Cinci premise pozitive care vor modela 2023 – Laurențiu Mihu

  1. Reverberațiile eșecului politicii Zero Covid, în China
  2. Instabilitatea fără precedent care zdruncină regimul teocratic, în Iran
  3. Izgonirea lui Putin, în Rusia
  4. Amurgul trumpismului, în SUA
  5. Criza energetică, în UE

Iată, așadar, principalele cinci axe care vor modela anul 2023.

Deși oarecum într-un plan secund, pot fi adăugate aici și:

  • Perspectivele ușor neclare ale lui Erdogan, în Turcia
  • Situația tot mai puțin fastă a regimului Orban, în Ungaria
  • Demența nucleară în plină consolidare, în Coreea de Nord

Totuși, ca solist al anului ce tocmai începe se impune de la distanță cvintetul China-Iran-Rusia-SUA-UE.

De ce?

Pentru că, în ciuda unor mișcări tectonice a căror fixare în timp poate merge mult mai în urmă, totuși, în cazul fiecărui component al cvintetului, evoluțiile-cheie s-au manifestat decisiv în 2022. Și mai ales, pentru că aceste evoluții nu și-au ars tot combustibilul în anul ce tocmai s-a încheiat. Practic, 2023 va fi în primul rând adevărata unitate de măsură a anului 2022.

În 2023, ne putem aștepta în mod realist la a înțelege mai mult și mai bine ce s-a întâmplat în anul precedent, în orice caz, incomparabil mai mult și incomparabil mai bine decât am putut-o face în cursul anului precedent.

Există două trăsături fundamentale ale cvintetului respectiv: surpriza și relevanța extraordinară.

  • Surpriza – pentru că, la 1 ianuarie 2022, evenimentele în sine și mutațiile pe care le produc ar fi fost greu de anticipat cu parfum de solidă credibilitate. Astfel: din autoproclamatul elev strălucit al pandemiei, China comunistă a ajuns repetentul lumii; din actorul global care se visează, prin înarmarea nucleară, și far orbitor în lumea islamică, Iranul nu știe cum va putea rămâne în picioare; din bodyguard-ul valorilor tradiționale, Rusia a ajuns un schelet ideologic cu o armată atinsă de lepră; din Make America Greate Again, trumpismul tinde spre ceva mai degrabă small; iar din speranța că după pandemie începe revigorarea, UE s-a trezit că trebuie să stingă becul, să facă economie la căldură și să lichideze așteptările false de la democrații Potemkin, după decenii de politică energetică stupidă, în care și-a săpat singură groapa clientului captiv agățându-se de Gazprom și făcând bezele cu păpușarul de la Kremlin al companiei – bine că în sfârșit se întâmplă!
  • Relevanța extraordinară – pentru că evoluția din fiecare caz în parte – China, Iran, Rusia, SUA, UE – va avea efect de levier deopotrivă la nivel regional și global.

Puține sunt perechile de ani cu interdependențe atât de directe temporal, de intense geopolitic și de expandate geografic; interdependențe în care precedentul an rămâne de lămurit 100% în cursul celui ce urmează, iar cel ce urmează nu ar avea acces la sens fără cel ce l-a precedat. Anii 2022 și 2023 formează o astfel de rară pereche.

Interesant este și faptul că atunci când a demarat – și acest lucru e foarte limpede acum, grație privirii retrospective – 2022 a furnizat lumii mult mai puține motive concrete de pesimism decât a ajuns să livreze pe măsură ce și-a întins aripile. În schimb, 2023, iar asta grație tocmai evoluțiilor-cheie din a doua jumătate a lui 2022, oferă, în prag de debut, o rezervă rezonabilă de optimism, iar ea ar putea spori pe măsură ce 2023 avansează „în vârstă”.

Uitați-vă atent peste cele cinci axe principale care e de așteptat să modeleze anul ce a început.

La mulți ani!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s