Rusia ciungă. Cum taie toporul sancțiunilor – Laurențiu Mihu

Ministru de Interne țarist în perioada 1905-1906, Piotr Durnovo a redactat un memorandum adresat Țarului Nicolae II (am găsit trimiterea și pasajul în: David Potter, Disruption. Why things change, p. 240-241, Oxford University Press, 2021).

În acel document, autorul punea diagnosticul de mai jos:

  • „Cantitatea artileriei noastre grele… este de departe prea inadecvată și există puține mitraliere. Organizarea sistemelor noastre defensive abia a început… Rețeaua căilor ferate strategice este inadecvată. Căile ferate au, probabil, suficient material rulant pentru un trafic normal, dar nu se potrivește sarcinilor colosale care cad asupra lor în cazul unui război european. În fine, nu ar trebui uitat că un război iminent va fi dus cu națiunile cele mai civilizate și cele mai avansate tehnologic. Fiecare dintre războaiele anterioare au fost urmate de ceva nou pe tărâmul tehnicii militare, dar înapoierea tehnologică a industriei noastre nu crează condiții favorabile adoptării de către noi a noilor invenții”.

… și făcea predicția următoare:

  • „Necazurile vor începe cu acuzația la adresa guvernului de a fi responsabil pentru toate dezastrele. În instituțiile legislative se va duce o campanie viguroasă împotriva guvernului, urmată de agitație revoluționară în toată țara, cu lozinci socialiste capabile să trezească și să ralieze masele, mai întâi pe împărțirea pământurilor, apoi pe cea a întregii bogății și a întregii proprietăți. Armata, învinsă, pierzându-și cei mai buni oameni și purtată de valul setei țărănești de pământ, va fi prea demoralizată pentru a mai apăra legea și ordinea. Instituțiile legislative și opoziția partinică intelectuală, lipsite de autoritate în ochii poporului, vor fi neputincioase în a stăvili curentul popular stârnit de ele însele, iar Rusia va fi aruncată într-o anarhie fără speranță, al cărei rezultat nu poate fi prevăzut”.

Nu după multă vreme, a început Primul Război Mondial, în care armata țaristă s-a confruntat cu precizie milimetrică cu cele mai grave lipsuri, toate anticipate de Piotr Durnovo. Iar în etapa următoare, țara a plonjat în ceea ce este atât de bine cunoscut azi: anarhie, război civil, căderea regimului țarist, instalarea celui comunist.

Cât de profetice sunt azi, din nou, cuvintele fostului ministru al lui Nicolae II, azi, când la timonă nu mai e țarul inept, ci un dictator cu aere de „luminat”! E irelevant dacă în cercurile puterii putiniste a existat, un secol și ceva mai târziu, vreun avertizor de calibrul lui Durnovo și cu ascuțimea diagnosticului și anticipației lui. Până la urmă, degeaba fusese unul pe vremea ultimului țar, dacă opera i-a fost atât de „fructuos” ignorată la cel mai înalt nivel.

E limpede însă că războiul din Ucraina este, pentru Forțele Armate ale Rusiei de azi, hârtia de turnesol a sărăciei, dezorganizării și nepăsării, care fusese Primul Război Mondial pentru forțele armate țariste ale lui Nicolae II. Apoi, e la fel de limpede și azi, cum fusese și acum mai bine de un secol, că războiul la care s-a înhămat Putin ca și cum ar fi aruncat sub ghilotină nu o țară, ci un gât golaș de pui, e „dus cu națiunile cele mai civilizate și cele mai avansate tehnologic”.

Iar națiunile avansate de azi, pe care Putin le demoniza de ani buni de pe binecunoscutele poziții „ortodoxist-tradiționale”, sunt cele care fac ferfeniță armata rusă pe frontul ucrainean și economia rusă pe fronturile intern și extern. Armamentul, informația și sancțiunile zdrobesc, calm și temeinic, fiecare fibră a aspirațiilor fără noimă și neputinței cancerigene rusești.

