Sprijinul militar al Vestului pentru Ucraina: 5 întrebări-cheie

Fiecare dolar acordat guvernului ucrainean este un dolar câștigat pentru apărarea Ucrainei, scrie analistul geopolitic si militar Sim Tack, într-un articol publicat de Clingendael Spectator, revista Clingendael Netherdlands Institute of Inernational Relations.

De la debutul invaziei ruse în Ucraina și, de fapt, încă dinainte de 24 februarie, Ucraina a primit un sprijin militar considerabil din partea Occidentului. Ar putea acest sprijin să oprească sau să respingă invazia rusă? În ce măsură acest sprijin este o formă de implicare directă în conflict a Occidentului? Ar putea duce la un război proxy? În revista Institutului Clingendael de Relații Internaționale, analistul militar și geopolitic Sim Tack oferă răspunsurile celor mai urgente cinci întrebări privind sprijinul militar occidental acordat Ucrainei.

  • 1. Unde, mai exact, ajung banii?

Statele Unite, Marea Britanie, o serie de state europene și chiar Uniunea Europeană au furnizat cantități mari de armament sau ajutor financiar pentru a menține Ucraina în luptă. De asemenea, este foarte probabil ca amploarea acestor angajamente financiare și materiale de sprijinire a Ucrainei să continue să crească în măsura în care războiul se prelungește.

Din cele 18 miliarde de dolari promise până în prezent de SUA, Marea Britanie, UE și de diverse țări prin intermediul Băncii Mondiale, un total de aproximativ 4 miliarde de dolari este rezervat echipamentelor militare.

Este important de menționat că sprijinul economic direct acordat guvernului ucrainean, constând în 2,5 miliarde de dolari sub diferite forme de împrumuturi și garanții și 500 de milioane de dolari sub formă de granturi, va sprijini, de asemenea, capacitatea de luptă a Ucrainei. S-ar putea spune că, fiecare dolar de lichiditate acordat guvernului ucrainean în acest moment, este un dolar câștigat pentru cheltuielile de apărare ale Ucrainei.
Războiul în desfășurare are un efect constrângător asupra economiei ucrainene, comerțul fiind grav perturbat, în timp ce o mare parte din forța de muncă din Ucraina este fie mobilizată ca parte a rezervei militare, fie fugită din țară. Acordarea acestui sprijin de lichiditate garantează că guvernul ucrainean își va menține capacitatea de a cheltui bani pe necesități de bază chiar și atunci când veniturile se opresc, iar acest lucru va include, desigur, cheltuielile militare.

În ceea ce privește cele 4 miliarde de dolari destinate în mod special sprijinului militar, nu este vorba despre bani care să ajungă la guvernul ucrainean, ci reprezintă sprijin material oferit Ucrainei de către Statele Unite, Regatul Unit și diverse state membre ale Uniunii Europene.

Cea mai mare parte, 3,5 miliarde de dolari, a fost rezervată de SUA ca buget pentru a înlocui echipamentele pe care le-a livrat și va continua să le livreze Ucrainei din propriile stocuri: mii de rachete antitanc Javelin și rachete Stinger pe care Statele Unite le-au livrat deja, precum și pachetul de sprijin de 800 de milioane de dolari anunțat de președintele Joe Biden la 16 martie, care include arme antitanc suplimentare, muniții de tip loitering (drone kamikaze), arme de calibru mic și veste antiglonț.

Celălalt contributor principal la această cifră de 4 miliarde de dolari este Uniunea Europeană, care, într-un demers fără precedent, a contribuit cu 500 de milioane de euro la sprijinul militar acordat Ucrainei din bugetul Facilității europene pentru pace. Totuși, acești bani vor fi folosiți în principal pentru a rambursa retroactiv statelor membre ale UE armele, munițiile și alte tipuri de sprijin militar pe care le-au furnizat deja sau au planificat să le furnizeze Ucrainei. S-a vorbit despre un potențial pachet suplimentar de 500 de milioane de euro, dar până în prezent nu pare să fie un plan care să atragă o largă susținere.

