The Economist | America și democrația ei par mai solide. Pentru 2024, două piste: îndepărtarea lui Trump și retragerea lui Biden

<< Cu puțin timp înainte de alegerile intermediare, Donald Trump organizase un miting în Ohio. „Țara noastră devine lumea a treia”, le-a spus el alegătorilor. Ulterior, a dat de înțeles — oară să fie „amenințat” un cuvânt mai bun? — că va anunța în curând că va candida din nou la președinte. Ce ar putea merge prost pentru un partid cu un asemenea personaj? Sau pentru un partid ai cărui votanți primari sunt atât de dornici să reia litigiul pe alegerile din 2020, încât au ales o listă de candidați, pentru locuri cheie în Senat, în principal pentru că sunt adevărații paznici ai flăcării lui Trump? >>

<< Destul de multe, se pare. Cel mai important rezultat al scrutinului intermediar din 2022, pentru America și pentru Occident, este că domnul Trump și felul său de a face politică au ieșit slăbiți din el. Acest lucru îi va dezamăgi pe toți aceia care caută semne de declin american, inclusiv pe autocrații de la Beijing și Moscova.

Nu mai există victorii explozive în politica americană. Când un partid susține că America este a sa, pe baza modului în care câteva mii de voturi fac diferența într-o țară de 330 de milioane de locuitor, este înțelept să ridici din sprânceană și să eviți supra-interpretarea rezultatului. Partidul președintelui pierde aproape întotdeauna locuri la scrutinul de la mijlocul mandatului: au existat doar trei excepții de la acest model, de când s-a încheiat războiul civil, în 1865. Alegătorilor par să le placă guvernarea divizată, care a fost norma la Washington încă din anii 1970. Ei pedepsesc orice partid care deține majorități în ambele camere ale Congresului și președinția, așa cum a constatat Barack Obama în 2010, dl Trump în 2018 și, prin urmare, echipa lui Joe Biden trebuie să se fi așteptat la același lucru anul acesta. Niciunul dintre partide nu este în prezent capabil să dețină o majoritate dominantă, de genul celei care le permisese cândva să desfășoare mari programe legislative la Washington.

Pe partea democrată, există multe explicații pentru acest lucru. Este greu să te lauzi cu creșterea cheltuielilor federale atunci când mulți alegători bănuiesc că democrații au contribuit la creșterea inflației peste 8%. Partidul Democrat pare peren nedumerit cu privire la ce anume să propună în ceea ce privește criminalitatea sau imigrația. Pentru că sunt fixați pe ciudățenia și amenințările la adresa democrației, reprezentate de mulți republicani, democrații tind să scape din vedere cât de bizari cred alegătorii că sunt ei. Un sondaj comandat de Third Way, un think-tank democrat de centru, cu puțin timp înainte de alegeri, constatase că alegătorii se întrebau în ce măsură candidații partidului împărtășesc atitudinile americane de bază față de patriotism și munca serioasă. La întrebarea care partid este mai extrem, alegătorul mediu răspunde că democrații.

Ar fi trebuit să fie un cadou pentru republicani într-un an intermediar. Cu toate acestea, partidul nu are idei mai bune despre cum să abordeze problemele Americii și are destul de multe pentru a le agrava. Aleșii republicani au dezamăgit țara încercând să nu respingă afirmațiile domnului Trump despre alegerile din 2020. Procedând astfel, ei au furat și partidului lor de șansa de a se regândi și de a se reconstrui, după înfrângerea acestuia, ceea ce și fac în mod normal partidele. Nominal, dl Trump încă este șeful republicanilor. Are o stăpânire de fier asupra facțiunii berserker-ilor din partid. Cu toate acestea, după votul din această săptămână, el pare mai vulnerabil decât oricând după 6 ianuarie 2021, când mulți americani credeau că de data aceasta mersese prea departe.