Cum însă de pe frontul militar răzbat mai ușor și în cantitate nobilă informații despre dezastrul pe care îl cunoaște armata Moscovei, grație surselor multiple pe care Kremlinul nu le poate controla, voi lăsa în cele ce urmează o trecere în revistă a impactului de pe celălalt front-cheie, altfel la fel de bine cunoscut precum cel militar, dar parcă ceva mai greu de palpat de către publicul larg – frontul sancțiunilor economice și financiare occidentale, în speță impactul lor la firul ierbii, în zonele profunde ale economiei rusești.

Mai pot ecrana acest impact numai dezinteresul ori căderea sub hipnoza propagandei ruse, care bate monedă pe ce altceva decât faptul că Occidentul e cel care iese cu fața învinețită din boxul sancțiunilor. E o strategie ieftină, a șobolanului înghesuit în colț care-și arată colții, dar nu are spații de manevră și mai este și înconjurat. Îi place lui Putin pilda șobolanului, dar nu-l avantajează.

Însă orice ar susura propaganda rusă – pe rețele sociale, în ziare și la TV – nu doar că impactul sancțiunilor e apasător pentru Moscova, dar el este și amplificat natural de configurația și structura primitive ale economiei ruse: export de hidrocarburi și export de tehnică militară. Restul sferelor, în ecuația mare a PIB-ului Rusiei lui Putin, este, din nefericire pentru ruși și pentru regimul însuși, pur și simplu periferic.

Așadar, trecerea-fulger în revistă:

  1. Kommersant scria, marți, despre apusul fie și a corecțiilor pozitive în dinamica PIB-ului rusesc, cu accent pe caruselul prăbușirii importurilor și căderii consumului. Economia se resimte din plin, rușii de rând economisesc în primul rând la bunurile de folosință îndelungată și de lux, dar și la mâncare. Interesant, un indicator legat de încrederea oamenilor în mersul economiei relevă încredere mult mai mare la rușii care se informează de la TV, deci unde avem există un monopol incontestabil al propagandei de stat, și mult mai mică la rușii care se informează de pe YouTube, unde cât de cât mai poate fi ocolită poluarea discursului oficial. AICI
  2. De la izbucnirea ostilităților din Ucraina și a crizei geopolitice și economice aferente, 59% dintre consumatorii ruși și-au redus achizițiile de produse și bunuri de larg consum importate, inclusiv din cauza lipsei lor de pe rafturi, scrie Kommersant, care citează un studiu al hipermarketului online Vprok.ru Perekrestok (parte a Grupului X5) și al centrului de cercetare ResearchMe. Potrivit sondajului, peste 40% dintre rușii nu pot găsi o alternativă echivalentă la produsele importate, pentru toate categoriile, iar 15% dintre consumatori nu sunt pregătiți să renunțe la produsele străine. AICI
  3. Patru economiști ruși, considerați a fi de încredere de către Meduza, vorbeau zilele astea de o economie rusă care e fiartă ca o broască, la foc mic și flacăra sancțiunilor occidentale. Mai vorbeau și despre faptul că, deși unii economiști se așteptaseră să fie răpusă ca de o mușcături năucitoare de cobra, în realitate economia Rusiei a căzut în „îmbrățișarea” unui boa constrictor, dar finalul va fi același. Experții sunt de părere că în acest ritm economia din Rusia devine de la zi la zi mai incapabilă să susțină un război la scara inițială și, în esență, la cea intenționată de Moscova. Alții recunosc eforturile statului rus de a surmonta handicapul embargoului la export prin reorientarea către destinații precum India și China, mai ales pentru hidrocarburi. Da, pe termen scurt, Rusia profită de pe urma prețurilor mari la petrol și gaze, dar pe termen mediu și lung pierde la volumele exportate, căci nici India, nici China nu pot absorbi tot ce absorbise UE, apoi oricum absorb totul la prețuri cu discount, căci sancțiunile Vestului le-au conferit Indiei și Chinei poziții de forță în negocierile comerciale cu Rusia. AICI 
  4. Apoi sunt și alte probleme – de pildă pe partea de importuri. Sancțiunile împiedică accesul companiilor rusești la piese de schimb și componente pentru fabricare. Zona aeronautica suferă, la fel și cea auto, unde prăbușirea industriei de mașini e undeva la 90%. Rușii au ajuns pana acolo încât au dat verde la comercializarea de automobile fără airbag, de pildă, sau frânare cu ABS. După cum arăta un editorial Le Monde de zilele trecute, Rusia a devenit un prăpădit de sat Potemkin, în spatele fațadei sale fisurile alunecând până la bazele economiei ruse. AICI 
  5. Avioanele încă zboară, dar asta pentru ca statul rus trecut la un soi de rapt, prin naționalizare forțată, căci multe aeronave ale companiilor rusești sunt luate în leasing de la companii occidentale, deci nu sunt proprietatea lor. Apoi, unele dintre aparate încep sa fie dezmembrate pentru a asigura mentenanța și repararea celor menținute în activitate. AICI 
  6. Se instalează o criză a containerelor pentru transportul naval, semnele au apărut încă din primăvară. AICI
  7. Există o criză în plină accentuare, începând cu iunie, de rulmenți pentru vagoanele de marfă, ajungându-se la aproape 10.000 care vor fi trase pe dreapta în debutul toamnei. Or, cu aceste vagoane se transportă cărbunele și armamentul necesar războiului. AICI 
  8. Apar rapoarte că Moscova caută să cumpere armament din Iran și Coreea de Nord, semn al incapacității crescânde a complexului militar-industrial de a fabrica în ritm susținut și suficient cele necesare frontului. AICI și AICI  
  9. Crește dependența Rusiei de China pe multiple paliere, inclusiv pe sectorul camioanelor. Mărcile chinezești încep sa muște serios din cota de piață a celor occidentale (dispărute conform sancțiunilor), dar și rusești (cu fabrici tot mai impotente economic și tehnic). AICI 
  10. Au crescut timpii de așteptare pentru banala reparare a banalului telefon mobil, căci nu mai există granații, nu mai există piese. AICI și AICI  
  11. Cei mai mari furnizori europeni de echipamente pentru rețelele de comunicații mobile din Rusia fuseseră în mod tradițional compania suedeză Ericsson, a cărei cotă de piață, potrivit surselor Kommersant, a ajuns la 20%, și compania finlandeză Nokia cu 30-40% cotă de piață. Dar în ultimii ani, prezența ambelor companii a scăzut, sub presiunea Huawei din China. După începerea operațiunii militare din Ucraina, Ericsson și Nokia și-au suspendat activitatea în Rusia, iar Intel, Dell, AMD, IBM, HP și Juniper au oprit de asemenea livrările și încheierea de noi contracte. Potrivit Asociației Dezvoltatorilor și Producătorilor de Electronice, vânzările anuale de echipamente de telecomunicații pe piața rusă (inclusiv cele importate) depășesc 4 miliarde de dolari, în timp ce piața internă nu depășește 780 de milioane de dolari. AICI
