Planul gen. Ben Hodges pentru „șarpele boa”, numit Rusia

„Cei de Kremlin nu sunt o asociație de cercetași. Ei folosesc cibernetica și dezinformarea pentru a distruge vieți, structurile societății și încrederea în sistemele noastre democratice”, a declarat gen. Ben Hodges, fostul comandant al Armatei SUA în Europa, într-un discurs susținut în Camera Reprezentanților.

<< Domnule peședinte Lynch, membru de rang Grothman, distinși membri ai subcomisiei.

Vă mulțumesc pentru privilegiul de a depune mărturie astăzi. Am servit 38 de ani în Armata Statelor Unite, sfârșindu-mi cariera ca general comandant al Armatei SUA în Europa (2014-2017). Acum slujesc la Catedra Pershing în Studii Strategice la Centrul pentru Analiza Politicii Europene (CEPA) din Washington DC. Originar din Florida, locuiesc în prezent în Frankfurt, Germania. Sunt recunoscător pentru oportunitatea de-a depune mărturie cu privire la situația din Ucraina, având la bază experiența mea militară, anii petrecuți în Europa și o vizită recentă la Kiev, ca parte a unei delegații conduse de Consiliul Atlantic, pentru a ne întâlni cu președintele Zelenski și alte persoane, înalți oficiali ai guvernului ucrainean și membri ai Radei.

Forțele ruse sunt ca un șarpe boa în jurul Ucrainei. Dacă Kremlinul poate provoca un colaps al economiei ucrainene și al guvernului ucrainean, nu va trebui să atace sau să-și facă griji cu privire la sancțiuni. Scopul Kremlinului este de a prezenta Ucraina ca un stat eșuat, de a dărâma guvernul, de a forța concesii și de-a se asigura că Ucraina nu va deveni niciodată un membru integrat al Occidentului în Uniunea Europeană sau NATO. Dacă poate face acest lucru prin aplicarea unei presiuni constante asupra granițelor Ucrainei fără a ataca, ceea ce face acum, atunci această abordare va continua la nesfârșit. Putin pare de asemenea intenționat să aplice presiune maximă asupra Occidentului în această criză autoindusă, în speranța că Ucraina sau NATO vor face în cele din urmă concesii. Dar, în timp ce Occidentul încearcă să evite conflictul – și este în mod continuu surprins de faptul că un lider amenință că va iniția un război la scară largă în Europa în secolul XXI -, Rusia se află într-o mentalitate de război.

În același timp, totuși, Statul Major al Rusiei pune în aplicare toate mijloacele necesare pentru a oferi președintelui Putin mai multe opțiuni, inclusiv lansarea unui atac, dacă este necesar. Pe baza desfășurărilor actuale și a limbajului venit de la Kremlin, cred că o nouă ofensivă în următoarele două săptămâni este foarte posibilă, dar nu inevitabilă. Totuși, nu văd nimic care să-mi ofere optimism în acest moment. Nu există semne de detensionare de la Kremlin, doar escaladare. Navele navale rusești continuă să sosească în Marea Neagră și, deși ar fi putut să se oprească în Tartus pentru a semnala dorința de a detensiona, au rămas doar foarte puțin timp acolo în drum spre Strâmtori. Kremlinul a mutat deja peste 100.000 de militari bine echipați la granița cu Ucraina din est și nord, inclusiv în Belarus. Mii de trupe și capacități militare ruse se află în Crimeea și în Donbas de la invazia ilegală și ilegitimă de către Rusia în Ucraina în 2014. Rusia a dezvoltat capabilități avansate de război electronic și alte așa-numite capacități hibride, pentru a crea ambiguitate și timpi de răspuns lenți.

Cred că vom ști mai multe în următoarele zece zile. Într-un fel, se simte ca și cum la un accident feroviar în reluare, chiar sub ochii noștri, și pare că nu-l putem opri. Să fim înțeleși: Putin conduce locomotiva.

