercenarii ruși îi tratează, public, pe militarii ruși. E un festin al nebuniei sinucigașe modul în care militarii ruși îi privează din când în când pe mercenarii ruși de echipamente și sprijin de luptă. În fine, e semn al demenței senile sistemice maniera în care Prigojin+Wagner se contrazic cu Șoigu+Gherasimov în comunicate oficiale și postări pe rețele sociale cu privire la situația reală din Soledar.
Prigojin pare deja mai turbat pe comandamentul țării sale decât pe al țării inamice și probabil că numai conștientizarea dezastrului în care e armata îl împiedică momentan pe Putin să decapiteze zona arogantă a centrului de comandă al Wagner.
Pentru dictatorul rus, dilema probabil e cruntă.

În cele patru luni scurse de când scriam rândurile de mai sus, „Cannes-ul inimaginabilului” a cunoscut o dezvoltare de-a dreptul… inimaginabilă. Totul a culminat acum, cu ieșirile furibunde, de ultimă oră, ale lui Evgheni Prigojin, în care liderul Wagner i-a înjurat pe ministrul Apărării și pe șeful Statului Major, „s-a luat” de copiii lor îmbuibați și protejați, a anunțat că își retrage trupele de ucigași plătiți, din iadul numit Bahmut.

În cele patru luni scurse de la redactarea rândurilor citate mai sus, Prigojin a fost autorul mai multor filmulețe sugestive, cu stive de mercenari morți, a fost protagonistul altor interviuri acuzatoare sau „doar” cu mesaj destul de demobilizator, iar canalele media pe care le controlează oligarhul au difuzat suspect de multe materiale „conexe”, aflate măcar parțial în coliziune cu dogma oficială a Kremlinului.

În primul rând, referitor strict la ultimul calup de ieșiri prigojiniste, se impun strict două observații care decurg natural: pe de o parte, ele injectează o doză de continuitate; pe de alta, ele injectează o doză de discontinuitate.

Continuitate – prin faptul că prezintă iarăși imagini cu mercenari uciși și prin faptul că reiterează acuzațiile la adresa conducerii militare a Moscovei, legat de privarea trupelor Wagner de muniție.
Discontinuitate – prin faptul că tonul și conținutul discursului fac imposibilă, de această dată, luarea vorbelor înapoi, retractarea, nuanțarea. Tonul și conținutul închid aproape total ușa unei eventuale reconcilieri cu Putin și establishment-ul politico-militar moscovit (când îi tratezi ca pe niște șobolani demni de dispreț tocmai pe capii armatei și când îi acuzi că-și protejează cinic copiii de efectele războiului nenorocit, înseamnă că ai încălcat unele dintre cele mai sensibile linii roșii). În orice caz, chiar și dacă la un moment dat ar exista o oarecare reconciliere, acest pas nu va putea fi făcut fără o uriașă compromitere a ambelor părți; și probabil, una mai accentuată în dreptul conducerii militare ruse și a Kremlinului însuși, în calitate de girant al ei.

Nu este limpede încă dacă și în ce măsură Prigojin abordează ca la șah ieșirile pe care le are, altfel zis dacă e pregătit și cu pasul doi, cu pasul trei, ș.a.m.d., atunci când îl face pe primul. Și e la fel de neclar ce ar implica acești pași ulteriori, dacă ei într-adevăr există.

Dar este deja foarte clar ce implicații au atacurile lui Prigojin, modul în care le dezlănțuie, stilul în care își face campanie, deja de câteva luni.

Astfel, referitor acum la tabloul general al„activismului” prigojinist, se impun următoarele observații care decurg, la rându-le, foarte natural. Iar ele sunt cu atât mai interesante cu cât implică o perpetuă perspectivă în oglindă pe axa Prigojin-Putin.

Le trecem în revistă:

ACTIV vs ÎNCREMENIT. Deși numeroasele filmule ale lui Prigojin ni-l înfățișează pe acesta în diverse ipostaze – printre mercenarii lui (vii și morți), la bordul unui bombardier din care-l provoacă la duel pe Zelenski sau undeva în zona de derulare a conflictului, unde acționează mercenarii lui – mesajul transmis este de fapt unul și același: Progojin e comandant de oști, e om de front, e alături de trupele sale fidele, angajate în lupte, e mereu în zonele fierbinți. Sunt acestea manevre obiective, ce țin de activitatea normală pe care o impune gestionarea trupelor sale? Este un joc de imagine, menit să îi crească profilul de lider și de războinic? Probabil că e foarte mult din ambele. Dar dincolo de asta, există ceva chiar mai redutabil. Prin fiecare astfel de ipostază, Prigojin li se prezintă rușilor și nu numai lor ca fiind tot ceea ce Putin nu este. Acolo unde vedem un Prigojin obsedat de soarta oamenilor săi și de pierderile suferite de trupele lui, vedem totodată și un Putin perfect dezinteresat de soarta militarilor săi și de pierderile înregistrate de ei. Acolo unde Prigojin pozează ori e filmat pe linia frontului, vedem un Putin care nu iese niciodată din bârlog, iar în rarele momente în care o face, totul pute a butaforie și, oricum, locul vizitat e departe de zona periculoasă, așadar „bărbătească”. Acolo unde vedem un Prigojin cabrat în bombardier, vedem totodată un Putin care dă semne de oboseală ori nerăbdare în discuțiile filmate cu atentă regie în birourile de la Kremlin. Iar ipostaza în care Prigojin laudă „cavalerește” curajul și măiestria inamicului, dai de un Putin „brejnevizat”, meschin și mărunt, încremenit în retorica de lemn.