  12. Și tot pe piața telefoanelor, tabletelor, laptopurilor, invazia chineză de pe piața rusă e… cât China. AICI 
  13. Nvidia a încetat să reînnoiască și să vândă licențe pentru software-ul său de jocuri în cloud companiilor ruse. Licențele permiteau optimizarea funcționării echipamentelor și conectarea mai multor jucători în același timp. În urma deciziei Nvidia, prețurile pentru serviciile de jocuri în cloud au început deja să crească, notează Kommersant. Problemele pot începe și în activitatea supercomputerelor Sberbank, Yandex și MTS, care se bazează pe soluții de la Nvidia, avertizează experții ruși. AICI
  14. Rusia riscă să-și vadă producția de carne micșorându-se. Continua creștere a prețurilor la medicamentele de uz veterinar importate din străinătate amenință să reducă producția de carne în Federația Rusă, forțând Ministerul Agriculturii să caute soluții, scrie Kommersant. Potrivit informațiilor publicației, ministerul intenționează să aloce împrumuturi preferențiale agrobusiness-ului pentru achiziționarea de produse farmaceutice veterinare, cu condiția ca medicamentele să fie în proporție de 50% rusești. Asociațiile din industrie susțin că măsura nu poate duce decât la o nouă creștere a prețurilor la medicamente și vaccinuri. AICI
  15. Companiile chineze de logistică au dublat prețurile la transportul containerelor, de la începutul primăverii. Astfel, dacă în februarie livrarea, pe mare, a unui container din China costa 6.000 de dolari, ei bine, în vară costa deja 11.500 de dolari. O situație similară se privește livrările din Turcia, spun producătorii de electrocasnice și electronice, citați de Kommersant. AICI 
  16. Problemele cu exportul de potasiu au constituit principalul motiv pentru reducerea exportului de îngrășăminte minerale, în prima jumătate a anului. Potrivit Ministerului Industriei și Comerțului, în perioada respectivă exporturile au scăzut cu 7,2%, dar interlocutorii Kommersant consideră că o recuperare cu greu ar fi posibilă în a doua jumătate a anului. Motivul? Dată fiind incapacitatea de a folosi porturile baltice, construirea de noi lanțuri de aprovizionare va dura. AICI 
  17. Nori negri planează și peste marile proiecte de gaz lichefiat ale Rusiei. Sancțiunile au doborât-o la nivelul Iranului, deoarece echipamentele cheie pentru lichefierea cu tonaj mare sunt produse numai în țări „neprietenoase”. Ca atare, implementarea proiectelor Arctic LNG-2 și Baltic LNG, deja în construcție de către NOVATEK și Gazprom, este discutabilă. Dependența critică a Rusiei de aprovizionarea cu echipamente LNG occidentale a fost evidentă încă din 2014. De atunci, s-au făcut încercări de stabilire a substituirii importurilor, dar cu un succes limitat. Până acum, singurul exemplu de linie LNG în întregime pe echipamente rusești a fost a patra linie Yamal LNG a NOVATEK, cu 0,9 milioane de tone pe an. Dar în timpul construcției sale, au apărut o mulțime de dificultăți și, după cum notează interlocutorii Kommersant, încă funcționează intermitent. În plus, această linie are o capacitate de câteva ori mai mică decât cea utilizată de obicei la fabricile mari (5–7,5 milioane de tone). Conform strategiei energetice până în 2035, până în acel moment Federația Rusă trebuia să producă 140 de milioane de tone de LNG pe an (acum produce aproximativ 28 de milioane de tone), iar cota Rusiei pe piața globală de LNG ar fi trebuit să ajungă la 20%. Având în vedere sancțiunile, acest obiectiv este puțin probabil să fie atins. AICI și AICI
  18. Compania de stat Rosseti nu reușește să respecte termenul limită pentru construcția infrastructurii rețelei electrice de extinderea Poligonului Estic. Este vorba despre trei linii de transport a energiei electrice și substații ale clusterului Baikal, care nu vor fi construite la termen, deoarece firme din țări „neprietenoase” au refuzat să furnizeze echipamentele necesare, notează Kommersant. Potrivit sursei citate, punerea în funcțiune va fi amânată cu nouă luni, lucru convenit și cu președintele rus, Vladimir Putin. În acest context, arată sursele Kommersant din cadrul Căilor Ferate Ruse, volumul de trafic de-a lungul Poligonului estic va fi limitat la nivelul actual. Dacă alimentarea cu energie electrică nu va fi pusă în funcțiune până la sfârșitul celui de-al treilea trimestru al anului 2023, ar putea apărea un deficit vizibil de capacitate. AICI