De asemenea, cred că trebuie să recunoaștem că Belarus este o parte cheie a întregii crize. Cred că președintele Lukașenko va fi tras pe linie moartă până în vară, Kremlinul îl va trimite la pensie și-l va înlocui cu un om de-al casei. Ceea ce vedem acum este următoarea fază a procesului de alipire oficială, în cele din urmă, a Belarusului în Uniunea cu Rusia. Acest lucru are implicații pe termen lung pentru menținerea lui Putin la putere și amenințarea crescută reprezentată de staționarea permanentă a trupelor ruse în Belarus, lângă coridorul foarte vulnerabil Suwałki.

Cum ar arăta o nouă ofensivă rusă? Cele mai recente rapoarte de informații sugerează că ar putea avea loc înainte sau, mai probabil, la scurt timp după încheierea Jocurilor Olimpice de iarnă de la Beijing, când toate navele rusești aflate în prezent în Marea Baltică vor ajunge în Marea Neagră, și după încheierea exercițiilor militare ruso-bieloruse din Belarus.

Nu cred că este probabil un atac masiv pe toate fronturile sau un singur atac la scară largă către Kiev, deoarece va genera prea multe victime rusești și nu este de fapt necesar pentru atingerea obiectivelor strategice ale Kremlinului. O nouă ofensivă este mai probabil să fie o continuare sau o extindere a conflictului actual, în special de-a lungul coastelor din apropierea Odesei și Mării Azov. Aceasta ar putea include o serie de operațiuni obiective limitate, care să (1) demonstreze că Kremlinul nu este descurajat de NATO, (2) să slăbească și mai mult guvernul Ucrainei, (3) să limiteze victimele rusești, (4) să faciliteze sprijinul și susținerea logistică și (5) să frustreze factorii de decizie occidentali cu acțiuni sub un anumit prag de violență în încercarea de-a evita sancțiunile. Kremlinul ar putea, de asemenea, să întrerupă presiunea, să aștepte și să reia operațiunile – același model pe care l-a folosit din 2008 în Georgia.

Loviturile cibernetice pot fi folosite pentru a perturba comenzile și controlul, pentru a orbi Kievul față de situația reală de pe front și pentru a perturba transportul și apărarea aeriană/anti-rachetă. Eforturile de dezinformare pot fi folosite pentru a panica/confuza publicul, pentru a declanșa o nouă criză a refugiaților și pentru a crea o „provocare” ca pretext pentru atacul rusesc. Rachetele de croazieră ale Flotei ruse de la Marea Neagră și rachetele cu rază lungă de acțiune ale forțelor terestre ar putea viza armamentul anti-navă, locurile de depozitare a muniției, nodurile de comandă și control și nodurile de transport ale Ucrainei, la fel ca în 2014. Anticipez operațiuni amfibie de-a lungul liniilor de coastă ale Ucrainei, Marea Azov și Marea Neagră și probabil operațiuni de sabotaj și tentative de asasinat în interiorul Ucrainei.

În joc nu este doar ordinea păcii europene, ci și interesele de securitate națională ale SUA. Alianța transatlantică rămâne piatra de temelie a stabilității și securității euroatlantice și este cea mai de succes alianță militară din istorie. Acestea vor fi puse în pericol dacă Putin extinde teritoriul Rusiei și sfera de influență după bunu-i plac. Un eșec de descurajare ar deschide și mai larg ușa către „rețeta rusească a războiului” împotriva mai multor țări din Europa prin atacuri cibernetice, campanii de dezinformare, agresiune aeriană și maritimă, asasinate și răpiri țintite pe pământ european. Un nou aflux de refugiați în Europa de Vest ar avea efecte destabilizatoare în toată Europa, ceea ce, din punctul meu de vedere, este unul dintre rezultatele preconizate ale Kremlinului. Iar pe termen lung, chiar dacă Statele Unite consideră din ce în ce mai mult China drept o amenințare imediată, nu pot spera să concureze cu Beijingul dacă instabilitatea în Europa continuă sau dacă aliații încep să-și piardă încrederea în alianța transatlantică.

