Trump e doar o parte a poveștii. Cum joacă variabila ucraineană în alegerile din SUA – Laurențiu Mihu

Alegerile din SUA nu sunt atât despre rezultatul luptei electorale dintre democrați și republicani, cât despre amprenta pe care o va avea aripa trumpistă din Partidul Republican. E limpede că o reușită la urne a candidaților sprijiniți de fostul președinte va complica lucrurile în următorii doi ani, deopotrivă din perspectiva funcționării politicii externe a Statelor Unite, mai ales în contextul războiului din Ucraina, și din perspectiva revigorării unui curent politic diversionist ale cărui ecouri nu vor face decât să exporte și să amplifice manifestări de iliberalism deja prezente și în varii colțuri ale Europei.

În același timp, în ciuda impresiei la cald, creată de moment, nimic nu se joacă în termeni categorici și ireversibili la acest scrutin american de jumătatea mandatului. Nici o eventuală victorie democrată, care să asigure continuitatea majorității în Congres (misiune de altfel aproape imposibilă) nu ar înlătura suficient de mult pericolul trumpist pentru următorii doi ani și nici complicațiile pe care acesta le poate crea din perspectiva cursei pentru Casa Albă din 2024. După cum nici mai preconizata victorie a republicanilor nu va băga în buzunarele lui Trump cele două cecuri la care miliardarul visează: cel al deturnării actualei politici a SUA față de Rusia, respectiv cel al unei noi aventuri personale, lipsite de scrupule, la Casa Albă.

Până la urmă, cu toate că îl votaseră în 2016, americanii au dovedit suficientă prezență de spirit, simț al istoriei și inapetență pentru riscuri absurde, încât, cu proxima ocazie, să-l evacueze elegant, după numai un mandat. Și, până la urmă, izolaționismul american și spiritul pur contabil în politica externă, injectate de Trump și trumpism în societatea și politica americană, nu au făcut Washingtonul mai puțin capabil să reacționeze decisiv, hotărât și profund tocmai în cel mai sensibil moment din ultimele decenii – războiul declanșat de Rusia în Europa.

Pe scurt, indiferent de rezultatul care bate la ușă, al scrutinului american, pentru niciuna dintre tabere nu va fi sosit încă nici momentul pentru doliu și prăbușirea moralului, nici momentul pentru sărbătoriri cu șampanie, care să se lase cu beții. Pe cât de adevărat e faptul că multe vor depinde de acest rezultat de la urnele americane, la fel de adevărat este și faptul că rezultatul episodului electoral din SUA va fi el însuși modelat de multe alte variabile (deopotrivă locale, dar și de peste ocean).

Ca români, e natural să ne intereseze mai mult, privind la cum decurg alegerile din SUA, implicațiile asupra elementului de politică externă, în general pe linia angajamentului Washingtonului față de aliați și securitatea în Europa și în particular pe linia implicării acestuia în gestionarea agresiunii rusești din Europa (agresiune care a debutat în Ucraina, dar care, pe termen mediu, nu e ferită de potențiale extensii dacă nu se va reuși sufocarea Moscovei pe frontul de acolo). Iar dacă privim lucrurile prin prisma aceasta, găsim destule elemente pentru o „internalizare” moderată a rezultatului scrutinului.

În acest sens, câteva aspecte nu pot fi trecute cu vederea, iar conștientizarea lor ne va ajuta să rămânem cerebrali, repet, indiferent de rezultat:

  • Bătălia electorală din SUA s-a jucat semnificativ pe câteva teme de uz intern pe care, e drept, s-au creat polarizări pe alocuri feroce, dar tot teme de uz intern rămân: economia, imigrația, avorturile. Acestea sunt aspectele care îl interesează în cel mai înalt grad pe americanul de rând care merge la vot și e normal să fie așa. Și tabăra Trump, care le-a inflamat la maximum, dar și tabăra Biden, care din poziția celui aflat la guvernare a avut cele mai mari bătăi de cap cu ele, le-au perceput ca fiind dosare capitale. Trump a demonstrat asta exploatându-le populist din toate pozițiile, iar Biden a demonstrat-o aruncând în joc planuri uriașe, în termeni financiari, de dezvoltare și deblocare.
  • Apoi, chiar din perspectiva americanului de rând, povestea izolaționismului american și a lui America First (concept departe de a fi fost invenția și elementul de originalitate al lui Trump) rămâne una destul de nuanțată. E greu de crezut că a ajuns periculos de mare numărul americanilor care să creadă în mod autentic că propria bunăstare și securitate depind mai degrabă de retragerea în sine decât de deschiderea spre lume. Problemele pe care le pune China, iar, mai nou, războiul declanșat de Rusia e destul de imposibil să nu le fi trezit suficient de multor americani acel simț al istoriei care le fusese șlefuit „artistic” de pilda celui de-al doilea război mondial. Căci nici problemele economice (și tot mai mult militare) pe care le pune China americanilor de rând nu vor putea fi rezolvate închizându-se între propriile granițe, după cum nici problema pe care o ridică Rusia (inclusiv amenințarea nucleară ca niciodată de stridentă) nu poate fi gestionată rămânând acasă. Iar pe partea cu amenințarea nucleară, lecția eu zic că a fost deja învățată de la episodul sovieto-cubanez, din 1962.
  • Apoi, războiul din Ucraina a demonstrat faptul că, indiferent de retorica la care au recurs unii și alții, leadership-ul internațional american este extrem de departe de vreo pierdere de vitalitate. S-a văzut asta, în primă fază, în capacitatea SUA de a ajuta Ucraina să se consolideze politic și militar în anii cuprinși între anexarea ilegală a Crimeei și declanșarea invaziei totale din 24 februarie 2022 (iar modul în care Trump a încercat să scurtcircuiteze mecanismul cât a fost președinte nu mai e azi un secret pentru nimeni). S-a văzut din modul în care a fost reactivat NATO, pe care Trump îl tratase ca un contabil, pe care Macron îl crezuse obsolet. S-a văzut totodată din modul în care SUA a avut acces la planurile și modificările de planuri făcute de conducerea Rusiei, înainte și în timpul acestui război. Se simte din mersul pe sârmă pe care îl face China, care, după cum am scris de atâtea ori, numai și numai din cauza americanilor e azi incapabilă să ajute Rusia pe măsura potențialului Beijingului și pe măsura așteptărilor Moscovei. În fine, a devenit cu atât mai evident din eficiența și rapiditatea cu care SUA au reușit să strunească Europa, după 24 februarie, și să-i înhame la efortul de război până și pe cei mai reticenți dintre europeni, tocmai pe cei care aveau cel mai mult de pierdut dintr-o piruetă bruscă pe relația cu Rusia, și am în vedere aici, în cel mai înalt grad, Germania.

Rezultatul alegerilor din SUA, indiferent de natura lui, va fi un moment mai degrabă al punerii în gardă decât al fredonării prohodului ori al sărbătorii iraționale. Iar în contextul internațional de azi, e foarte probabil că va exista un impact modelator semnificativ asupra lui, cel puțin din modul în care va evolua războiul ruso-ucrainean în următoarele șase luni. Și, atenție, am aici în vedere dinamica pe termen scurt de pe două fronturi:

  • De pe cel militar (pe care ucrainenii, indiferent de rezultatul de la urnele americane, au încă o rezervă de timp și de resurse pentru a face progrese care pot influența în favoarea lor abordarea pe care o va avea orice tip de majoritate în curs de cristalizare din Congres față de sprijinul SUA, angajat în relația cu Kievul).
  • Și de pe cel politico-economic: dacă Europa va trece cu daune minime peste sezonul rece, în contextul special și fără precedent al diminuării alimentării cu gaz rusesc, tulburările, pe continent, și în relația continentului cu SUA, vor fi minime spre zero. Iar asta va reprezenta o mutație pe relația Occident-SUA care va avea repercusiuni de care Putin e cu siguranță mai conștient decât alții, pentru că este și cel mai îngrijorat de efectul ei pe verticală și orizontală. Și europenii au șanse deloc subțiri să traverseze rezonabil încercarea sezonului de iarnă 2022-2023.

De altfel, orice analiză pe marginea implicațiilor de politică externă ale alegerilor din SUA, care nu ține cont de variabila războiului ruso-ucrainean, riscă să ducă la concluzii pripite (ca să ne exprimăm diplomatic) și mai ales lipsite de substanță (ca să o spunem pe șleau). De ce? Pentru că o înfrângere a Rusiei fără drept de apel (varianta ideală) sau o aducere a Rusiei la masa negocierilor în alți termeni decât cei dictați de interesul lui Putin (varianta aproape de ideal) nu doar că va forța, ci va și convinge America de faptul că locul ei rămâne pe mai departe în lume, iar nu acasă – și asta, nu doar din rațiuni politico-militare, ci și din rațiuni economice, deci cât se poate de lucrative, tocmai așa cum ar fi și pe placul spiritului contabil trumpist.

Indiferent de rezultatul urnelor la actualul scrutin midterms, tabăra Biden se va dovedi inspirată dacă va călca accelerația pe dosarul ruso-ucrainean, în loc să o relaxeze. America e mai aproape ca oricând de a dicta dinamica din Europa cu un cenzor rusesc redus la tăcere, iar acesta e un aspect pe care americanii, în majoritatea lor, e greu de crezut că îl vor ignora la alegerile prezidențiale din noiembrie 2024, indiferent de cum va fi votat majoritatea la alegerile de jumătatea mandatului din noiembrie 2022.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s