Nu putea veni o confirmare mai oficială și mai spectaculoasă a absenței absenței limitelor în cadrul „frumoasei” prietenii ruso-chineze decât cea obținută de New York Times de la ambasadorul Beijingului la UE.

Nu e exclus ca în perioada următoare să existe replici de diverse tipuri și intensități, la adâncimi mai mari sau mai mici, ca atare și cu grade diferite sub aspectul resimțirii lor în spatiul public. Iar replicile sunt ceva normal după orice cutremur de anvergură.

Mai de interes decât probabilele „precizări” și „contextualizări” ulterioare – de la Beijing și Moscova – vor fi acțiunile concrete sau absența lor, față de ambasadorul chinez.

Dacă vor exista sancțiuni la adresa lui, e de văzut dacă vor fi modeste sau nu. Iar dacă nu vor exista, orice alte comentarii auxiliare, de „calmare” a apelor, vor fi realmente de prisos.

În orice caz, e greu de crezut că la un asemenea nivel se pot comite gafe de asemenea nivel.

Cel mai probabil, chinezii au avut motivele lor (subterane, așa cum este în general agenda strategică a Beijingului) pentru a-i transmite Moscovei un mesaj greu, poate și pentru a opera unele deschideri nebuloase în direcția SUA și UE.

Desigur, așa cum preciza și New York Times, interviul ambasadorului Chinei la UE a fost unul de întâmpinare a vizitei la Beijing a lui Emmanuel Macron și a Ursulei von der Leyen.

Prin urmare, era de așteptat un minimum de „dans de împerechere” executat și de chinezi pentru europeni, iar nu doar de europeni pentru chinezi. Și au existat, în afirmațiile oficialului respectiv, câteva elemente specifice acestui dans, dincolo de superba piruetă cum că „prietenia fără limite” e doar artificiu retoric.

Dar nici măcar „bunele oficii” asociate unui asemenea cadru nu justifică așa dinamitare a cadrului în care Xi Jinping și Vladimir Putin au circumscris relația bilaterală.

Dacă ambasadorul nu pățește nimic sau dacă va exista doar o sancțiune modică, atunci Putin se poate pregăti de încheierea socotelilor în buncăr, după modelul în care a tras linia și glonțul mult mai celebrul său predecesor nazist.

În orice caz, comuniștii chinezi sunt celebri pentru disimularea intențiilor chiar și atunci când conturul lor chiar devenise evident. Iar în relația cu rușii, mai ales de când a izbucnit războiul din Ucraina, totul indică faptul că chinezii au fost la înălțimea renumelui lor.

După cum notam recent, în textul intitulat, Paradoxul chinezesc i-a lovit pe ruși, „nu există prietenie fără limite, cel puțin nu în relațiile internaționale, dar, pe axa Beijing-Moscova cu siguranță există limite și cu, și fără prietenie”.

Iar ambasadorul Chinei la UE a bătut șaua ca să priceapă iapa.

P.S.: E greu imaginat că rușii vor fi atât de naivi încât să accepte indiferent ce tip de amendare ar putea veni, de la nivelul guvernului chinez, la adresa spuselor ambasadorului lui Xi la UE. Lucrurile stăteau deja așa cum ele au fost verbalizate de înaltul diplomat. Iar Moscova simte asta din plin, cel mai distrugător efect al stării de fapt manifestându-se pe frontul din Ucraina, unde lipsa unui sprijin chinez real pentru ruși are, pentru Kremlin, masive costuri militare și politice.