Cred că Administrația Biden face o treabă bună pe multe fronturi, în special în diplomație și-n privința reunirii aliaților, și susțin fiecare dintre mișcările militare ale Administrației de până acum. Dar avem nevoie de o strategie pentru întreaga regiune a Mării Negre care să abordeze toate elementele puterii SUA și a Alianței (diplomație, informație, economie, precum și cooperare militară/de securitate), inclusiv repararea relației deteriorate cu Turcia. În prezent, nu putem folosi cea mai mare pârghie pe care o avem – controlul suveran al Strâmtorilor de către Turcia, codificat în Convenția de la Montreux din 1936, permite Ankarăi să închidă Bosforul și Dardanelele în fața navelor rusești – pentru că nu avem o relație sănătoasă cu Turcia, aliatul nostru din 1952.

Administrația a trecut, de asemenea, de la descurajarea pasivă (amenințarea cu pedeapsa după faptă, adică descurajarea eșuată) la descurajare activă (voință și capacitate demonstrativă înainte de comiterea faptei) cu desfășurari recente de trupe pe flancul estic. Alți aliați par să fie de acord, așa cum demonstrează alerta sporită a Forței de Răspuns NATO, alte națiuni livrând arme, creșterea Misiunii de Poliție Aeriană și disponibilitatea de a desfășura un nou Grup de Luptă în România. Chiar și guvernul german, care a riscat să-și piardă autoritatea și credibilitatea morală câștigată cu greu prin răspunsul său inițial la situația din Ucraina, a spus că Nord Stream 2 este „pe masă” ca opțiune pentru sancțiuni în cazul în care Rusia atacă.

Pe termen scurt, ar trebui să facem tot posibilul pentru a permite Ucrainei să se apere mai eficient – ceva la scara Blocadei din Berlin, dar cu armele și echipamentele de care are nevoie. Ar trebui să asistăm la pregătirea apărării antiaeriene și antirachetă a Ucrainei (IAMD), la protecția rețelelor cibernetice împotriva atacurilor, la aducerea mai multor radare de contrafoc (pe care le-au folosit eficient în ultimii câțiva ani), plus mai multe arme antitanc, mai multe sisteme de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune (Stinger și Avenger) și capabilități anti-navă. Alianța ar trebui să ia următorii pași necesari pentru a desfășura Forța de Răspuns NATO (NRF) pe flancul estic pentru exerciții, integrarea în planificarea apărării și pentru a reduce timpul necesar operațiunilor în cazul în care conflictul din Ucraina s-a revărsa peste graniță într-un stat NATO.

De asemenea, trebuie să fim pregătiți să escaladăm pe orizontală pentru a-i fura Kremlinului inițiativa, pentru a-l forța să privească în alte direcții, ca noi să ne putem concentra pe deplin asupra Ucrainei. Recomand să fie asigurată Ucrainei capacitatea de-a lovi Podul Strâmtorii Kerci și/sau baza ilegală a Marinei Ruse de la Sevastopol. Ar trebui să fim pregătiți să contestăm operațiunile rusești în apele internaționale ale Mării Negre și-n spațiul aerian internațional deasupra Mării Negre. Ar trebui să încurajăm Turcia să închidă strâmtorile Bosfor și Dardanele pentru navele marinei ruse, în conformitate cu Convenția de la Montreux, ceea ce va necesita un efort diplomatic semnificativ și asigurarea că Turcia nu va rămâne singură atunci când Rusia va ataca în mod inevitabil Ankara. Și ar trebui să facem cunoscut faptul că suntem pregătiți să punem în carantină Baza Navală Rusă de la Tartus, Siria.

