George Friedman | Cea mai gravă greșeală făcută de Putin

<< În ultimele săptămâni, președintele rus, Vladimir Putin, a declarat că Statele Unite încearcă să impună o nouă ordine mondială, una menită să controleze Rusia, China și Europa, precum și puterile mai mici ale lumii. Este tentant să expediezi asta ca pe supărarea unui lider angajat în război, dar există mai mult decât atât. Ignorați faptul că pentru Washington căutarea unei lumi unipolare presupune un nivel de planificare care contravine realității americane. Lucrul cu care Putin încearcă să se împace este acela că, în planificarea războiului din Ucraina, Moscova a înțeles complet greșit natura lumii >>, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.

<< Mai exact, Rusia a înțeles greșit subtilitatea americană. Statele Unite nu au angajat forțe militare majore pentru a bloca înaintarea Rusiei și nici nu au cedat vreo parte a Ucrainei. Statele Unite au înțeles amenințarea pe care o reprezintă Rusia la granița cu NATO – adică un nou Război Rece – și au înțeles Ucraina mai bine decât a înțeles-o Rusia. Așa că a trimis cantități masive de arme în Ucraina, a căror putere și sofisticare nu au putut fi egalate. Indirect, a lovit și a tot lovit.

Nici Moscova nu a reușit să înțeleagă relația Americii cu Europa. În repetate rânduri, europenii deplânseseră faptul că Washingtonul și-a abandonat angajamentele europene. Faptul că nu fusese niciodată așa, nu a împiedicat grupurile de reflecție americane să valideze ideea și nici nu a descurajat Rusia să creadă asta. În vremuri de pace, SUA puteau merge înainte cu relația anterioară cu Europa, certându-se cu privire la regulile comerciale și dependența energetică de Rusia. Dar când a izbucnit războiul, relația s-a transformat rapid. Germania, de exemplu, nu prețuia combustibilul rusesc atât de mult cât prețuia garanțiile de securitate americane. Europenii știau că Rusia îi poate răni și nu aveau cu adevărat încredere în ruși, dar atunci când a fost cazul au știut că interesele americane se aflau în Europa. Putin, cred, a fost uluit când a aflat că germanii sunt alături de americani. Îi lipsea o înțelegere sofisticată a faptului că există diferite tipuri de putere și că puterea proiectată de Rusia era prea contondentă pentru a funcționa. Putin nu putea înțelege puterea de a părea nesigur.

Totuși, cea mai gravă greșeală făcută de Putin se referă la relația SUA cu China, o țară aflată în criză economică profundă. Moscova nu putea nici să rănească și nici să ajute China. Statele Unite ale Americii le vpot face pe amândouă – să ajute prin creșterea investițiilor și cumpărând mai multe bunuri și să rănească prin blocarea vânzării, de exemplu, a anumitor microcipuri. China credea că nu are nevoie de Statele Unite pentru a-și reveni și s-a convins că Washingtonul ar putea fi intimidat de puterea navală și aferentă. În schimb, Beijingul a descoperit că amenințările sale din jurul Taiwanului și din alte zone au generat pur și simplu mai multe nave și arme care să fie desfășurate împotriva sa. Utilitatea unei alianțe cu Rusia a fost spulberată de conștientizarea faptului că SUA ar putea răspunde militar în Ucraina și, simultan, în Marea Chinei de Sud.

Toate acestea ar fi trebuit să fie evidente și cred că China a fost mai conștientă de capabilitățile SUA decât Rusia. Președintele chinez Xi Jinping a știut când să se oprească. Putin a continuat. Acest lucru a părut să fie validat, în weekend, de un purtător de cuvânt al celui de-al XX-lea Congres Național al Partidului Comunist din China, ale cărui declarații au fost parafrazate de ziarul chinez Global Times după cum urmează:

„Dacă unul dintre cele mai importante evenimente din relațiile internaționale din ultimii 50 de ani este restaurarea și dezvoltarea relațiilor China-SUA, de care au beneficiat atât cele două țări, cât și lumea, atunci cel mai important lucru în relațiile internaționale pentru următorii 50 de ani este că China și SUA trebuie să găsească drumul potrivit pentru a se înțelege între ele. Cheia pentru ca China și SUA să găsească drumul potrivit, rezidă în respectul reciproc, coexistența pașnică și cooperarea win-win, propuse de secretarul general Xi Jinping. Interesele comune dintre China și SUA depășesc cu mult diferențele și o relație China-SUA solidă și stabilă servește intereselor comune ale celor două popoare”.

Suntem obișnuiți ca China să arunce amenințări asupra Statelor Unite. Acum, caută modalități de a se adapta la SUA. A luat notă de performanța americană în Ucraina, atât subtilă, cât și brutală, și a decis că o alianță cu SUA, oricât de vag definită sau de temporară, este mult mai atractivă.

Nu este de mirare, așadar, că Putin vede SUA ca o forță care încearcă să creeze o lume unipolară, pentru că, în unele moduri notabile, este o lume unipolară. SUA sunt cea mai mare economie din lume, în ciuda problemelor actuale. De asemenea, au o armată sofisticată, capabilă să aducă o forță copleșitoare, să antreneze o armată în război cu noi arme și să folosească forța subtilă pentru a modela lumea. Puterea americană nu este absolută și poate fi depășită. Dar este suficient de mobilă pentru a acţiona secvenţial atunci când acţiunea simultană este imposibilă. Mai simplu spus, Statele Unite sunt cea mai puternică forță economică și militară din lume – atunci când aleg să acționeze. Inacțiunea poate fi confundată de către oameni ca Putin drept o slăbiciune. SUA au învățat că, cu puterea lor inerentă, au timp să reacționeze.

Publicul american vede adesea Statele Unite ca fiind slabe și prost gestionate. Există tendința de a-i eticheta pe Joe Biden, Donald Trump, Barack Obama, Bill Clinton și George W. Bush drept criminali sau proști sau ambele. Aceleași acuzații au fost aplicate împotriva lui Andrew Jackson, Abraham Lincoln și Franklin Roosevelt. Disprețul față de comandanții șefi este o condiție prealabilă, pentru a preveni tirania, chiar dacă are dezavantajele ei. Mișcarea America First, care se opunea participării SUA la al Doilea Război Mondial, a interferat cu capacitatea lui Roosevelt de a lua decizii. A avut un impact direct asupra Pearl Harbor și a provocat o inițiere dureroasă a SUA în război de către japonezi, care desigur s-a încheiat cu o catastrofă pentru ei.

Percepția asupra slăbiciunii americane este una globală, împărtășită chiar și între americani. Faptul de a fi subestimat prezintă folosul său, la fel și faptul de a fi cinstit cu un  public care nu are încredere în președintele său. Dar numai națiunile extrem de puternice își pot permite disprețul. Ultimele câteva luni nu ne-au învățat că Statele Unite ale Americii lucrează la o nouă ordine mondială. Ne-a învățat că Rusia slăbește, că China își gestionează cu atenție relația cu SUA și că arhitectura internațională creată după al Doilea Război Mondial, deși mai complexă, rămâne în esență pe loc. Este o lume unipolară. >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s