Asta prezintă o oportunitate. Domnul Trump poate profita de pe urma rupturilor. Mulți alegători își doresc un luptător, iar refuzul de a recunoaște și incitarea la revoltă este o dovadă de pugilism. După votul din această săptămână, suspiciunea că Trump este, de fapt, doar un învins, va fi, pentru el, mult mai greu de surmontat. Și asta e tocmai ce indică și istoricul său. În 2020, a fost primul președinte în exercițiu, de la Jimmy Carter încoace, care i-a urmat unui președinte de la celălalt partid și apoi a pierdut. În 2018, republicanii au pierdut 41 de locuri în Parlament sub steagul lui Trump (s-ar putea ca democrații să fi pierdut doar câteva în această săptămână). Chiar și în momentul său de maxim triumf, în 2016, a pierdut la votul popular și a învins doar cu puțin un candidat care încerca să îi succeadă unui președinte cu două mandate din propriul său partid, lucru care se întâmplă rar. Acum, 2022 poate fi adăugat și el la această serie mai puțin stelară.

Candidații săi, aleși cu atenție, au transformat curse de câștigat, pentru Senat, în competiții tensionate, în Arizona, Georgia, Nevada și Pennsylvania. Între timp, în Florida, guvernatorul Ron DeSantis, un rival probabil, a câștigat la o distanță de aproximativ 20 de puncte procentuale. Doi candidați republicani la funcția de guvernator, strâns asociați cu trumpismul – Doug Mastriano în Pennsylvania și Tim Michels în Wisconsin – au repetat povestea ca o cauză pierdută despre 2020 și au promis că își vor folosi influența asupra administrației electorale pentru a se asigura că niciun candidat republican la președinție nu va pierde din nou în statul propriu. Au pierdut. În Michigan și Nevada, candidații republicani care jurau că alegerile din 2020 au fost furate au candidat pentru funcția de secretar de stat, pentru a putea supraveghea următorul scrutin. Au pierdut și ei. În Colorado, Lauren Boebert, care a cochetat cu conspirația QAnon, ar putea pierde cel mai sigur dintre locuri.

Se pare că bunul simț încă mai poate să învingă reflexele partizane. La margine, alegătorii fac distincția între candidații buni și cei răi, ceea ce contează atunci când marjele sunt subțiri. Prin urmare, democrația americană pare mai sănătoasă și mai sigură.

În ce punct lasă țara? Din păcate, în următorii doi ani, este probabil că Congresul va fi înfundat în confruntări teatrale cu privire la finanțarea guvernului și investigații inutile asupra afacerilor lui Hunter Biden, fiul președintelui. Problemele reale ale Americii vor rămâne fără răspuns.

Având în vedere această perspectivă sterilă, este în interesul Americii și al Partidului Republican să treacă depășească momentul Trump și să privească înainte. Dar, poate surprinzător, având în vedere că tocmai a prezidat o prestație la scrutinul midterms, care-i conferă credit, există dubii și cu privire la oportunitatea ca dl Biden să fie candidatul democrat în 2024. Ca orice altă președinție, și administrația sa a greșit în multe. Dar prin înarmarea Ucrainei și punerea în aplicare a politicilor de reducere drastică a emisiilor de carbon, a procedat corect în două lucruri importante. Acum, tot pentru binele partidului și al țării, domnul Biden ar putea regândi ce va face în continuare.

Plecarea de la putere este o nobilă tradiție americană, care este aproape la fel de veche ca republica. Procedând astfel, Biden i-ar putea refuza domnului Trump revanșa din 2020, la care tânjește atât de clar. Republicanii din Congres ar putea fi puțin mai puțin obsedați să blocheze orice ar putea arăta ca o victorie prezidențială. Iar democrații ar putea face din reconstrucția democrației mai mult decât un subiect de discuție. Cu realizările sale și succesul relativ al partidului său la aceste alegeri, dl Biden are ocazia să plece în propriii săi termeni. Ar trebui să o folosească. >>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s