Belarusul, la un pas de anexare – CEPA

Independența de acțiune pe care dictatorul Belarusului și-a creat-o pe parcursul a trei decenii la putere a dispărut. Țara face acum ceea ce-i ordonă Kremlinul, scrie Olga Lautman într-o analiză CEPA.

<< Exercițiile comune dintre Rusia și Belarus au început cu o săptămână mai devreme, provocând îngrijorări în rândul NATO și SUA, deoarece 30.000 de soldați și convoaie de echipament militar rusești inundă țara aproape de granița cu Ucraina. Acest lucru vine într-un moment de amenințări la adresa regiunii, nemaivăzute de la sfârșitul Războiul Rece, de la masarea de trupe la granițele de est ale Ucrainei și până la duelul declarațiilor cu NATO și avertismente privind faptul că Rusia pregătește operațiuni sub steag fals pentru a justifica o nouă invazie.

Timp de mulți ani, liderul Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a mers pe o linie fină atunci când a avut de-a face cu Rusia. El s-a asigurat întotdeauna că își afirmă independența, păstrând Kremlinul la distanță, chiar și atunci când s-a întâlnit cu Putin în 2019 pentru a discuta detaliile unei foi de parcurs legate de o integrare aprofundată în mai multe zone semnificative ale „Statului Uniunii”, o entitate veche de 23 de ani care a generat mai mult vorbe decât acțiuni. Totul s-a schimbat în 2020, după ce Lukașenko a ales să-și păstreze puterea prin blocarea adversarilor și trucarea alegerilor. Bătălia pentru a rămâne pe fotoliul de președinte a implicat o dependență puternică de Rusia pentru a combate protestatarii – prin încarcerări în masă, tortură și crimă. Împrumuturile din Rusia au venit în cascadă, în ciuda sancțiunilor occidentale.

Asistența de la Kremlin vine însă cu un preț mare, iar în acest caz costul este independența Belarusului. Rusia și-a sporit de atunci amenințările împotriva Ucrainei și Europei, în timp ce Lukașenko a fost (cel puțin public) mai mult decât bucuros să asiste.

În timp ce voci de la Kremlin au insistat că nu sunt interesate de anexarea Belarusului, evenimentele spun o altă poveste. „Nu se vorbește despre unificare”, a spus purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, într-un interviu, adăugând că cea mai profundă integrare posibilă ar fi atât în interesul rușilor, cât și al bielorușilor. Ambasadorul Rusiei la Minsk, Dmitri Mezențev, a declarat pentru RBC TV că Moscova nu intenționează să creeze o armată unificată cu Belarus. Cu toate acestea, liderii țării au vorbit despre un „spațiu comun de apărare” și ritmul tot mai frenetic al activității militare comune pe teritoriul bielorus, care implică adesea „exerciții comune” bruște, arată că aceasta este o disimulare.

Există pericole mai semnificative. Lukașenko a mai spus că ar fi binevenit să găzduiască arme nucleare rusești. SUA au recunoscut recent aceste preocupări și au declarat că acest lucru ar necesita un răspuns.

Capitularea lui Lukașenko în fața lui Putin este acum aproape completă. În decembrie, la șapte ani după ce Rusia a anexat Crimeea ilegal, el a declarat în cele din urmă că Peninsula este teritoriu rusesc, satisfăcând o așteptare cheie a Kremlinului. La scurt timp după aceea, dictatorul în vârstă de 67 de ani a continuat afirmând că Ucraina trebuie „întoarsă în sânul adevăratei credințe” și a continuat cu un semnal prost codificat către poporul bielorus despre ceea ce era în desfășurare.

„Trebuie să vă spun că anul acesta nu va fi ușor. Lumea se va schimba într-un mod serios. Lumea se va schimba în ceea ce privește unirea popoarelor și statelor în uniuni. Nu va fi dificil pentru state ca noi să supraviețuiască singure, ci va fi imposibil”, a spus el. „De aceea am luat o turnură mai dură pentru a ne păstra suveranitatea și independența, astfel încât să putem fi un stat. Dar am fost în contact strâns cu cei mai apropiați prieteni și frați ai noștri.”

Într-un război despre care Kremlinul neagă că vine, Lukașenko și-a ales deja tabăra, afirmând: „Dacă țara noastră se confruntă cu o agresiune, aici vor fi sute de mii de soldați ruși, care vor apăra acest pământ sacru împreună cu sute de mii de bieloruși.” Nu este clar cum va răspunde bielorusul obișnuit la această lume nouă. Oricum părerea lui nu contează.

Noul control al Rusiei, aparent neîngrădit, asupra teritoriului și conducerii Belarusului reprezintă o amenințare gravă pentru Ucraina, precum și pentru statele NATO, inclusiv Polonia și statele baltice, care trebuie acum să țină seama de o prezență a Rusiei extinsă geografic și numeric la granițele lor. Șeful comitetului militar al NATO a declarat pe 7 februarie că alianța a recunoscut riscul și ar putea fi nevoită să-și consolideze prezența în regiune dacă trupele ruse rămân în Belarus.

Riscul nu este doar militar. Vara trecută Lukașenko a pus la cale o operațiune de destabilizare pentru a folosi migranți la granițele Poloniei și Lituaniei, provocând o criză umanitară menită să amenințe și să pedepsească NATO.

Pe măsură ce Putin continuă să-și urmărească visul de-a restabili „măreția” epocii sovietice, fiecare câștig teritorial și de leadership, de la Belarus la Kazahstan, prezintă noi oportunități de extindere a războiului hibrid al Rusiei împotriva Occidentului. >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s