Ungaria lui Orban investește în distrugerea Bosniei Herțegovina

Prin sprijinirea financiară și politică pe secesionistul Milorad Dodik, prim-ministrul ungar, Viktor Orban, sprijină eforturile de destrămare a Bosniei și Herțegovinei, care ar putea declanșa un nou conflict”, notează BIRN.

<< Mandatul său de premier a adus Budapesta într-un conflict din ce în ce mai mare cu UE și a contestat însăși bazele proiectului european.

Ca răspuns la atacul asupra statului de drept și a normelor democratice ale Ungariei, Parlamentul European a inițiat, în 2018, împotriva Guvernului Orban, proceduri în temeiul articolului 7, un proces care se poate solda în cele din urmă cu privarea țării de dreptul de vot în cadrul blocului.

Deși un astfel de rezultat rămâne puțin probabil – datorită sprijinului de care se bucură Fidesz din partea altor guverne iliberale, mai ales din partea Poloniei – este totuși o dovadă a cât de ostracizată a devenit Ungaria în cadrul aparatului de guvernare al UE.

Sau cel puțin aceasta este narațiunea oficială.

Atacul Ungariei asupra valorilor și normelor fundamentale ale UE nu a făcut decât să întărească poziția regimului Orban pe continent, transformând politica central-europeană într-un veritabil necinstit care se bucură de toate beneficiile aderării la UE – mai ales de paleta financiară – în timp ce are o poziție politică și externă complet paralele cu cea a Uniunii.

Într-adevăr, Ungaria nu s-a mai bucurat, probabil, de atât de mult primat politic, așa cum se bucură astăzi, încă de pe vremea Monarhiei Duale.

De ce? Pentru că guvernele din restul UE – și NATO – i-au permis lui Orban să-și impună voința asupra mecanismelor lor colective, fără consecințe semnificative.

Nicăieri capitularea liderilor europeni în fața acestui lider reacționar nu este mai evidentă decât în ​​politica UE în Balcanii de Vest. Sau, mai exact, ar trebui să spunem, politica Ungariei în Balcanii de Vest, deoarece Budapesta este cea care acum modelează ceea ce odată fusese cunoscut drept „procesul de extindere”.

La doar câteva zile după ce Parlamentul European a votat pentru declanșarea procedurilor articolului 7 împotriva Ungariei, în 2018, fostul prim-ministru al Macedoniei de Nord, Nikola Gruevski, a evadat din Skopie și s-a mutat la Budapesta cu ajutorul oficialilor maghiari. De atunci, regimul lui Orban l-a găzduit pe fugarul condamnat, Gruevski, fără nicio sancțiune sau răspuns de fond din partea UE.

La fel ca Gruevski în perioada în care s-a aflat la putere, Orban se pare că își face propriile reguli – cu excepția faptului că întreaga UE este de acord cu asta.

Cu Serbia vecină și cu președintele său la fel de autocrat, Aleksandar Vucic, Orban a prezentat o viziune întunecată și cinică pentru viitorul Europei Centrale, care contrastează cu pretinsele angajamente ale UE față de societăți libere, deschise și tolerante. Orban și Vucic spun că au sarcina istorică de a „apăra Europa” de „invadazia” migranților și refugiaților.

Asigurând ecou teoriei conspirației de extremă-dreapta, „Marea Înlocuire”, ca o chestiune de politică guvernamentală, construind peste 300 de mile de gard de frontieră, s-ar părea că nic Regulamentul Dublin nu i se aplică Ungariei.

Și apoi există, probabil, cea mai șocantă evoluție de până acum: sponsorizarea transparentă de către Ungaria a regimului secesionist al lui Milorad Dodik și atacurile sale asupra suveranității și integrității teritoriale a Bosniei și Herțegovinei. Aceasta este o țară în care UE nu numai că a petrecut zeci de ani asigurându-se că se va alătura inevitabil blocului, dar în care are o misiune de menținere a păcii (deși cu resurse insuficiente) special pentru a preveni mașinațiuni politice precum impulsul secesionist dat de Dodik.