PIERDERI. DOVADA CĂ EXISTĂ vs MUȘAMALIZARE. Așa cum în producțiile FOTO-VIDEO ale propagandei lui Progojin acesta pozează în tot ceea ce nu este Putin, găsim, în aceleași producții, și tot ceea ce ascunde propaganda lui Putin. De exemplu, faptul că războiul din Ucraina chiar generează stive de morți în tabăra rusă. Desigur, în filmulețele lui Progojin, morții și răniții sunt mereu mercenari de-ai lui. Dar atunci când rusul obișnuit îi vede pe morții și răniții lui Prigojin, cu siguranță că nu e atât de tâmp încât să creadă că dacă ești rus și lupți în Ucraina mori sau ești mutilat numai dacă scrie WAGNER pe uniforma ta. Imaginile morbide cu care inundă propaganda lui Prigojin rețelele sociale rusești sapă ca picătura chinezească la temelia narativului propagandei oficiale care-și ia lumina de la Kremlin. Altfel spus, Prigojin nu se prezintă doar ca tot ceea ce nu este Putin, dar și prezintă tot ceea ce ascunde Putin.

ACCES DIRECT LA RUȘI PLUS DESERVICIUL CREDIBILITĂȚII. La acest capitol, imaginea și verbul lui Prigojin fac un serviciu extraordinar Ucrainei și Occidentului. Pe de o parte, pentru că are acces imediat și puternic la rețetele sociale din Rusia, dar și la alte medii locale de informare (lucru care a devenit muncă de Sisif pentru ucraineni și occidentali). Pe de alta, pentru că Prigojin este, pentru rusul de rând, un vector incomparabil mai credibil decât orice opozant al lui Putin, decât orice oficial sau analist ucrainean sau occidental. De ce? Pentru că Prigojin este el însuși rus, este el însuși ucigaș de ucraineni – militari și civili – și, totodată, este el însuși un membru vechi și privilegiat al elitei putiniste de la Moscova.

VALIDAREA RETORICII SI DEZVĂLUIRILOR OPOZITIEI RUSE ȘI A RETORICII SI DEZVĂLUIRILOR OCCIDENTALE. Luați în considerare fie și doar următoarele două teme: că Rusia nu luptă cu NATO și nici nu a găsit naziști în țara vecină, ci duce un război strict împotriva Ucrainei; respectiv, că beizadelele celor din elita putinistă duc o viață de lux, se bucură de privilegii și nu sunt trimise la război. Astfel de mesaje, transmise de Prigojin chiar cu gura lui și direct pe rețelele rusești, reprezintă tot ceea ce Putin pedepsește de un an și ceva cu patologică ambiție și sadice metode.

Bineînțeles, rămâne de elucidat episodul cu fiul lui Dmitri Peskov, trompeta oficială a lui Putin. Fiu care, potrivit chiar spuselor lui Evgheni Prigojin, ar fi luptat eroic și cu dibăcie în trupele Wagner ale lui Prigojin. Asta, după ce, cu alte câteva luni înainte, fusese victima unei farse, când a recunoscut că el e beizadea premium și că își va rezolva problema boierește, de la nivelul lui. Dar până vor apărea lămuriri dincolo de dubiu cu privire la ițele și scopul acestei povești sulfuroase de pe axa Prigojin-Peskov, de reținut e faptul că ea arată ca o încurcătură mai degrabă „normală” pentru o țară cu mediu politico-social aberant.

Important, pentru moment cel puțin, e faptul că Prigojin a devenit un vector local de anti-propagandă și perturbare politico-militară, unul prea ambițios și neverosimil de feroce pentru ruși, dar tot mai prețios pentru Ucraina și Occident. Un vector încă aflat în evoluție, un vector din care este de așteptat ca un context precum contraofensiva ucraineană să facă un pion chiar mai interesant decât deja a devenit.