Având în vedere pragmatismul care a caracterizat-o de-a lungul deceniilor de domnie, nu este deloc exclus ca Regina Elisabeta a II-a să fi preferat ca, la vremuri de irevocabil adio, lumea largă să găsească superlative nu atât pentru omul care s-a stins, ci pentru sistemul politic pe care l-a întrupat și pentru continuitatea căruia a pus, temeinic și neobosit, cărămidă peste cărămidă, în timpul efemerei … Continuă să citești Lecția Reginei și neputincioșii „împărați” de la Moscova și Beijing – Laurențiu Mihu