În fine, sprijinul militar acordat Ucrainei mai include și o contribuție semnificativă din partea Marii Britanii, care furnizează Ucrainei, încă din ianuarie, arme antitanc ușoare de generație următoare (NLAW). Marea Britanie nu a declarat o valoare monetară pentru sprijinul său, dar costul unitar estimat al celor 3615 rachete NLAW deja livrate ar situa contribuția totală la peste 100 de milioane de dolari. De asemenea, Regatul Unit s-a angajat să livreze suplimentar NLAW-uri și arme antitanc Javelin, precum și arme de apărare aeriană Starstreak, astfel încât această sumă ar putea crește rapid.

  • 2. Poate acest sprijin să oprească sau să respingă invazia rusă?

Efectul exact al sprijinului extern acordat Ucrainei este dificil de determinat dat fiind haosul din teatrul de operații. Alți factori, cum ar fi modernizarea militară a Ucrainei înainte de actualul război sau abordările sale tactice, contribuie la capacitarea acesteia de a respinge ofensiva rusă.

Eficacitatea numeroaselor sisteme de armament livrate până în prezent a fost deja evidentă pe teren și se poate argumenta că, fără acest sprijin, Rusia ar fi putut obține deja câștiguri mai mari în Ucraina.

Unul dintre efectele notabile ale sprijinului militar de până acum a fost capacitatea rachetelor Stinger de a cauza o rată mare de uzură asupra mijloacelor aeriene rusești care operează în Ucraina. La începutul invaziei, s-a crezut că superioritatea numerică copleșitoare a Rusiei în materie aeriană va fi unul dintre principalele sale atuuri în înfrângerea armatei ucrainene. Limitările de partea rusă, cum ar fi lipsa evidentă a munițiilor ghidate cu precizie, sunt cu siguranță un factor care explică de ce nu s-a întâmplat acest lucru.

Cu toate acestea, numărul de avioane de vânătoare și elicoptere doborâte de sisteme portabile de apărare aeriană (MANPADS) semnalează impactul potențial al rachetelor Stinger americane deja livrate, precum și al livrărilor de arme antiaeriene promise: Strela (echivalentul din epoca sovietică al Stinger care urmează să fie livrate din stocurile germane) și Starstreak (un echivalent britanic avansat). Prin negarea capacității Rusiei de a beneficia pe deplin de avantajul său numeric în lupta aeriană, șansele Ucrainei de a construi o apărare eficientă sunt imens îmbunătățite.

Statele Unite și o serie de aliați europeni lucrează, de asemenea, la planuri pentru a furniza Ucrainei sisteme de apărare aeriană mai performante. Accentul în acest efort este pus pe livrarea de sisteme de producție rusă cu care trupele ucrainene sunt deja familiarizate și cu care nu vor trebui să petreacă luni de zile pentru a se familiariza și a se antrena înainte de a avea un impact pe câmpul de luptă. Statele Unite doresc să furnizeze aceste sisteme dintr-un vechi stoc de echipamente rusești capturate, pe care le păstrează în scopuri de antrenament și testare.

Mai multe țări europene care încă mai operează sisteme de apărare antiaeriană S-300 de producție rusească, precum Bulgaria, Grecia sau Slovacia, ar putea, de asemenea, să le furnizeze Ucrainei, primind în schimb sisteme de producție occidentală. Reaprovizionarea stocului ucrainean cu aceste sisteme mai performante, care pot amenința aeronavele rusești la distanțe mult mai mari și la altitudini mai mari, ar contribui semnificativ la limitarea capacității acestora de a opera în spațiul aerian ucrainean.

Livrările de arme antitanc moderne și-au demonstrat, de asemenea, utilitatea pe câmpul de luptă, sistemele Javelin și NLAW fiind creditate cu numeroase pierderi de vehicule blindate de partea rusă. Accesul la volume mari de astfel de arme și, prin urmare, capacitatea de a le distribui în rândul unităților de pe linia frontului din Ucraina, crește considerabil costul avansului trupelor ruse.