Lumea este concentrată asupra a ceea ce s-ar putea întâmpla în următoarele două săptămâni. Dar cred că ar trebui să ne gândim și la „ce se va întâmpla după aceea” – dacă Ucraina este dărâmată sau parțial dărâmată, sau dacă Putin decide să nu atace sau este învins, atunci ce vom face? Suntem pregătiți pentru asta? Cât timp vom ține trupele dislocate înainte? Și poate că este timpul să reconsiderăm staționarea permanentă a trupelor de-a lungul flancului estic. M-am opus acestui lucru în trecut, dar am început să mă răzgândesc.

Din fericire, încă avem bazele noastre în Germania ca fundație solidă în Europa pentru proiectarea puterii, comandă și control. Am fi fost într-o situație foarte dificilă fără accesul și bazele pe care le avem astăzi în Germania.

Susțin pe deplin planul Administrației de a pune în aplicare cele mai puternice sancțiuni posibile împotriva Rusiei în cazul în care Kremlinul lansează o nouă ofensivă. Dar trebuie să luăm măsuri pentru a ne asigura că aceste amenințări cu sancțiuni sunt luate în serios la Kremlin. Prin urmare, recomand să începem cu înghețarea preventivă a activelor unor oligarhi ruși care au investit în Statele Unite în circumstanțe îndoielnice. De asemenea, recomand să luăm în considerare o „taxă de război ucraineană” care ar ajuta colectiv Occidentul să atenueze consecințele sancțiunilor asupra propriilor noastre economii. Nu va fi popular, dar va forța conducerea civilă să explice de ce este important acest efort. De asemenea, ar transmite Kremlinului că suntem serioși în privința sancțiunilor, pe care altfel ar le-ar putea considera o cacealma. De asemenea, ne-ar împiedica să repetăm una dintre greșelile noastre majore în cei 20 de ani în Afganistan, care nu a colectat niciodată o taxă pentru a finanța războiul și asta a însemnat că majoritatea americanilor n-au fost implicați și că a existat puțină presiune asupra Congresului sau Administrației pentru a rezolva problema.

Occidentul ar trebui, de asemenea, să vină cu o „ofertă” pentru Putin, fără a trăda Ucraina, pe aliații noștri sau oricare dintre valorile noastre, dar care ar putea oferi Rusiei posibilitatea de a-și retrage forțele și de-a reduce șansele unui conflict. Ar trebui să dublăm transparența exercițiului și să oferim restabilirea misiunilor militare speciale de observare reciprocă care au existat în timpul Războiului Rece. Ar trebui să folosim transparența maximă permisă de Documentele de la Viena. De fapt, am salutat vizitele inspectorilor din Rusia și Belarus la exercițiile noastre din Europa. Au putut vedea capacitățile noastre și calitatea soldaților noștri, ceea ce, cred, a avut un efect descurajant.

Membrii NATO ar putea, de asemenea, să semneze un acord sau să facă o declarație comună în care statele membre garantează granițele Rusiei recunoscute la nivel internațional. Am făcut deja acest lucru, de fapt, de zeci de ani și, la suprafață, pare aproape ridicol ca Lituania, Letonia, Estonia sau alți aliați să garanteze că nu vor invada vreodată Rusia. Dar poate pentru că pare atât de ridicol, ar avea efect, ar putea ajuta la contracararea narațiunii false despre cum Rusia este amenințată de NATO.

Desigur, Alianța ar trebui să mențină deschise canalele de comunicare și să mențină dialogul cu Kremlinul în orice loc și format posibil. Asta se întâmplă deja. Dar trebuie să avem așteptări realiste și să venim cu o perspectivă clară asupra relației diplomatice cu cei de la Kremlin. Ei nu sunt o asociație de cercetași. Ei folosesc arme chimice, otravă și își omoară opoziția, folosesc cibernetica și dezinformarea pentru a distruge vieți, structurile societății și încrederea în sistemele noastre democratice. Ar trebui să vorbim, dar trebuie să înțelegem cu cine vorbim. >> 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s