Dodik a petrecut ani buni îndreptându-se spre o campanie completă de secesiune pentru entitatea Republica Srpska. Dar în ultimele cinci luni, acest proiect a căpătat formă. Iar pe 10 decembrie, partidul său a adoptat o serie de rezoluții în Adunarea Republicii Srpska, care au oficializat procesul.

Amenințările cu sancțiuni împotriva lui Dodik și a cercului său au devenit acum un refren aproape cotidian din partea oficialilor europeni și americani, deși încă e așteptată o reacție reală la amenințările crescânde ale lui Dodik. Dar, de fapt, Orban a exclus deja posibilitatea unor sancțiuni la nivelul UE: el a spus în mod explicit că va opune veto oricărei astfel de inițiative și, în plus, că guvernul său este dispus să ofere autorităților secesioniste ale entității Republica Srpska 100 de milioane de euro. Lăsând de-o parte legalitatea unei astfel de mișcări, implicațiile sunt clare: Budapesta sponsorizează financiar încercarea de destrămare a Bosniei și Herțegovinei.

Orban nu s-a limitat la simple promisiuni. Pe 12 decembrie, site-ul bosniac de investigații, Istraga, a publicat documente scurse care păreau să indice că Oliver Varhelyi, comisarul UE pentru Extindere și propus de Orban pentru această funcție, informa biroul UE din Saraievo cu privire la nivelul remarcabil de coordonare dintre echipa sa și autoritățile secesioniste din Banja Luka.

De fapt, documentele sugerau că Varhelyi și alți oficiali UE cunoșteau activitățile planificate de Dodik, legate de secesiune, cu câteva săptămâni înaintea presei bosniace, publicului sau chiar oficialilor guvernamentali cheie.

În aceeași zi, Orban a oferit un briefing de o oră presei maghiare, în timpul căruia a exprimat, de asemenea, o opinie asupra situației din Bosnia și Herțegovina. „Fac tot posibilul pentru a-i convinge pe marii lideri ai Europei că Balcanii probabil sunt mai departe de ei decât de Ungaria”, a avertizat Orban, „dar modul în care gestionăm securitatea unui stat în care trăiesc două milioane de musulmani este o problemă cheie și pentru securitatea lor”.

Orban punea din nou placa extremei-drepte occidentale (și în special pe a ultra-naționaliștilor sârbi): care consideră comunitățile musulmane indigene din Balcanii de Vest o amenințare inerentă la adresa „creștinătății” europene, în virtutea simplei lor existențe.

Nici Bosnia și Herțegovina, sau mai precis demografia Bosniei și Herțegovinei, nu este un punct de interes recent pentru Orban. În 2018, în birourile sale a fost fotografiată în mod repetat o hartă etnică mare a țării, pusă la vedere, inclusiv în timpul întâlnirilor cu alți lideri de extremă dreapta ai UE.

Orban este, în mod evident, o amenințare pentru Bosnia și Herțegovina. Dar, după cum am explicat anterior, Bosnia și Herțegovina nu prea e privată de adversari. Adevărata întrebare este dacă cetățenii statelor membre UE și NATO doresc ca interesele lor să fie dictate de oameni ca Milorad Dodik, care, din cauza patronajului lui Orban, injectează acum o nouă tulpină letală de xenofobie în fluxul sanguin al democrației europene și atlantice.

Orban a petrecut ani buni minimalizând exprimările sinistre antisemite. Acum, el s-a asociat cu oameni ca Vucic și Dodik, care continuă să nege genocidul bosniac și să stimuleze politica expansionismului sârb, care a precipitat ororile din Bosnia și Herțegovina în urmă cu abia un sfert de secol.

Precum cei doi noi tovarăși ai săi, Orban escaladează situația, iar aliatul său cel mai indispensabil în această aventură este tăcerea și complicitatea altor lideri din UE și NATO. >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s