Desigur, acestea sunt arme devenite utile odată ce forțele rusești procedează la atacarea directă a apărării ucrainene. Cel mai recent pachet de sprijin anunțat de președintele Biden include o muniție Switchblade (drone kamikaze) ce vor permite forțelor ucrainene a-și spori capacitatea de a lovi forțele rusești la o distanță mai mare de linia frontului.

O astfel de capabilitate, pe care Ucraina o deține în prezent în principal prin intermediul flotei sale limitate de drone de atac, poate spori capacitatea Ucrainei de a slăbi forțele rusești înainte de a fi nevoită să le înfrunte în confruntări directe. Rămâne de văzut ce impact va avea numărul limitat de sisteme Switchblade în ansamblul războiului, dar cu runde suplimentare de sprijin, acesta ar putea fi suplimentat.

O altă formă importantă de sprijin militar – deși nu la fel de impresionantă ca sistemele antiaeriene și antitanc costisitoare – este livrarea de arme de calibru mic, muniție, alimente și combustibil. Armele de calibru mic livrate de țări precum Belgia au fost deja văzute în mâinile unităților de voluntari pe care Ucraina le intensifică rapid pentru a-și mări numărul de oameni de pe front și sunt esențiale pentru a permite Ucrainei să își continue mobilizarea.

Consumabile, precum muniția, alimentele și combustibilul, sunt poate chiar mai importante pentru a susține activitățile de luptă ale forțelor armate ucrainene. Chiar și cu cele mai avansate sisteme de armament din lume, o armată care rămâne fără alimente, combustibil și muniție este incapabilă să continue lupta. Lipsa acestor provizii specifice a fost invocată drept una dintre principalele cauze pentru performanța militară slabă a Rusiei în primele săptămâni ale invaziei sale, iar garantarea disponibilității acestor provizii pentru Ucraina va fi foarte importantă.

  • 3. Ce are mai mult impact – sprijinul financiar sau cel material?

Răspunsul la această întrebare depinde în mare măsură de durata preconizată a actualului război. Pe termen scurt, în mod clar, sprijinul material direct sub formă de sisteme de armament are un efect imediat pe câmpul de luptă și continuă să perturbe capacitatea Rusiei de a-și reveni după performanțele sale inițiale slabe. Atunci când rezervele acestui sprijin material se vor epuiza, Rusia ar putea beneficia de un ajutor care i-ar putea permite să-și revină.

În cazul în care războiul ar urma să dureze mai multe luni sau chiar ani, capacitatea Ucrainei de a angaja cheltuieli pentru susținerea unei economii de război și de a oferi sprijin celor afectați de război va deveni un factor determinant al rezistenței sale. Practic, atât sprijinul financiar pentru a garanta lichiditatea bugetului ucrainean, cât și sprijinul material care să preseze direct forțele rusești pe câmpul de luptă sunt necesare pentru a ajuta la prevenirea unui colaps al eforturilor defensive ale Ucrainei.

Chiar și dincolo de obiectivele militare, pentru ca Ucraina să aibă cea mai bună poziție posibilă în negocierile cu Rusia, va trebui să demonstreze capacitatea de a-și susține apărarea. Dacă rușii vor repera indicii de reducere a amenințării din partea sistemelor de armament moderne pe câmpul de luptă sau de iminență a unui colaps economic, acest lucru îi va convinge să nu mai accepte compromisuri și să nu se mai retragă din Ucraina.

  • 4. În ce măsură asistența militară occidental conduce la un război proxy?

Definiția războiului proxy (purtat de două forţe prin intermediari, pe teritoriul unei alte ţări) aplicată acestui context special poate fi intens dezbătută. În ceea ce privește partea rusă, situația este destul de clară, Rusia executând un război la alegere în Ucraina, ale cărui costuri imense le suportă.

În ceea ce privește partea ucraineană, s-ar putea argumenta că, de fapt, nu este vorba de un război între Rusia și Ucraina, ci între Rusia și NATO, Ucraina acționând ca un proxy (intermediar) al NATO. Acordarea de sprijin direct sub formă de fluxuri de numerar și livrări de armament îndeplinește cu siguranță câteva dintre caracteristicile specifice unui conflict proxy.