  19. Uzinele metalurgice ar putea reduce producția de oțel cu 15% până la sfârșitul anului, iar cea mai mare scădere va avea loc în a doua jumătate a anului, notează Kommersant. Potrivit sursei citate, profilele laminate plate vor avea de suferit cel mai mult, iar plăcile cel mai puțin. Prognozele negative pentru producție reprezintă argumentul metalurgiștilor în direcția desființării sau ajustării accizei la oțelul lichid, menită să ia din profiturile în exces ale metalurgiștilor, care acum este exclusă. AICI
  20. Metalurgiștii ruși sunt dependenți în mod critic de echipamente cheie străine (chiar și role pentru laminoare), iar din cauza sancțiunilor occidentale vor fi forțați să caute soluții pentru a le achiziționa cumva sau să treacă la produse similare de calitate inferioară, notează Kommersant. Sursa citată mai arată și că procesul de substituire a importurilor poate dura cel puțin zece ani, lucru ce reiese din proiectul de strategie de dezvoltare a industriei, elaborat de Ministerul Industriei și Comerțului cu orizont 2030. Până acum, companiile metalurgice au avut relativ succes în găsirea de înlocuitori pentru materii prime și componente, dar accesul la echipamente mari rămâne unul limitat, ceea ce amenință să ducă la abandonarea proiectelor de dezvoltare. Analiștii consideră că această problemă nu va fi rezolvată rapid. AICI
  21. Totodată, Sancțiunile fără precedent, pe fundalul războiului din Ucraina, forțează conducerea rusă să caute parteneri alternativi și să consolideze relațiile cu țări care până de curând se aflau la periferia atenției Kremlinului. În ultimele luni, cel mai adesea s-a vorbit despre noi proiecte și planuri comune ale Moscovei cu reprezentanți ai regiunii Orientului Mijlociu. Dar, după cum nota recent Novaia Gazeta.Europa, care intră în detaliile acestui tur de forță al Rusiei, impus de noua realitate, kazaciocul va dura până la prima trădare. AICI 
  22. Și nu trebuie omis un lucru tot mai dureros la firul ierbii: exodul mărcilor străine și „adicția” consumatorilor ruși transformă Rusia în raiul escrocilor. AICI
  23. În orice caz, spectrul sărăciei lucii e incurabil. În zeci de regiuni ale Rusiei, începerea școlii înghite venitul mediu al unei familii. S-a ajuns atât de departe, încât unii ruși sunt ademeniți la război de către autorități cu promisiunea de grotă că, înrolându-se, vor avea bani de rechizite pentru copii. AICI 
  24. Și încheiem cu o trimitere spre o solidă analiză. Armata rusă – a doua cea mai puternică armată din lume, potrivit Global Firepower – s-a confruntat cu o lipsă de arme moderne la scurt timp după invazia Ucrainei, notează Novaia Gazeta.Europa. Potrivit sursei citate, a fost nevoie ca Moscova să arunce în război echipamentul sovietic învechit, ceea ce este periculos atât pentru civili, cât și pentru soldații înșiși. Novaia Gazeta.Europa a studiat ce arme erau în inventarul armatei ruse înainte de invazie și a analizat, de asemenea, peste 4.000 de unități de echipamente rusești distruse. În felul acesta, a aflat de ce, în loc de „arme de generația a cincea”, armata rusă luptă cu tancurile din 1960 și lovește centrele comerciale cu rachete anti-navă. „Nimeni nu știe ce se va întâmpla mai întâi: dacă se va epuiza muniția sau dacă se vor uza țevile de lansare, dar mai devreme sau mai târziu armata se va confrunta cu aceste probleme”, comentează Kirill Mihailov, de la CIT. „Rusia nu este capabilă să recupereze pierderile. În 2021, fabricile au livrat 300 de tancuri, în timp ce Oryx a numărat deja 964 de tancuri distruse în cele șase luni de război. Se dovedește că într-un an Rusia produce spre de patru ori mai puține tancuri decât a folosit în șase luni. Potrivit experților intervievați, sancțiunile impuse de țările „neprietenoase” fac imposibilă refacerea complexului militar-industrial rus, care depinde în mare măsură de componentele importate. „Nu avem un singur tip de armă care să fie 100% fabricată în Rusia. Chiar și motoarele de tanc sunt produse la uzina, care, în timpul modernizării din 2011, a fost echipată cu echipamente străine. Încă doi ani și nu va putea produce motoare – nu există componente importate. Nu există nici o altă fabrică”, explică Luzin. „Până în 2030, nu va mai rămâne nimic din complexul militar-industrial – doar întreprinderi individuale care vor continua să nituiască ceea ce mai pot nitui”. AICI
  25. BONUS. Soldatul rus a intrat sărac în război și va sărăci mai mult. Iar ca să compenseze, face ceea ce cu greu ne-ar putea trece prin cap că se poate face: trafic de arme, pentru un ban în plus, și de cadavre, pentru… prime de succes. AICI 

ATENȚIE! Nu se mai poate vorbi, în contextul războiului din Ucraina, de sancțiuni occidentale în regim „obișnuit”, ci de un razboi economic fără precedent, cu impact complex și, foarte probabil, cu remanență după încheierea propriu-zisă a ostilităților militare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s