În acest sens, adevărata problemă este legată de implicațiile unui astfel de război, mai degrabă decât de definirea în sine. Motivul pentru care războaiele proxy sunt considerate factor destabilizator al relațiilor internaționale este legat de manifestarea lor într-un context de conflicte multiple sau extinse între actorii cheie care rămân neatinși de acestea. Este situația specifică Războiului Rece, când Statele Unite și Uniunea Sovietică au început să finanțeze înarmarea guvernelor și grupărilor rebele din întreaga lume, dinamică dăunătoare ce a dus o deteriorare a securității în America Latină, Africa, Orientul Mijlociu și Asia.

Situația este diferită în războiul actual, dat fiind faptul că sprijinul acordat Ucrainei nu poate fi considerat act destabilizator, întrucât Rusia a cauzat o invazie neprovocată a teritoriului ucrainean; de aceea, asistența militară occidentală acordată Ucrainei nu ar trebui să fie considerată similară altor războaie proxy din istorie.

  • 5. Va considera Putin acest sprijin militar occidental o formă de implicare directă?

Sprijinul acordat Ucrainei, și în special asistența materială directă acordată armatei ucrainene, riscă în mod cert să fie perceput ca o formă de implicare directă în conflictul din Ucraina. Un astfel de raționament, conform căruia livrările de arme ar echivala cu implicarea militară directă, ar eroda, din punct de vedere semantic, ceea ce înseamnă a fi parte a unui conflict și ramificațiile pe care acest statut le-ar avea la nivelul comunității internaționale.

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a făcut aluzie în repetate rânduri la o atare interpretare pragmatică a implicării directe și chiar a amenințat că livrările de arme sau de provizii militare vor fi considerate ținte legitime ale armatei ruse. Cu toate acestea, adevărata întrebare este dacă o asemenea percepție asupra implicării directe ar putea duce până la punctul în care Rusia să o considere un motiv justificat pentru un atac direct împotriva NATO folosind mijloace convenționale sau nucleare.

Important de luat în considerare mai este faptul că Occidentul duce și un război economic direct împotriva Rusiei, în sprijinul Ucrainei. Numeroasele sancțiuni, în esență o decuplare economică și socială amplă între Rusia și Occident, sunt dificil a nu fi interpretate ca o acțiune directă. Natura acestui război economic ridică, de asemenea, unele întrebări cu privire la cât de mult este relaționat cu posibile evoluții pe câmpul de luptă sau dacă acest război economic a fost decis ca o amenințare mai amplă la adresa Rusiei, care va persista dincolo de luptele active din Ucraina.

Acțiunile Rusiei ca reacție la aceste amenințări economice ar putea duce la o escaladare. Având în vedere impasul militar în care Rusia se găsește în Ucraina, este puțin probabil ca Rusia să încerce extinderea conflictului convențional la state NATO. Faptul că abia are capacitatea de a cuceri porțiuni din Ucraina, deși a angajat o parte semnificativă a forței sale efective de luptă terestre, face să devină clar că o escaladare convențională pentru a atrage NATO în conflict nu s-ar putea termina decât prost pentru Rusia.

Și, desigur, mai rămâne chestiunea arsenalelor nucleare: Putin a folosit deseori armele nucleare ale Rusiei ca pe o amenințare, și chiar recent, în timpul conflictului în curs, când a ordonat forțelor de rachete strategice să fie în stare de alertă maximă. S-ar putea argumenta că, în mod logic, consecințele globale ale unui război nuclear ar descuraja conducerea rusă să meargă într-atât de departe.

Cu toate acestea, valoarea rațiunii în formularea strategiei rusești poate fi pusă sub semnul întrebării, ținând cont de acțiunile sale recente, în ciuda unor indicii clare că invadarea Ucrainei ar putea deveni o sarcină insurmontabilă pentru Rusia. Acțiunile unui actor imprevizibil devin dificil de anticipat, ceea ce face să crească riscul general asociat oricăror forme de sprijin pe care Occidentul le acordă Ucrainei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s